713 matches
-
un act macabru, ci chiar o indelicatețe cotidiană. E aproape o necuviință să le amintești indirect că într-o zi vor muri. Nu ai reuși decît să le strecori în suflete indispoziția, făcîndu-i să-și încrunte și mai mult frunțile încrețite de griji. Din acest motiv, despre morți se cuvine să vorbim numai de bine, sau mai curînd se cere să nu mai vorbim aproape deloc. Altminteri, e un afront adus vigorii noastre vitale dacă pomenim de spectrul funest al celor
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
unui excelent volum de nuvele, intitulat La Capri, la Capri... Titlul ne evocă un jurnal de călătorie, introdus sub o formă sau alta în țesătura epică, niște proze scrise într-o dispoziție visătoare, cu gândul la soarele mediteranean și pielea încrețită de frigul înconjurător. În fapt, naratorul-personaj din a treia povestire (cea mai scurtă și mai puțin reușită) face excursii în Nordul extrem al continentului nostru, alături de o frumoasă Solveig, reflex literar ibsenian și, poate, mai mult decât atât. Lovitura de
O surpriză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10237_a_11562]
-
de țiglă sau de olane. Orașul însă a dezrădăcinat oamenii, tabla zincată a încorsetat casele și iată care sunt acum consecințele. Pe unde te duci, dai peste oameni cu urechile ciulite de tablă, care nu mai aud foșnetul vîntului ce încrețește apa și leagănă brazii, nu mai aud ropotul ploii susurând în burlane, ci doar șirul vorbelor clevetitoare picură din nourii grei pe pământ. Poetul nu precizează despre ce fel de tablă e vorba: de zinc sau de cupru sau poate
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
de văzut cum unele își au axa construcției chiar pe aceste echivalente și analogii și, totodată, printre cuvintele lor „zâmbesc” prepoziția atributiva „de” și „genitivele” (spre exemplificare, poemul Măsuri de prevedere, „Când e frig / oamenii se pierd în priviri / se-ncrețesc în culori / și-n țipete / că un card de cocori / Flăcările frigului / sug sângele lucrurilor / fruntea ceasului / limbile degetelor mele / Frigul parcă trage după sine / o sanie de pietre cu inele / Albul frig se-ntreabă de noi / că de o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de văzut cum unele își au axa construcției chiar pe aceste echivalente și analogii și, totodată, printre cuvintele lor „zâmbesc” prepoziția atributiva „de” și „genitivele” (spre exemplificare, poemul Măsuri de prevedere, „Când e frig / oamenii se pierd în priviri / se-ncrețesc în culori / și-n țipete / că un card de cocori / Flăcările frigului / sug sângele lucrurilor / fruntea ceasului / limbile degetelor mele / Frigul parcă trage după sine / o sanie de pietre cu inele / Albul frig se-ntreabă de noi / că de o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
te faci cu răspunsul acesta inextricabil ostenit de-a bîjbîi mereu după sine de-a-și absorbi propriul întuneric aidoma unui orb cînd nu mai există nici întrebarea. Călătorie Degetul de piatră-al statuii dezlegînd șaradele vîntului de dimineață ți se-ncrețește pielea cum apele Jiului devine dintr-o dată prea mult frămîntat mormîntul moale cum ceara și moartea proorocește aidoma unei flori din goana mașinii la marginea pajiștii cum a unei coli de hîrtie cu suspine scrise de altul. Vîrste Contorsionist al
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
treișpe, în cinșpe etc. Am tăcut mîlc. Nu știam! Deci adăstaserăm acolo, ne băteau, ne tăiau venele, mințile, afecțiunile secrete, totul, ne hăcuiau orologiile stricate ale Paltului, harcea-parcea și... alcoolizați autumnal, număram fir cu fir nalba pustiită de brume, șopîrlele încrețite de frigul luminii albe, reci... și bolboroseam ca-n somn... și pipăiam pereții, doream adînc să-i jupuim de razele turtite pe ei, lipite, una cu tencuiala... Ascultam (eu, medicinist ratat, cu stetoscopul!) canarii din colivii, buldogii de faianță, încremeniți
Proza din poem (II) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16175_a_17500]
-
de văzut cum unele își au axa construcției chiar pe aceste echivalente și analogii și, totodată, printre cuvintele lor „zâmbesc” prepoziția atributiva „de” și „genitivele” (spre exemplificare, poemul Măsuri de prevedere, „Când e frig / oamenii se pierd în priviri / se-ncrețesc în culori / și-n țipete / că un card de cocori / Flăcările frigului / sug sângele lucrurilor / fruntea ceasului / limbile degetelor mele / Frigul parcă trage după sine / o sanie de pietre cu inele / Albul frig se-ntreabă de noi / că de o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
a murit nu mă mai intersectez cu nimeni nici în picioare nici culcat du-te la librărie cumpără plicuri puneți în ele părul și unghiile numără cu gura închisă înduplecă-ți somnul nu mă spăl pe mîini uneori amintirea se încrețește pe mine ca stofa drapată pe un manechin mănînc crenvurști nu mă spăl pe mîini trenciul tău e lung pînă la glezne umbra ta nu mai are picioare te-ai oprit tornadă doradă totuna cînd se tocește spirala din capacul
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15625_a_16950]
-
FEBRUARIE Alb Nevåzutul se încrețea dinspre orizont Valuri de spumå apropiindu-se în stop-cadruri regizate de umbrele îmbråțișate gri desenând coapse mângâiate de priviri sau gânduri vânturate peste dunele håituite de ger Albinele pufoase cårau din cer cu osârdie nectar alb și înghețau în fagurele
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1597]
-
bucătărie la 700, iar fetele nici nu s-au uitat la temperatură. Când au scos hainele să le pună la uscat, au început întrebările: − Asta era albă! De ce e gri? − Și ăsta de ce e așa mic? − Iar ăsta s-a-ncrețit! − Am pățit-o! Fetele încep să aleagă. Tricourile prea mici, care au intrat la apă, nu mai pot fi recuperate. În sacoșă și la gunoi. Pe cele care au luat altă culoare le pun în lighean cu Vanish, dar după
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3082]
-
am primit ordin să luăm poziție pe malul apei, lângă o moară. Locurile erau frumoase, ca pe la noi, vara, când aerul s-a copt ; parcă eram acasă. Am înjghebat un culcuș între tufele de arini. Era senin. Dedesubt apa se încrețea la lumina stelelor. Între plopi, în întuneric, moara tăcea. S-auzeau cum trosnesc pașii gândacilor pe vreascuri ; iarba mă mângâia pe obraz. Către miezul nopții a ieșit luna luminând șesul pe deasupra pâclei. Din frunzișuri coborau paingăni care tremurau în lumină
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
tulburătoarea zare a satelor ce nu se văd. Dealurile strângeau în văgăune liniște. Trezite sub cătușa înghețului târziu, în câmp pulsau miriade de viețuitoare iar pe izlazurile moarte răsărise iarba ; abia vii, în înserare gâzele amorțeau ; chiar aerul tăcea ; iazurile încrețeau valuri mărunte. Ca o piele de buratic, în bahne lucea, printre păpurișuri, un ochi de baltă. Orice mișcare părea să aibă contururi vaste iar umbletele izvorau parcă din eternitate. Estompate în sfârșitul luminii, dealurile pustii urcau spre cer. Dincolo de sensul
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pe cei cinci copii ai săi, două fete și trei băieți, dar-mite să-i mai rămână și lui. Iar în privința odihnei, nici vorbă, trebuia să muncească din greu, pentru a-și întreține familia. Mama copiilor, Ileana, mică, palidă cu fruntea încrețită de griji, se străduia pe cât putea să le asigure hrana zilnică. Dar nu arareori, aceștia se culcau aproape flămânzi. A venit războiul. Tatăl a plecat pe front și nu s-a mai întors. Soția lui a primit înștiințarea cu bocete
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
podeaua desfăcută, la cum îl străbate lumina de la un capăt la altul, atunci când o aprinzi timid dintr-un colț, temându-te de întuneric. Aksinya își umezește buza de sus cu vârful limbii. Nu se concentrează de fapt, ci doar își încrețește coada ochiului, încercând să se apere cumva de volumul mare de lumină. Dacă ar privi-o fix, timp de câteva secunde, și-apoi ar închide ochii, o pată galbenă ar coborî sacadat; abia apoi s-ar retrage încet într-un
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
și fascinantă fusese întemeiată aici, în însăși inima unei civilizații necruțătoare, o civilizație care, doar în câteva săptămâni, îl despuiase de tot ce poseda. Cu un efort de voință își opri acest nou șuvoi de gânduri. Fața lui virilă se încreți când spuse: - Jude... judecătorul... Fara șovăi în privința numelui. Se încruntă din nou supărat pe sine însuși, apoi continuă... Judecătorul consideră că, pentru a mă reface, va trebui să... - Până ce ajungem la acest subiect, îl întrerupse bătrânul, aș vrea să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
totuși mult mai rău la noi? Prin ce suntem noi originali? Fostul președinte E. Constantinescu îmi furnizează, iată, un răspuns - Occidentul nu poate visa la performanțele românești în materie de nerușinare. Există câteva momente în viață a căror amintire îmi încrețește pielea de scârbă. De două ori m-am lăsat îmbrățișat de E. Constantinescu, în ciuda repulsiei psihofizice pe care am simțit-o din prima clipă față de acest personaj. Speram și eu, cu disperare, ca atâția alții, să apuc să trăiesc alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
termice (ceea ce presupune și desprinderea vechilor calorifere) ziua începe cu ciocănituri în țevile metalice, peste care năvălește un zuzuit de freză sau de bormașină gigantică. Pereții camerei vibrează cînd în duet, cînd în cvartet, iar cafeaua din ceașcă mi se încrețește o dată cu timpanul. După acest debut în forță, tot ce urmează nu poate fi decît gîdilătură sonoră. Bubuiturile vin de la etaje diferite, uneori sincronizate, alteori dîndu-și prioritate, în funcție de registru, ca boxele din sălile de cinema de la Moll. Nu aud telefonul și-
Un graur la București – Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12508_a_13833]
-
se informă cine era Doru. Ioanide, neavând vreme să se supere, aproape nu dădu importanță faptului, deși când jandarmul plecă îi veni ideea că e scandalos să fie astfel suspectat. Își aduse aminte de probabilii agenți de pe strada lui și încreți fruntea. Era un "ce" la mijloc, care trebuia neapărat dezlegat. Doru părea a fi un personaj luat la ochi de autorități. Arhitectul vîrî capul pe ușa cortului lui Tudorel, cu gândul de a-l mai chestiona discret; acesta, care avea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ea, observă că agenții se dispersau cu intenția vădită de a învălui cavoul. Nu mai era nimic de făcut, cu Pica nu putea ieși, era încă lumină spre a tenta o evaziune din cercul agenților. - M-au descoperit! zise Gavrilcea încrețind puțin fruntea,mereu stăpân pe sine și fără a-și pierde inutil vremea cu o scuză față de Pica. Trase lada, destul de grea, în dreptul ușii, vorbind în acest timp Pichii. Îi spuse că nu era altă cale, fie că el scăpa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dimineața în zori, tabloul fu adus acasă la madam Pomponescu. . - Nu mi-am închipuit că e așa de superstițioasă, zisemadam Pomponescu despre Sultana. O femeie atât de tânără și de modernă! . Ciudat, când Pomponescu zări peisajul presupus de Salvator Rosa, încreți din sprâncene. Visase cu câteva zile înainte că intra într-un golf asemenea aceluia din peisaj, cu multe coloane pe țărm, și înainta în apă în direcția unui sicriu de aur înflorit ca și raza tabloului și plutind în larg
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
doctorul? — Cît sînt de înalt? Lanark privi lung silueta subțire de sub cuvertura albastră. — Destul de înalt, răspunse el. Bărbatul transpira. Apoi scoase un șuierat pătrunzător. — Cît de înalt? — Aproape un metru optzeci. Bărbatul se lăsă pe pernă și buzele subțiri se încrețiră într-un un surîs dulce. Și, după o clipă, adăugă moale: — Și nu strălucesc. — Ce vrei să spui? — Nu sînt acoperit de... știi, de scîntei roșii, albe, albastre și verzi. Cu siguranță că nu. Vreți să chem un doctor? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
seara asta! O fată îmbrăcată într-o haină albastră ieși și se opri, uitîndu-se distrată cînd într-o parte, cînd în cealaltă. Drummond îi luă politicos mîna și zise: — Dă-ne voie să te conducem acasă, Marjory. Fața fetei se încreți ușor într-un zîmbet amuzat. — Regret, Aitken, dar vine tata să mă ia cu mașina. Sună-l, poate că nu a plecat încă de-acasă. Spune-i că te conducem acasă. Eu o să te țin de-o mînă și Duncan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
frunte, și o haină din piele de căprioră cu franjuri, ca indienii americani. Se părea că oameni din toate culturile și secolele se adunaseră aici în straie de mătase, pînză, blană, pene, lînă, văluri, nailon și piele. Părul le era încrețit în stil afro, retezat în stil roman sau strîns în creștet în stil Pompadour, drept ca la Sfinx sau în vălurele ca la peruci. Găseai decorații de toate felurile și o anume doză de nuditate. Lanark își căută cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la genunchi în apă. Văzu cîmpii divers colorate, cu ferme de-a lungul țărmului, și un golf în care nisipul de sub apa deloc adîncă era galben ca lămîia, brăzdat de petice roșiatice de ierburi de mare. Mai departe, apa era încrețită de talazuri și de valuri care luceau în soare. Trecu deasupra unui triunghi verde-pal în care spuma se aduna încet; era lăsat de siajul unui petrolier lung, care se deplasa înainte, în vîrful lui. Apoi auzi sunetele unei conversații în interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]