599 matches
-
sunt pe moarte. Ai grijă de fiul meu și amintește-ți de făgăduința făcută Gailei. Eu mă duc la ea, oriunde s-ar afla locul de tihnă al sufletelor, te vom aștepta împreună. După aceste cuvinte, s-a prăbușit în încremenirea morții ce căutase să-l surprindă cel puțin de trei ori înainte de a izbuti. S-a luptat precum o acvilă care nu mai poate să zboare, bâjbâind în gol cu mâinile ca să aibă din nou aer, chinuindu-mi brațele întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aer, rafala îl izbește de perete, sânge pe perete, cu ochii deschiși PARASCHIV alunecă la pământ, privindu-l pe SOLDATUL BINE ECHIPAT; urmează INAMICUL, care este secerat prin somn sau în momentul în care încerca să se ridice; zvâcnet, sânge, încremenire; MACABEUS scoate un urlet, e secerat și el de rafală, cade, se zvârcolește, încă o rafală, se târăște spre SOLDATUL BINE ECHIPAT lăsând în urmă o dâră de sânge, privește în fata sa, încremenește cu o mână întinsă spre SOLDATUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Mama Mare. Dădu fumul afară cu o răsuflare lungă. Scrumă în stratul de mărgăritare și se uită la firele de cenușă căzute pe o frunză. Aș fi vrut s-o întreb „și care-i filonul de aur al viitorului?” dar încremenirea ei era prea stranie; parcă își amintise de ceva foarte important, foarte serios. Rămase imobilă timp de zece secunde, apoi ochii i se mișcară spre farfuria mea. Ia și... Cuvintele i se uscară în gât. Tuși pentru a-și regăsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
murmură el... toti, mama, tata, bunicu, veteranul de la Oituz si Vasilica... acum si ea este aici!... Vorbea el nu numai cu sine, ci si cu cei care erau într-însul. Iarba, desișurile înecau mormintele si crucile. Totul părea într-o încremenire, ca de piatră... Doar câte un foșnet în iarbă, în răstimpuri, frângea tăcerea adormită, din cimitir. Trilurile unei mierle îl făcu să tresară. Zbrr... zbrr și mica pasăre se așeză pe o cruce albă în apropiere. El fără să se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ochii mari deschiși ațintiți în tavan, și cu iuțeala gândului retrăi frânturi de viață din copilărie. Un zgomot abia perceptibil, îl făcu să tresară, doar urechea lui înfrigurată îl putea auzi. Zgomotul, ușor se apropia... Urmară clipe lungi , nesfârșite, de încremenire,... Cine știe cât a ținut, așa!... Nu mai răsufla, asculta nădușit de sudoare. Ușa se deschise încet... încet, și, în prag, o formă abia se arătă și înaintă până lângă pat. Nu distingea nimic, deși își auzea bătăile inimii și-și simțea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
iar inima mea deveni un fel de pasăre colibri - cunoașteți această pasăre mică, de fapt cea mai mică de pe planetă care bate din aripi cu o rapiditate uluitoare. am înțeles printr-un fel de străfulgerare de unde venea acea senzație de încremenire din cafenea : de fapt, cei cinci clienți nu îndrăzniseră să-l cheme pe barman pentru a-i formula comanda, iar acesta din urmă nu îndrăznise să iasă de după tejghea pentru a-i întreba pe cei cinci cu ce să-i
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ricoșează de la un acoperiș la altul și se stinge extrem de încet, după zeci și zeci de minute. Din cauza absenței vîntului și a lipsei de curenți de aer, frunzele au suferit o mutație genetică : atît timp cît nimic nu le perturbă încremenirea, ele rămîn agățate de ramuri. Imediat ce se produce însă un sunet sau o vibrație, frunzele cad. Dacă trec pe sub un măr și tușesc, o ploaie de frunze se revarsă peste mine. Dacă pocnesc de două sau de trei ori din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
roată, când pe cealaltă, la focul scăzut al unei arii cuprinse între străzile Dionisie Lupu, Maria Rosetti, General Florescu, Icoanei, Schitul Darvari, Mîntuleasa, Paleologu, Plantelor, Traian, Armenească, Stelea Spătaru, Calea Moșilor și Calea Călărași, căutând să-mi evoc, măcar din încremenirea unei streașini, sau din puhavitatea unui porumbar, locul de baștină al idiotului căruia eu să-i fi încredințat păstrarea certificatului meu de naștere. Sau mâna de paie, sub care să-mi ascuns cilindrii cărămizii de carton ai brevetelor de inventator
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aluneca pe suprafața lucioasă a bălții, reflexele lui luminau până sus malul roșcat ca o pecingine. În țarcul lui moș Leu, armăsarii săi stăteau nemișcați, cu gâturile întinse, adulmecând spre ei. Erau negri și puternici, și păreau mai mari în încremenirea lor. Pieile asudate aduceau de departe cu o marmură spălată cu apă. . <■ - îți place? curmă fata tăcerea. -Da. - Nu-i bine? Procopie se întoarse spre ea, curios: .-. . 263 - Ia spune-mi, nu ți-e teamă că într-o zi ai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
numai formă; democrația are și ea o formă; anarhia nu mai are deloc. Spre fericirea noastră, viața nu tinde numai spre echilibru. De ar fi așa, de mult ne-am fi mumificat. Moartea este preferabilă oricărei fixări. În viața socială, încremenirea într-o formă este mai gravă decât sinuciderea. Ce ar fi fost de Europa, dacă și astăzi aristocrația continua a fi statul? Un monstru istoric în plus. Primenirile sociale sânt condiția indispensabilă a vitalității unei țări. Totdeauna statul, care este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Aici, problematica metafizică reapare sub o înfățișare mai generoasă. Războiul cubist împotriva reprezentării continuă, atunci când nici contemplația iconică a medievalilor, nici transfigurarea impresionistă a modernilor nu mai revendică vreo actualitate. Sub semnătura lui J. Pollock, de pildă, sublimul marchează refuzul încremenirii formelor și visul depășirii perpetue a oricărei limitări. În pictură, expresionismul abstract refuză constrângerile clasice ale frumosului de dragul insolenței creative. Pietatea în fața ființei dispare mai ales muzical, atunci când atonalitatea promulgă politica absurdă a scindării sonore. Ca o umbră nedefinită a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
spiritului, a unei disponibilități fără frontiere, a unei libertăți debușînd În utopie. Ruptura de „convențional” și afirmarea noutății radicale, trecerea În prim plan a „manifestării vitale” și a „neliniștii spirituale”, În raport cu expresia literară amenințată, mai devreme sau mai tîrziu, de Încremenirea În „formula” oficializată, definirea poetului ca „explorator” pornit În căutarea unui „pămînt virgin”, modelarea - În funcție de aceste date - a procesului receptării operei și conturarea unei specifice atitudini sociale, de frondă și revoltă antipozitivistă și antiburgheză etc., se Înscriu și la Ilarie
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
datele sale concrete, Într-o notație de „reportaj” al faptului cotidian, apare modelat, Într-un prim moment, În figuri - cum am văzut - ale Închiderii, stagnării, obscurității: ziduri, odăi, curți, umbră, noapte etc., cu corespondențe În plan spiritual (solitudine, izolare, incomunicabilitate, Încremenire În convenție, inerție). Poarta, ușa, fereastra, respectiv reveria, visul alcătuiesc, la rîndul lor, o rețea - În ordinea tematicii spațiale - a deschiderilor posibile, pe care le transformă În act doar poetul și poezia, ca agenți dinamizatori. O Întreagă serie figurativă a
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
obstacole, constrîngeri și inerții: „prin gratiile versurilor mă privești te privesc / totul se va petrece În ordinea impusă de calendare / orice zi e numerotată În arhivele nemișcării”. Figurile recluziunii, diseminate pe tot parcursul operei, sînt asociate mereu cu imaginile stagnării, Încremenirii, Împotmolirii, În genere ale noncomunicării, ale absenței relației cu celălalt. În ultimă instanță, lirismul elegiac al lui Voronca crește tocmai pe acest teren al nostalgiei comunicării, al profundei comuniuni cu universul exterior. Lamentația sa vizează, iarăși și iarăși, „această-ntemnițare a
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
etc.) poate fi declanșat în egală măsură de stimulări intracerebrale, dând naștere, de exemplu, fricii de șoarece în cazul pisicii. Se pare că incitatorii naturali sunt durerea și amenințarea distrugerii. Reacțiile declanșate sunt fie fuga (atunci când aceasta e posibilă), fie încremenirea; cunoaștem diverse expresii utilizate pentru a desemna această stare la om: înmuierea picioarelor sau tremuratul picioarelor. Finalitatea biologică a fugii este evidentă, ea permițând salvarea de atacator; însă ne-am putea întreba care este finalitatea încremenirii (de exemplu, comportamentul struțului
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
aceasta e posibilă), fie încremenirea; cunoaștem diverse expresii utilizate pentru a desemna această stare la om: înmuierea picioarelor sau tremuratul picioarelor. Finalitatea biologică a fugii este evidentă, ea permițând salvarea de atacator; însă ne-am putea întreba care este finalitatea încremenirii (de exemplu, comportamentul struțului). Dar și imobilitatea ne poate salva viața; dacă vă plac documentarele despre animale, știți că multe dintre ele au culori care le permit să se confunde cu mediul lor; acesta este mecanismul homocromiei (aceeași culoare). De
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
cuvântului la obiect este îndeajuns de evident. Dar atunci ce anume ar putea să o provoace? Răspunsul cel mai nimerit poate fi găsit, după cum sugeram mai devreme, tocmai în predilecția scriitorului pentru stările intermediare, pentru acel entre-deux care zdruncină orice încremenire în certitudini. De altfel, transpunsă în sfera cromaticului, această predilecție transpare cu claritate din formularea celui de-al doilea „subiect de meditație”: „BRUN, PENTRU CĂ BRUNUL ESTE ÎNTRE VERDE ȘI NEGRU PE DRUMUL CARBONIZĂRII”. Putem decripta în acest elogiu indirect al
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fost mai cu seamă delimitarea tranșantă a poetului de o serie de prejudecăți, de mituri și fetișuri consacrate ale literaturii, prin alegerea unui unghi de vizionare inedit și prin asumarea unei atitudini ireverențioase față de convențiile de orice tip. Refractar la încremenirea în conformism, Marin Sorescu își manifestă, implicit, neîncrederea în spiritul solemn, sacerdotal, cultivat cu asiduitate de poeții șaizeciști. În genere, tot ceea ce admite determinări ca „înalt” și „nobil” pare să îi provoace idiosincrazii, iar inerția perpetuării comode a prejudecățiilor (inclusiv
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nivel al versurilor, descoperim că, În profunzimi, se adună imaginile unui anotimp fastuos. Există, În fapt, două peisaje ale hibernării, iar dacă ținem seama și de peisajul interior (cabinetul poetului), trei. Cel dintîi sugerează, printr-un șir de tablouri aspre, Încremenirea universului material, colosala amorțire a lucrurilor, stingerea proceselor vitale. În modul lui poetic, Alecsandri lasă privirea să alerge slobod pe astfel de vaste Întinderi: „Crivățul din meazănoapte vîjie prin vijelie, Spulberînd zăpada-n ceruri de pe deal, de pe cîmpie, Valuri albe
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
rele. Dorințele, ca și plăcerile, nu exclud virtutea. Nu toate plăcerile sunt derizorii. Cele care sunt rezonabile, cele care se înscriu sub controlul rațiunii, al lui cum se cuvine, sunt acceptate. Fără dorințe, lumea noastră nu s-ar clinti din încremenire. Ceea ce sporește cantitatea de plăcere și diminuează cantitatea de durere, e bun. Teleologic, deontologic, utilitarist, oricum ai lua-o, ca să folosesc jargonul de specialitate, se admite că dorințele sunt motorul acțiunii. Nu se poate ca unei priviri critice, oricăt de
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
pierdută. Suspensiile sunt mai ușor de înghițit decăt corpurile solide, asta știe orice mamă de bebeluș. Puerocentrismul, punerea elevului în centrul educației, adaptarea școlii la nevoile lui sunt de bun simț cu amendamentul că totul e de dragul evoluției, nu al încremenirii. Evoluție spre ce? Spre integrare în viață, iar viața te aruncă în vărtejul economiei cu sau fără voia ta. De aici pănă la a-i avertiza pe elevi că ceea ce învață ei la disciplina pe care tu o predai are
„Să fie sfȃrşitul? Sau abia atunci începi?” Constantin Noica Savuroase paradigme pedagogice în sos de pasiune. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2311]
-
aici de revoluție, de oameni noi inserați într-o societate nouă. În general, în Africa, introducerea producției industriale a declanșat un proces de transformare revoluționară; nimic asemănător în Congo de Nord: avem de-a face aici cu un fel de încremenire istorică în primul moment al acestei producții, adică în momentul introducerii ei forțate. Administrația a simțit pericolele unei astfel de scleroze începând cu 1937-38; ea a căutat să o gestioneze, inutil de altfel. Ar fi extrem de interesant de urmărit în
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
în secret și în întunericul neputinței sale, rămâne instanța solitară a eșecului său și își privatizează sinuciderea. Pentru că resemnarea l-ar aduce în modestia unui destin refuzat, marele bovaric nu va accepta ca soluție a eșecului decât moartea. Prostia ca încremenire în proiect " Puțina judecată" cu care natura inclementă a înzestrat spiritul cuiva nu înseamnă prostie. Determinarea naturală a spiritului nu intră în spațiul libertății, iar ca imbecilitate sau ca puținătate mentală ("oligofrenie") ea nu interesează decât psihologia. Prostia ca încremenire
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
încremenire în proiect " Puțina judecată" cu care natura inclementă a înzestrat spiritul cuiva nu înseamnă prostie. Determinarea naturală a spiritului nu intră în spațiul libertății, iar ca imbecilitate sau ca puținătate mentală ("oligofrenie") ea nu interesează decât psihologia. Prostia ca încremenire în proiect nu are deci nimic de-a face cu testele americane pentru IQ (intelligence quotient, "coeficient de inteligență"), cu înzestrarea mentală sărăcăcioasă, cu lentoarea operațiilor mentale, cu priceperea greoaie etc. Un om prost în acest sens este un om
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acest sens este un om ineficace sau cu un randament scăzut, și prostia lui nu-l afectează sau nu-l dezavantajează decât pe el. Iar un om prost în acest fel poate să fie complet străin de fenomenul prostiei ca încremenire în proiect. Dimpotrivă, un om cu un IQ ridicat, cu o inteligență testabil strălucită, poate să fie din plin victima prostiei ca încremenire în proiect. Prostia nocivă, prostia care poate ajunge să catastrofeze mulțimi de oameni, popoare întregi și omenirea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]