2,617 matches
-
trandafirule, ca tot ce există pe lume, și cum ar putea poetul să-nchidă ochii În fața aprinsului tău pocal, să-și ferece inima nepăsător la parfumul tău. Puternic ești, trandafirule: am văzut zăpada căzând În grădina mea: de ger, viața Încremeni, ramuri se frânseră, În arborii-nalți, numai tu dăinuiai...” “Trandafirule, harnică floare, Prin trufia ta plăsmuiești parfumul Și explozia ta purpurie sau albă: Toată iarna scormonești În pământ, Dezgropi minerale, minerești, scoți foc, Din străfunduri și apoi te deschizi Splendoare
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să se pună la punct, să arate civilizat. De ar avea răgaz să facă măcar un duș! A ajuns alergând într-un suflet în garsoniera în care locuiesc de când s-a măritat, deschide ușa și vrea să răsufle ușurată, dar încremenește când vede mizeria din încăpere. Peste tot mucuri de țigară, miroase a cârciumă, în bucătărie vase nespălate, resturi de mâncare în putrefacție, în dormitor haine murdare cu haine curate de-a valma, cărți împrăștiate, scrisorile ei răvășite peste tot. Își
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din trupul acesteia. Deci Maria a iertat-o. Era semnul că a iertat-o. Senzația de bine e tot mai stăruitoare, se ghemuiește în această plapumă moale și caldă, se întoarce pe o parte și se uită spre pian. Stă încremenit la locul lui. Închide ochii, se gândește la mama ei, la stareță, la celelalte măicuțe. Se gândește la zilele când Maria îi așeza mânuțele pe pian și o învăța cum să asculte sunetele, cum a convins-o că sunetele cele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Vine în seara aceasta la concert cu prietena lui, cu noua lui prietenă". "Cu cine?", țipă Zinzin. "Ți-am spus... ca nu cumva să faci vreo gafă", și îi întoarce spatele. Zinzin se uită disperată la mezin, acesta se uită încremenit la ea, în sala de concerte se așterne o tăcere de mormânt. Într-un târziu instrumentiștii încep să-și acordeze instrumentele, Zinzin stă cu mâinile în poală, cu ochii uscați, din cer curge sânge, Sandei cu botul de lup, operația
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mine?", i-a răspuns neașteptat de repede, de fiecare dată când i-a pus astfel de întrebări a rămas fără răspunsuri, era prima oară când îi răspundea răspicat: "țin foarte mult la tine, dar nu am astfel de emoții", a încremenit, de patru ani se culca cu ea, e drept că doar de două ori pe an, dar nu uita să-i scrie, chiar dacă îi răspundea scurt, ocolind angajamentele, acum, după patru ani, îi spunea că el nu are emoții pentru
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe cer, pe când ploua negru și violent, de jos În sus. Și a Început să-mi fie frig și să se facă Întuneric. Un Întuneric necunoscut, un Întuneric rece, foarte rece, care mă ținea În el și mă Înfiora. Stăteam Încremenit de minute bune, cu capul aplecat În piept, cu mâinile Întinse pe lângă corp și pumnii strânși. Unii sau adunat surprinși În jurul meu („ia uitați-vă, mă, la ăsta ...ce țeapăn stă și ce alb s-a făcut!”), interpretând atitudinea mea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
la masa din sufragerie, pe scaunul cu spătar Înalt, din lemn masiv (achiziție de la un anticar polonez) și a Început să privească pe fereastră cu ochii larg deschiși. Spun a Început pentru că a privit Îndelung. După un timp nesfârșit, aerul Încremenise În jurul său, așa, ca la statui, iar eu si cu mama călcam pe vârfuri, neîndrăznind să-l Întrerupem din contemplare. De fapt, tata nu suporta niciodată să fie deranjat “din ceva”, chiar și atunci când nu făcea propriu-zis nimic. Stătea cu spatele la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu batista, dar atunci mătușa devine prea serioasă, așa că n-am mai băut nici eu lapte cu cacao. În seara aceea mătușa era în continuare serioasă și rămase mai departe la fel, fără să se schimbe deloc; lumina de pe noptieră încremenise, ca, de altfel, totul în jur. Eu nu am mai suportat și i am promis că mâine o să ne mutăm în vechea ei casă și o să coasem împreună goblenuri. O clipă am avut impresia că vrea să-mi spună ceva
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să mori, că în următoarea fracțiune de secundă hainele tale vor avea urme de gloanțe, că zidul din spate va fi împroșcat cu sângele tău, iar praful iscat în cădere ți se va așeza pe buze și în albul ochilor încremeniți spre ecranul televizorului. Îți vor ridica trupul din fotoliu și-l vor întinde pe jos, vor executa un timp manevrele de resuscitare, până se vor convinge că moartea a survenit cu mult înainte ca ei să fie chemați. Apoi cineva
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
uriașe în care își petrecuseră atâtea zile și atâtea nopți, crezând că se bucurau de o croazieră de vis, așa cum le-a fost promis în afișul de la agenția de voiaj. PRĂJITURĂ CU NUCI SAU BISCUIȚI CU VANILIE? În încăpere totul încremenise, nimeni nu îndrăznea să-și lase respirația auzită, doar unchiul Traian, întins în patul său mirosind a transpirație și lavandă, trăgea puternic aer în piept, își umfla cu el burta ce tremura ca o piftie și îl elibera apoi printre
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
acestor amănunte. Altele erau obiectivele mele. Așa că am dat ordin băieților mei să acționeze, intrând în dispozitivul gândit de mine anterior, cu tot cu releele necesare. Urmarea a fost că, în câteva clipe, peretele din fața ei se umplu de gândaci disciplinați. Săvuleasca încremeni, ducându-și mâna la gură, în timp ce exclama stins: "Văleu!". Am zâmbit. Ăsta era abia începutul! Un ordin scurt și pe perete apăru, scris frumos, cu majuscule, următorul îndemn: "BABO, IEȘI LA PENSIE!". Până și virgula o făcuseră vitejii mei! Madam
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
un circuit închis -limitat care nu ne permite să vedem dincolo de aceste bariere invizibile. Este ca o mocirlă, încercăm să dăm cu puțină apă, ne mai curățim de supărări și de dorințe neîmplinite, însă de obicei nu ne mișcăm, stăm încremeniți în propria noastră situație și ne plângem că este greu și insuportabil. Începem atunci să căutăm răspunsuri din același loc, găsim justificări în cărți, în ce ne-a spus cineva, căutăm răspunsuri pentru întrebări la care doar sufletul nostru poate
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
băi suport pentru chipiu! — Jură-te pe Codul Rutier! — Du-te să ne iei numerele de-nmatriculare! Doar la asta ești bun! — Da, taie-ne câte-o amendă pentru staționare interzisă! În spatele parapetului lângă care ne așezaserăm Începea unul dintre șirurile Încremenite de automobile. De acolo, la marginea gălăgiei generale, s-a auzit un declic, semn că, născut din Împreunarea electrolitului cu plăcuța de plumb, curentul apăruse În străfundurile unei baterii auto. Era un pui de zgomot, atât de pricăjit, Încât În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În Încercarea de-a se pricopsi, ci pentru a implora Îndurarea automobilului, lucru inutil, Întrucât acesta a storcoșit-o fără milă. Sau muncitorul care lucra la asfaltarea carosabilului, dar care acum, după ce o betonieră Își răsturnase asupră-i conținutul cochiliei rotitoare, Încremenea lin pe marginea drumului. Un singur cetățean se păstrase cumva deasupra Întregii situații și, cocoțat la postul lui din centrul intersecției, Își revenea În simțiri după lovitura de cartof Încasată În ceafă. Deschizând ochii, polițistul s-a trezit Înconjurat de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
umflau și nu se dezumflau ca niște foale, pancreasul nu... mă rog, nu făcea ceea ce trebuia să facă un pancreas; În rest, totul era perfect. Gustav era sănătos tun. Se Întâmpla doar că omul acesta, cu toate părțile sale componente, Încremenise, asemenea celor surprinși de erupția Vezuviului, rămânând Însă cumva viu În inima mormântului său. Au fost apoi invitați să-și spună părerea mecanicii unei cunoscute echipe de curse. Aceștia l-au urcat pe G. pe rampă, l-au tras de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
au fost eliberate, ele fiind libere din născare, poposind numai pe lângă niște gazde vremelnice, posesoare ale unei singure vieți, În general extrem de plictisitoare, căci oamenii nu lunecă de-a lungul burlanelor și pervazurilor ca niște fulare luate de vânt, nu Încremenesc În pânde ca niște statuete Îmbrăcate În blană, pentru ca apoi să se năpustească În urmărirea șoarecilor, a șobolanilor și a hamsterilor, ultimii Încă uluiți de faptul că lumea aceasta nouă și imensă nu se rostogolea sub pașii lor. Apoi, când
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ninsoare de bobițe albe cade pe costumul impecabil al domnului. „Bine, dar așa ceva e...!“, protestez și Încerc să mă ridic, Însă mâna lui Édouard mă ține strâns. Cei doi supraveghetori au auzit zgomotul și Își Îndreaptă simultan lanternele spre noi. Încremenesc cu privirea spre scenă, atentă să nu mă dau de gol. Începe soloul de clarinet, iar pe urmă cel de oboi. Ceva clipocește dedesubt și mă descalț discret, pipăind podeaua cu vârfurile degetelor. E udă. Lanternele supraveghetorilor Încep din nou
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
99,999999% din viteza luminii. Nu se mai vedea nimic În jur, intraserăm Într-un tunel aproape infinit. Întreg universul părea o mingiuță prinsă cu elastic, care se Îndepărta amețitor de noi. „Iuuuhuuuu!“ am chiuit de bucurie, dar apoi am Încremenit. Din față venea, tot cu o viteză amețitoare, un alt proton. În acea nanosecundă, am apucat să zăresc chipul drăguț și speriat al quarcului așezat pe bancheta din spate a celeilalte mașini, care părea fragil, dar care dispunea de o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Dacă Venus din Milo ar fi avut brațe, ar fi aplaudat-o până și le-ar fi pierdut din nou. Până și peștele Îmbrăcat În voaluri verzui, care, teoretic, trebuia să se foiască de colo-colo În acvariul lui de sub fereastră, Încremenise cu ochii holbați, agitându-și coada ca un cățeluș. Mă așteptam ca, din moment În moment, să țâșnească prin sticla groasă și să i se cuibărească Între sâni, unde să fie prăjit instantaneu. Cu privirea ațintită undeva În zare, Kuznețova
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mea Îndrumare, s-a pus cu burta pe carte, devenind o studentă eminentă. Nu În ultimul rând, eu mi-am primit banii. Doar soția profesorului va avea o surpriză peste câteva luni, când convivul va ieși din garanție și va Încremeni, În fotoliu, cu ochii căscați. M-am Întrerupt, Întrucât Vasea Înțepenise și el, holbându-se În direcția ușii de la intrare. Nici n-a trebuit să mă Întorc, izul de sulf care năvălise În Încăpere putea schimba și fusul orar. În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de băutură și borcanele de murături păstrau o ordine dialectică. Am ales repede. Tocmai ajutam sticla să respire, când becul din fundul pivniței a prins să pâlpâie iar, apoi pe peretele gălbejit a apărut figura hirsută a lui Kuznețov. Am Încremenit, cu dopul În mână. Imaginea era puțin tulbure și Întreruptă de câteva interferențe. Pletosul cărunt a privit undeva În stânga Sa și, probabil, a făcut niște corecții, căci Într-o secundă imaginea a devenit oglindă. — Salut, prietene, a zis Demiurgul, ridicând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Rămase cîteva momente În cumpănă, căci Încă nu se hotărîse dacă să-l strîngă de gît, sau numai să-l muște de gură. Buzele lui perfect desenate i se păreau dintr-o dată foarte senzuale. Atunci sună telefonul. La primul apel Încremeniră, așteptîndu-l Încordați pe al doilea. La al doilea apel, Vic Își redobîndi autoritatea de ofițer al armatei americane. O Împinse ușor Înapoi, apăsînd-o ca din Întîmplare pe sîni, și se ridică. Învinsă, umilită de Întorsătura nefavorabilă a evenimentelor, Christina plecă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
post, urmărind vigilent cele cîteva cliente care se tot fîțÎiau printre rîndurile de haine. Naggie se opri să cerceteze un costum cu taior și fustă, de culoare bej. Întorcea mecanic, pe o parte și pe alta, reverele hainei. Chipul ei Încremenise Într-un surîs ușor crispat. Vorbi cu voce joasă, conspirativă. — Tipul de acolo... Nu te Întoarce! E În colț, la capătul rîndului de pardesie... Nu ți se pare că l cunoști de undeva? Contrar recomandării primite, Christina se Întoarse brusc
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
vreun cuvînt, Joanna-Jeni porni spre unul din capetele terenului, oprindu-se lîngă punctul de la unsprezece metri, de unde altădată fotbaliștii executau loviturile de pedeapsă dictate de arbitru. Aici, descrise cu privirea un cerc vag peste capetele tuturor celor prezenți. Întreaga adunare Încremeni. Joanna-Jeni era mică de statură și cam plinuță, Însă În acele momente, datorită În bună măsură și rochiei sau pelerinei sale lungi, părea mult mai Înaltă, statura ei avea ceva solemn și impunător. Ridică o mînă deasupra capului. Nimeni nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-o, consecințele să fi fost aceleași. În timp ce, aplecat peste șuvoiul de apă, ținea mîinile căuș, ca să-și dea pe față și să-și clătească obrajii, văzu umbra celuilalt lîngă a lui. Nu mai avea cînd să se Întoarcă. MÎinile Îi Încremeniră, lăsînd apa să se strecoare printre degete, iar ceafa i se Încinse brusc și, odată cu ea, pielea Întreagă a corpului, după care fierbințeala pătrunse către stomac și intestine, arzînd totul În cale. Țeava armei Îl apăsa ușor Între coaste, aproape
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]