1,615 matches
-
viu! Aici, în vârful degetelor, se află totul și mâinile îmi pun truda în oglindă. Viața mea, o galerie cu tablouri vii, poeme mute de atâta culoare și bucurie! Darul meu Pe banca din parc așteptai viitorul. Erai, atât de încordat, Cu pumnii strânși, așteptând! Voiam să mă cuprindă brațele tale Dar nu le-ai întins. Privirea ta, nu m-a atins! Cum să poți primi viitorul, Altflel, decât cu brațele deschise? Deschide-ți, inima, în primăvară Și uită de iarna
ÎNGERUL PĂZITOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367377_a_368706]
-
o sacoșă în mâna stângă, în care-și îngrămădise la repezeală câteva lucruri personale pentru spital, cu dreapta trăgând fiica după ea. Aceasta nu se lăsa de bunăvoie, opunea rezistență. Se izbea cu fundul de pâmânt, se smucea și se încorda într-atât, încât mama a fost cât pe ce să cadă peste ea. A lăsat bocceluța jos și, cu ultimele eforturi, a ajuns cu fata, mai mult târâtă și udă toată de transpirație, la mașină. În acest timp, frumoasa asistentă
PROFESIONIŞTII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366854_a_368183]
-
se ridice. Îmi era teamă că nu va reuși. Deodată, bunicul Costea îl ridică și-l pune pe picioare. Mânzul se clatină o clipă, apoi voincește pare că se înfige în rogojina ce acoperă podeaua. Se scutură o clipă, își încordează trupul, coada se ridică ușor și pare gata s-o ia la goană. A reușit! Mă apropii și mânuța mea mângâie ușor grumazul călduț si umed al mânzului. Simt o mare bucurie când bunicul ne ia în brațele-i puternice
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
către culmile desăvârșirii - care trebuie abordată existențial și trebuie trăită până la ținta ei supremă care este unirea cu Dumnezeu, îndumnezeirea. Această înaintare către desăvârșire nu este doar un urcuș, treptat și uniform, ci poartă permanent în sine caracterul unei lupte încordate în vederea dobândirii asemănării cu Dumnezeu, prin har și lucrare. Viața duhovnicească, după cum o demonstrează experiența marilor Părinți duhovnicești, se desfășoară între adâncurile păcatului și piscurile virtuților. Drumul către virtute trece, obligatoriu și inevitabil, prin podoaba încercărilor duhovnicești, a ispitelor și
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1552 din 01 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Ochii ei frumoși căpătaseră o strălucire aparte, metalică, iar mușchii feței se încordaseră. Buzele i se strânseseră, marcând un moment de mare tensiune, de dârzenie. Iuliana se transformase radical. Devenise rigidă și privirile îi treceau peste omul din fața ei. Parcă se pregătise pentru a intra într-o luptă dură pe un teren străin
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
de plăcere și mă temeam să-mi grăbesc prea tare simțurile, stârnite de febrilitatea căutărilor ei printre pulpele mele. O mână fină și pricepută a călăuzit pe drumul plăcerilor magnifice principalul pion al simțurilor ajunse la paroxism. Corpul mi se încorda. Dacă ai fi încercat atunci să înfigi un ac în el, cu siguranță nu ar fi pătruns, așa era de înțepenit de fiorii transmiși de mișcarea lină și plăcută la început, apoi tumultoasă și năvalnică. Oftatul și geamătul erau în
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
-mi potolesc pofta de plăceri, pe care mi-o trezise iarăși... Am început să-i sărut umerii, coborând delicat pe brațe, apoi mi-am mutat atenția pe sfârcurile sânilor și pe zona abdomenului. Tresărea de plăcere, iar corpul i se încorda la atingerea buzelor flămânde de senzații amoroase. Mâinile ei se jucau prin cârlionții mei, iar picioarele sale subțiri reluaseră cursa de sus în jos, peste ale mele. Vino mai sus... vino să te simt lipit de mine... Am chef să
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
către culmile desăvârșirii - care trebuie abordată existențial și trebuie trăită până la ținta ei supremă care este unirea cu Dumnezeu, îndumnezeirea. Această înaintare către desăvârșire nu este doar un urcuș, treptat și uniform, ci poartă permanent în sine caracterul unei lupte încordate în vederea dobândirii asemănării cu Dumnezeu, prin har și lucrare. Viața duhovnicească, după cum o demonstrează experiența marilor Părinți duhovnicești, se desfășoară între adâncurile păcatului și piscurile virtuților. Drumul către virtute trece, obligatoriu și inevitabil, prin podoaba încercărilor duhovnicești, a ispitelor și
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
a lui Filip, cea mlădioasă ca trestia, care își îmbrăca trupul cu voaluri transparente și își se înfrumuseța cu măgăritare, aur și mătăsuri aduse din China ori diamanate din India. Aceasta dansă atât de grațios încât lui Irod, cu simțurile încordate la maxim i se tăiase pur și simplu respirația. Desigur își dădu seama de frivolitatea dorințelor sale și păru să nu dea atenție prea multă acelui dans al unei copile aproape, mai ales că toții ochii se îndreptau când spre
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
niște oi, prin viețuirea pustie de patimi, de materii și de plăceri, apoi spre muntele cunoștinței de Dumnezeu, Cel văzut pe înălțimea înțelegerii, gândurile ce înclină încă spre pământ și caută plăcerea acestuia; cel ce ocupându-se acolo în chip încordat cu contemplații adecvate duhovnicești, după părăsirea relației minții cu cele sensibile (căci aceasta cred că înseamnă trecerea timpului de patruzeci de ani) se învrednicește să devină, prin înțelegere, văzător și ascultător al focului dumnezeiesc, negrăit și suprafiresc, sălășluit și adăăpostit
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
-și cruce, în timp ce-și îndreptă privirea undeva spre tavanul cârciumii, unde credea el că este răsăritul. Vasile dădu țoiul peste cap și-l goli dintr-o înghițitură. Fața lui era crispată și vânătă de furie. Era atât de încordat, încât dacă ai fi trecut cu lama briciului pe fața lui, nici nu ar fi simțit tăietura. Își luă pălăria, și-o aruncă pe cap și, urând seară bună crâșmarului, porni spre ușa birtului. Se văzu afară, înconjurat de răcoarea
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
bătrâna doamnă cu voce ștearsă, abia auzită în vecinătatea imediată. O serie de denivelări succesive ale șoselei au făcut ca trupurile așezate pe scaune să tremure mai intens și mâinile agățate de curelușe ori răzimate de spetezele scaunelor să se încordeze vizibil. Toate șocurile, pe care sistemul de amortizare al mașinii nu le putea anihila, se transmiteau direct caroseriei și călătorilor. Unii dintre ei, vădit nemulțumiți, nu au scăpat ocazia de a înjura cu voce tare. Pe cine, nici ei nu
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
din cauza nerăbdării. Ai milă de tatăl tău cel curios din fire! Caută să schimbe el subiectul, care amenința să devină stânjenitor pentru el și pentru fată. Nevasta sa lăsase să-i scape cuvintele prea ușor. Desire se simțea cu nervii încordați la maxim din cauza efortului ce-l făcea și simțea în sinea sa,că nici ea nu ar fi putut înghiți ceva cu ușurință, dacă mai dura mult acea stare. Mai bine le va spune chiar acum, răspunzând firesc la insistențele
PETRECERE NEFASTĂ (10) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368516_a_369845]
-
poți întrevedea sau ghici mai bine zis, un foc interior, o tensiune interioară care încearcă să se exteriorizeze, este ca și cum ar fierbe un lichid în interiorul trupului și vaporii sunt gata să se năpustească asupra cuiva din apropiere... Iar tu ești încordat, pregătit să primești vizual materializarea forței din interiorul statuii. Vedem statui romane distruse de barbarismul acelor vremuri. Și astăzi se mai distrug statui, în numele unui alt barbarism... Ne impresionează statuia din marmoră a unei Amazoane rănite (Statue of a wounded
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
din păcate sunt și ai mei. Peste vreo două zile se întorc părinții mei din Croația și eu voi pleca sigur, în Carnia. În acel moment, sună telefonul făcând-o pe Deșire să tresară puternic. - Cine o fi ? spuse ea încordându-se deodată și privind telefonul cu o teamă necontrolată. - Răspunde Deșire și oricine ar fi nu-ți pierde cumpătul draga mea! Nu ești singura! Curaj! Deșire se apropie de telefon, străduindu-se vizibil să-și calmeze frisoanele ce începuseră deodată
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
situat apartamentul, prin ea nu se mai putea zări nimic altceva în afara unui petec de cer, prizonier între cercevele. Arina zâmbi și salută bătrâna, care îi răspunse ceva nedeslușit. La întrebările pe care i le punea, era nevoită să-și încordeze auzul și să încerce să deslușească - printre sunetele stâlcite de buzele veștede și prin analogie cu cuvintele uzuale - ceea ce îi răspundea bătrâna, care izbucnise brusc într-un plâns hohotit, prelung, prin care părea că ar fi vrut să-și reverse
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
sfădii* cu nime”, tu cuc, mă blagoslovește. Veselă să fiu tot anul, să am pace, bucurie. Vreme faină de-o fi azi, așa și la Paști să fie! Și tot azi merg cu securea, să o vadă prunii, merii Mă încord* la ei în glumă, să rodească via, perii! Îi curăț de uscături și musai*, în foc să ardă Se purifică și spațiul, pier omizile degrabă. Ciripind, se-ntorc în sat, în stol mare, rândunele Aducând o veste bună, dragă și
ZIUA CUCULUI de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368785_a_370114]
-
degrabă. Ciripind, se-ntorc în sat, în stol mare, rândunele Aducând o veste bună, dragă și inimii mele: Ziua o fi tot mai lungă, întunericu” doboară De-acum pot ca să mă jur, zău de nu: - Îi Primăvară! sfădii - certai mă încord - mă răstesc; musai - neapărat; Referință Bibliografică: Ziua cucului / Cornelia Neaga : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2275, Anul VII, 24 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cornelia Neaga : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ZIUA CUCULUI de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368785_a_370114]
-
ce-l ducea mintea he, heee, nimeni habar nu avea, că în asemenea situații ai niște trăiri erotice foarte meseriașe pe care el nu la mai avusese de foarte multă vreme!), dacă nu ai ceva de băut înainte!? Groaznic! Își încordă mintea, asudă de efort, dar în numai o oră găsi soluția! Se duse la moș Milu, un zgârcan bogat din mijlocul satului, care nu dădea nici popii de pomană, bătu la poartă și îi spuse că a venit să-l
SINUCIGAŞ ÎN SERIE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363609_a_364938]
-
inițiat. El a trăit și trăiește din ireal pe care îl induce cititorului cu care va conviețui în nemurire. Romanul superrealist are un stil maiestuos de exprimare, liber, propriu fiecărui scriitor, chiar și atunci când au loc descrieri erotice. Expresia elevată încordează vrerea iar așteptarea surescită nervos: Straniul pare și mai straniu atunci când îl mărturisim. Ea îl privi fix și, fără să mai spună nimic, intră în micul birou.(3) Lumea superrealismului este cu totul diferită de toate existențele câte au fost
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
mele.. Ataș, hmm ușor zis.. Am rămas șocat de așa 'mutare, dar ca să-mi dau seama după un timp că nu mai pot respira iar din acea poziție de culcat am dat zăpadă la o parte după care mi-am încordat o mană și-am zis parcă cautandu-te cu mâna căuș: 'ț ț ț, unde-i față, ca ghiara s-a înfuriat?!" . Am sărit direct în picioare printr-un flinc-flanc, la care tu ai răspuns parcă stării mele cu o
DOMNITA IERNII de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364711_a_366040]
-
de neam și limba română. A fost ales vicepreședintele Centrului Cultural Român, desfășurând multe activități în folosul comunității. A scris două cărți despre supliciul regimului închisorilor din România, cărți pe care le citești cu înfrigurare și te țin cu atenția încordată de la început până la sfârșit: “Moara lui Kalusek” (2007) și “Experimentul Târgșor”(2011). Remarcabilă este și întemeierea revistei literare “Candela de Montreal”(1997) al cărei redactor-șef este. Această revistă a apărut cu gândul înălțător de a uni prin scris iubitorii
PE URMELE EROISMULUI ROMÂNESC de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364752_a_366081]
-
nu știam de noi, de miei sau... de mioare. Dormeam pe fân uscat c-o cergă peste noi Alăturea de focul înconjurat de câinii Care păzesc bordeiul și staulul de oi De urșii ce dau iama pe la apusul lunii. Ne încordăm mai tare în desele suspine Și gângurim molcom în noaptea înstelată, Și nesătul de somn trag țolul peste mine, Să nu aud izvorul cum urlă-n cataractă. Pe crestele înalte sunt umbre și lumină De Soare răvășite printre hățiș de
ÎN SUSUR DE IZVOARE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349526_a_350855]
-
de beatitudine. Opunea instinctual o rezistență ritmată la miscările sale sinuoase. Nu știa dacă visa sau totul era aevea. Când un jet puternic i-a inundat cupa ei neprihănită până atunci și zvâcnirile lui Cristian ai cărui mușchi fesieri se încordaseră de puteai să înfigi un ac fără să simtă durerea, în tot trupul Andradei se instală liniștea. Era fericită cum nu a mai fost niciodată. A trăit extazul, a trăit nemurirea. Doamne, oare ce va mai urma? Când și-au
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
direct din interiorul statuii. ”Pregătește-te să cunoști o altă lume!”. Când a ajuns în pivniță, unde de multe ori Shinji o trimitea pentru a le aduce vin lui și tovarășilor săi, a zărit, ascunsă sub câteva damigene, o trapă. Încordându-se cât putea, a reușit în cele din urmă să o ridice și s-a strecurat înăuntru, unde a dat peste un fel de drum subteran care nu știa unde duce. A mers pe acesta nu foarte mult, în jur
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]