614 matches
-
1992, în Ministerul Culturii, între 1994 și 1996 a fost atașat cultural la Ambasada României din Beijing. A debutat cu versuri în gazeta „Viața Buzăului” (1951). Poetul reprezintă un adevărat „caz” al literaturii române postbelice, fiind lăudat și negat cu încrâncenare egală; eventualul adevăr trebuie căutat, ca întotdeauna, la mijloc. G. ilustrează tipul bardului care își asumă misiunea revelării unor lucruri profunde și grave, de genul acelora care definesc simbolic un grup uman, o etnie sau o națiune. Discursul va fi
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
părților bune” ale fostei instituții, chiar și atunci când era vorba despre cineva care avea reputația de a avea „gură sloboda”. Cei mai mulți dintre ei acuzau o conjunctură marcată de „critică excesivă” a trecutului, unii reclamând lipsa de noblețe față de cei Învinși (“Încrâncenarea inutilă Împotriva comuniștilor”), ironizând „prostia” adversarilor lor politici („capitaliștii s-au dovedit mai inteligenți decât politicienii din Vest, căci au Înțeles mai repede interesul de a-si atrage colaborarea [comuniștilor] din Est”, cum spunea un istoric, fost director adjunct al
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
un Psalm contra vandalilor arieni (Psalmus contra Vandalos Arrianos). A fost scris probabil la Cartagina, în perioada scursă între primul și al doilea exil, sau, potrivit altora, după reîntoarcerea sa la Cagliari, în urma eșecului suferit în tentativa de a domoli încrîncenarea arienilor și de a obține revocarea exilului. într-adevăr, din Psalm rezultă clar că persecuțiile ariene continuă și că nu există nici o speranță de reconciliere. Fulgențiu ia ca model Psalmul contra adepților lui Donatus, scris de Augustin, și vrea să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
alter ego al autoarei, acțiunea fixându-se în preajma celui de-al doilea război mondial. Enunțul sec, alert, care evită descrierea și explicația, ritmul nervos al derulării secvențelor, transpus în propoziții minimale, fac din narațiune mai degrabă o panoramă dramatică a încrâncenării personajelor, a intenției lor de a-și menține intact propriul univers. Învolburata lume a Călinei (1986) imaginează, prin vocea aceluiași personaj-narator, etapele maturizării Călinei, ruptă nu întru totul - cel puțin nu la nivelul memoriei vii - de lumea rurală bănățeană. Roman
SELENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289610_a_290939]
-
Icoane de lemn) îi apare ca una de „pandemoniu”, realizată cu „o cruzime a observației și o voluptate a dezvăluirii sordidului” neobișnuite, în Tablete din Țara de Kuty o ironică „mască de sobrietate” susține deriziunea, în timp ce amplificarea fantezistă a absurdului, „încrâncenarea voioasă” a satirei au drept ținte ordinea statală, instituții, personaje publice, toate caricate grotesc. Față de astfel de dominante ale pamfletelor, exegetul crede că o poetică a „copilăririi” auctoriale, aptă să insoliteze un spectacol „cvasipăpușăresc”, al „gesturilor și ritualurilor domestice” (precum
SIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]
-
semnificativă; însă ideile, realmente revoluționare, care ar fi putut întemeia un curriculum universal, apt să evite „prăpastia culturală” euroatlantică, se află în această operă ostracizată și cunoscută mult prea târziu. Comenius era un „iluminat”; el a reușit să vadă dincolo de încrâncenarea dintre știință și credință care se desfășura în vremea sa și să propună o soluție care ar fi putut fi cu adevărat mântuitoare pentru întreaga istorie culturală ulterioară a Europei (și, poate, nu numai culturală). Înțeles doar parțial, Comenius nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care a trăit, s-a format și și-a edificat opera. Demersurile gândirii și chiar acțiunile sale practice ne par astăzi insolite, uimitoare, himerice. Dar, în epocă, aveau un alt statut: erau soluții cât se poate de realiste la o încrâncenare polimorfă - politică, religioasă, militară, economică etc. - ce nu părea să aibă nici un fel de soluții. Comenius a mizat totul pe „cartea educației”, avertizând că aceasta este singura alternativă a Europei, prăbușită într-o autoflagelare de proporții fără precedent. A numit
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
consumatoare de timp, și se publică, în exces, de către reviste și edituri, „producțiile” acestor eforturi care par să nu aibă alt scop decât de a învenina relațiile dintre cercetătorii autentici și de a deturna efortul lor de la colaborarea profitabilă spre încrâncenări lipsite adesea de eleganță academică. Diagnosticul de „muribund” pus de Schwab curriculumului modern nu a determinat intrarea lui imediată în comă, deși „medicul” a insistat în anii ’70, repetând că ideile eficientiste, Raționalul lui Tyler, principiile behavioriste etc. trebuie abandonate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
misterioasă sacoșă „adusă din străinătate” (O pungă de plastic cu mânere albe). Fie că mimează oralitatea, fie că efectuează „disecții” asupra personajelor, fie că se limitează la a expune jurnalul banalității existențelor, scriitorul află soluții care să îl salveze din încrâncenarea pe care temele frecventate o presupun. Acestea sunt ironia și aparenta detașare (tipic medicală) în fața gravității unor maladii sau chiar a morții. Formula narativă e definită totodată prin remarcabila știință de a mânui substanța epică și a întreține ritmul necesar
PETRESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
Preda e a unui prozator de adânci resurse. (Ă). Nimic nu e convențional În această carte: nici retorisme inutile, nici formule superficiale și personaje schematice, nici prezentări umflate, și false ale realității, nici limbajul voit «specific», cu «vânjoșenii», «dârzenii» și «Încrâncenări», nici un fel de șablon care să facă din oameni și din caractere tipuri standard; cu un cuvânt, nimic din penibila și superficiala recuzită la care o sumă de autori au recurs În ultima vreme, fără ca să reușească să convingă. În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
caută să evite astfel întâlnirea cu afectul sau cu gândul, surse de angoasă, și căruia nu-i scapă nici caracterul inadaptat sau excesiv al unor astfel de conduite. Ca apărare a personalului îngrijitor împotriva angoasei provocate de un pronostic letal, „încrâncenarea terapeutică” arată prin însăși formularea sa („încrâncenare”), ca și în fapt, că reacțiile ce țin de activismul disperat sunt totuși în general acceptate, ba chiar așteptate. Istorictc "Istoric" Deși activismul, în calitatea sa de conduită cu semnificație patologică, este cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sau cu gândul, surse de angoasă, și căruia nu-i scapă nici caracterul inadaptat sau excesiv al unor astfel de conduite. Ca apărare a personalului îngrijitor împotriva angoasei provocate de un pronostic letal, „încrâncenarea terapeutică” arată prin însăși formularea sa („încrâncenare”), ca și în fapt, că reacțiile ce țin de activismul disperat sunt totuși în general acceptate, ba chiar așteptate. Istorictc "Istoric" Deși activismul, în calitatea sa de conduită cu semnificație patologică, este cunoscut de multă vreme, funcția sa defensivă sau
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
aceste echipe nu caută decât să mascheze angoasele tuturor. Relații cu alte mecanisme de apăraretc "Relații cu alte mecanisme de apărare" Atunci când activismul contracarează o pasivitate subiacentă sau chiar o depresivitate (Gut, 1993), el poate fi apropiat de formațiunea reacțională. Încrâncenarea terapeutică evocată mai înainte arată că activismul se sprijină, în bună parte, pe refuzul unui segment de realitate intolerabil (Ruszniewski, 1995; Hennezel, 1991). Mai cu seamă în fața refuzului pierderii, apărarea maniacă poate căpăta o nuanță activă, ba chiar agitatorică și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu cumva lipsește cu desăvârșire. Secolul Luminilor a promovat rațiunea, nu însă și sentimentul. Spiritul său antiteologal nu s-a oprit la suprimarea lui homo religiosus, ci și a revelației. Or, tocmai absența acesteia l-a împins pe european în încrâncenările cunoscute. Nici măcar eliberările de tip masonic n-au putut salva Europa de la cascada de revoluții și războaie. Neputința nu este doar de natură rațională, ci și instinctuală. De asemenea, o anumită dispoziție nativă a sufletului micșorează sau mărește capacitatea de
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
rupturii tragice între sarcasm și ideal, nu o dată sentimental, chiar clamoros, poetul forțează originalitatea printr-un stil provocator: imaginea crudă, bătaia de joc vor să denunțe „fără rostul” rizibil și amar al existenței. Revoltat în fața derizoriului, se izbește, cu o încrâncenare sinucigașă, de zidul unui firesc găunos (Revolta). Cuvintele nobile ale poeziei trec, la el, într-un regim al opresiei și deformării (Cuvinte vii). Rugăciunea este întoarsă când bunătatea lui Dumnezeu seamănă cu lama de pumnal (Rugă). Din perspectiva imposibilei comunicări
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
și de istorie literară completează traseele analitice în universul operei. În versuri ce cultivă prozodia clasică - multe adunate postum în volumul Cântece de pe coline (1974) - B. rămâne la temele liricii ardelene: nostalgia satului mitic („satul cu minuni”), dezrădăcinarea, o anume încrâncenare rurală cu sugestii folclorice. Se adaugă trecerea ineluctabilă a timpului, regresia în vegetal, cu accente panteiste, regăsite și în climatul sentimental-erotic, tonalitatea grav-meditativă, supusă universului de „semne” al unei alte lumi. Centrat pe motivul satului natal, topos productiv, poetul proiectează
BRATES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285866_a_287195]
-
fi, și de a nu mai fi”, sau în sonore rostiri filosofarde: „O, fructul gol al cărui miez/ prin moarte eu am să devin”. O etapă nouă începe odată cu volumul Mierle în poligon (1989), unde calofilia autoimpusă e fisurată de încrâncenări neașteptate ale viziunii. Mai multe poeme se ocupă de locul poetului în lume, cu trimitere la condiția creatorului în societatea românească a timpului: „Când istoria-n noi se sufocă/ e nevoie de aer curat”. Poeții sunt acum „singurii zei de
BALAHUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285565_a_286894]
-
mai ascunde cîte o lecție de morală - nu în sens scholastic, deși tușa didactică nu lipsește, fie că este vorba despre sandalele care pun pe jar cumetrele satului. Și mai aduce ceva Gheorghe Bălăceanu: o ochire corectă și lipsită de încrîncenare asupra normelor administrative și morale macerate în comunism - termen despre care am aceeași constantă îndoială că acesta ar fi cel mai nimerit - printre care a fost nevoit să navigheze în biografia sa, plină, probabil, de episoade similare. Nu s-a
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
probleme de semantică, George, scăpat ca prin minune de insistențele vecinei de călătorie ... și galeria prinde consistență, „amenințînd” cu o expansiune în volume previzibile. Povestirile lui Gheorghe Bălăceanu dospesc într-un ambalaj de bonomie din care lipsesc aproape cu desăvîrșire încrîncenarea, ranchiuna, răutatea prost mascată. De aceea, privindu-te pe dinăuntru după o lectură de acest gen, te simți mai întîi confortabil, după care poți în voia cea bună să aplici grila unui demers critic. Ușurința de a povesti poate „să
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
rupte de pietre sau arse de torțele aruncate de apărători. Chiar și numeroasele adăposturi mobile, făcute din scânduri ori răchită, vizibil abandonate pe câmpul de luptă, și ruinele, pe jumătate carbonizate, a două turnuri rudimentare de asalt stăteau ca mărturie încrâncenării cu care se dăduseră luptele în acel loc. De la corturile câtă frunză și iarbă, de la hoardele în marș sau aflate în așteptare în câmp, se înălța ecoul acela ca un foșnet răsunător, în felurite forme, continuu, pe care Sebastianus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
jocurilor. Mulți se îndopau cu mâncare - care, măcar de data asta, era bună. — Eu nu fac așa, zise Marcus ridicându-se. Nu mănânc aproape nimic, dar nu de teama zilei următoare. Mi-am dat seama că lupt cu mai multă încrâncenare pe stomacul gol. Am învins și am câștigat din ce în ce mai mulți bani, nu mi-au lipsit nici femeile... Femeile îi plăteau pe laniști ca să le lase să intre la Ludi și să stea câteva ceasuri în patul meu. Pe multe le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
alungate din căminul lor de drept. Liniile de bătălie fuseseră trasate și toți cei care aveau vreo legătură, chiar și întâmplătoare, cu disputa, se simțiseră obligați să se implice și să-și facă auzit glasul. Sampath însuși fusese uitat în încrâncenare, deși numele lui era aruncat înainte și-napoi între cele două tabere adverse ca o minge de ping-pong. Scuipându-se unii pe alții pe față, abia putând să-și stăpânească mânia, indignarea și panica, se luptau din clipa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
metrou. Am auzit mugetul răgușit al sirenelor, soneriile bicicliștilor și ale celor pe skateboard-uri, drogați, țâncii din cărucioare, windsurferi. Am văzut mașinile și taxiurile în plină viteză, împinse în față de puterea claxoanelor lor. Am simțit plutind în aer toată încrâncenarea, democrația, toate cursivele. Ăștia sunt oameni hotărâți să rămână ei înșiși, indiferent de dramul de rușine pe care ar trebui să-l suporte. Un tip blond, voinic și cu gura mare, ieșit din masa de vagabonzi și pierde-vară, de plimbăreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
instantaneu stomacul se încleștase, ca un ghem de cauciuc strâns, cum votca arde și pârjolește tot traseul. Așa le făcea și Ștefan turcilor, rădea totul în fața lor, gândeam hotărât să nu-mi descleștez gura de pe pahar, să nu cedez în fața încrâncenării stomacului, să-l inund cu votcă, până se va deschide biruit, pârjolea totul marele Ștefan și câștiga războiul, îmi repetam înciudat, lăsând, gogâlț--gogâlț, votca să mă cutreiere, nu mai vedeam nimic, eram doar eu cu paharul la buze, marele Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cei doi orbi continuă să-și lingă, rând pe rând, urechile. Stau buimac în ușa berăriei, luptându-mă încă, detașat, dezinvolt, știind totuși că biruința este de partea mea. Stomacul se mai crispează încă, mai mult dintr-o inerție a încrâncenării de a mă deranja, de a mă scoate din sărite, știind și el, totuși, că nu mă va învinge. Gândul că după o halbă, două sau chiar trei voi ieși iar în Bulevard, voi intra în unul din gangurile dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]