855 matches
-
Pe Daniela mi-o voi aminti întotdeauna așa cum am văzut-o prima dată: o fetiță de 12 ani, desculță, tremurând de frig, îmbrăcată într-un capot de stambă zdrențăros și decolorat de prea mult purtat, pe cap cu un „batic” încropit dintr-o batistă bărbătească. Era începutul lui octombrie 1989 atunci când am cunoscut-o și mă aflam împreună cu elevii mei, printre care se număra și ea, la practică agricolă pe câmp, la cules de arahide americane. În ziua aceea, vântul bătea
DANIELA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358738_a_360067]
-
În ziua plecării, zor nevoie, mătușa dorea o cutiuță cu praful minune. Cum să dai însă cocaină, un puternic stupefiant, pe mâini nepricepute când însăși în farmacie se ține sub cheie? La insistențe de care nu putea scăpa mama a încropit un praf cu extract de usturoi, mirosul cocainei. I-a dat cutiuța cu mii de sfaturi care, probabil, ieșeau pe a doua ureche cum intrau pe prima. Fericită a pus cutia în enorma ei sacoșe de forma unei poșete Guci
PUTEREA CONVINGERII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350680_a_352009]
-
din răbdat în răbdat, o să ajungem pe câmpia veșnic înverzită, drepți ca scândura de brad. Până atunci, o să avem timp berechet să ne îmbătăm cu promisiuni deșarte. Pregătirea e făcută. Oferta diversificată. Când am început să ne dumirim cum e încropit mecanismul picării guvernelor, lumea era împărțită în oameni buni, oameni răi și șoferi. După ce am înțeles acest mecanism mai bine, lumea s-a împărțit în oameni buni, oameni răi și finanțiști. Când a picat și guvernul făcut de finanțist, lumea
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
să obțină un credit. Să dreagă etajul. Să mai respire o dată aerul de acolo. Să cadă iarăși, daca nu artistic, măcar fericit. Mă roagă, într-un bilet scris caligrafic, să-l iert pentru că e atât de netrebnic și să-i încropesc, dacă pot, Cronică unei căderi anunțate. Mai speră, într-un post-scriptum, c-o să îl și recuperez în timp util. Pentru că "nimeni nu merită să cadă de la etaj. Nimeni nu merită ...? Să nu uiți asta, Darie! Să nu uiți! Firește, dacă
CĂDERILE DE LA ETAJ SUNT CELE MAI RELE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359466_a_360795]
-
semeni și optimismului, sunt contribuțiile Elenei la îmbunătățirea stării mele de spirit, a tonusului, puternic marcat de angoasele unei eventuale nereușite. Liniștea s-a mai pogorât în rărunchii ființei mele și din poantele de bun gust ale unui “antren lingvistic” încropit sui generis, în care se amestecau glosările mele pițigăiate, îngânate - dintr-o “păsărească” rămasă pe “circumvoluțiuni” de pe timpul “canonadelor westerniene” ale paradisiacului El Dorado (de la El Paso, Laramie, Rio Grande sau Rio Bravo!) ce mi-au mai “îndulcit” tinerețile studenției
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (12) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359541_a_360870]
-
a dreapta” fiecărei verigi din lanțul nesfârșit al tradiției...). Seară de seară, timp de două-trei ore au fost exersate în amănunt și cu minuție de ceasornic toți pașii, toate mișcările unei coregrafii prevăzută în scenariu, toate studiate și cumpenite spre a încropi gesturi și mișcări sobre, au fost gândite până și eventualele greșeli care s-ar fi putut face (humanum errare est!) și îndreptările din mers care se impun, totul într-o împlinită coregrafie “de ziceai că nu e adevărat” și în
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (11) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359555_a_360884]
-
în geometria inimii, reconturând pădurea durerilor asumate în fragmente de mișcare. în arcul de sensuri mi-am împlântat stiletul gândului, remodelându-mi rostirea. pasăre a vibrațiilor albe, Poezia m-a învăluit și atunci, am lăsat fluidul formelor trăirilor mele să încropească altarul auriu al bucuriei: Scrisul întrupate în cuvinte, metaforele s-au ascuns în versuri- un cuib simplu al vieții căutate pe cărările aspre ale cuvintelor nerostite, ale necuvintelor fără sensuri colorate de litere, un alfabet al cerului interior, uneori imposibil
PATRICIA LIDIA ÎN DIALOG CU POETA ANNE MARIE BEJLIU(1) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360567_a_361896]
-
Cioplit din voioșia cristalină a cerului, Ion Golea a înmugurit în pădurea verde de la Fetea. În el nu s-a prohodit senzația primejdiei, căci s-a durat haiduc al cruntelor bejenii, care s-au ridicat împotriva rânduielilor creștine. Și-a încropit din descătușări cărări de luptă pentru a deschide zările speranțelor. Și-a zăvorât toate filele din albumul destinului cu pecețile credinței Zilele sale, cenușeresele, le-a mocnit în psalmi dreptății, le-a tivit cu raze și le-a brodat primăverii
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
de încredere, pe Dumbravă, care, pare-se, era de origine munteană și despre care Hașdeu spune că „...era de neam mic, dar avea o inimă mare.” Vornicului Dumbravă îi încredință proaspătul domnitor comanda unei trupe de vreo 6000 de oameni, încropite în grabă, pe care fu nevoit s-o opună oștii polone, ce pătrunsese deja în Moldova, cu gând de a-l goni pe Ioan-Vodă și de a-l reînscăuna pe Bogdan. Mica oaste moldavă întoarseră cu ușurință din drum pe
IOAN-VODĂ CEL VITEAZ – 440 DE ANI DE LA MIŞELESCU-I SFÂRŞIT de LIVIU GOGU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360699_a_362028]
-
însă cu reportajele altui ziarist celebru, care a fost BRUNEA-FOX (1898-1977), astfel poezia devine gâtul golaș al unei găini strivite în universul de mălai. Poetul își prepară pergamentul de scris din propria-i piele, după rețete fatale, marcate de întuneric, încropite sub streașina frunții. Poezia lui Nicolae SÂRBU este un rebus ne dezlegat, plin de criptograme care nu pot fi elucidate cu ușurință, dar care odată ce și-au găsit cheile, dau o satisfacție deosebită. Salturile imagistice ale poeziei calcă istoria balcanică
SFERELE POEZIEI LUI NICOLAE SÂRBU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360744_a_362073]
-
să crezi!... Când trăiești viață de câine; De ești treaz, parcă visezi - Ce e rău și ce e bine... Că pământul nu-l mai vrei, Nici recolta s-o culegi; Asculți vorbe la mișei, Te căznești și nu-nțelegi Să-ncropești un parastas... Îți ajung banii de moarte? Doar atât ți-a mai rămas - Tu te-ntreabă și socoate. Că te apără de rele Și dreptate ție-ți face, Te ferește de belele... E activă doar când tace.. Ce e rău
NONEGLOSSĂ NOUĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360749_a_362078]
-
tomul vieții, un ultim rând se scrie Prin faptă mea, mereu am să trăiesc ! Sărut pământul, îmbrățișez tăcerea, Tămâi dorințele în cele patru zări Și mă înalt pe aripi de lumină, Spre alte porți, de timp încrezător. Din lacrimi înghețate încropesc izvoare Și către Tine Doamne o pornesc Întinde brațul Tău să mă cuprindă Acum învăț să zbor, nu vreau să rătăcesc !!! foto Internet Camelia Cristea Referință Bibliografica: Rămas bun / Camelia Cristea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1121, Anul IV
RĂMAS BUN de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359898_a_361227]
-
până atunci mâinile ei, parcă în joacă, o făceau să crească de la o oră la alta. Se apropia iarna și pentru că puloverul rămas de la sora mai mare, se subțiase tare mult și rămăsese mic, mama se văzuse nevoită să-i încropească Arinei, din cele câteva gheme de lână colorată, păstrate pentru cine știe ce neașteptate nevoi, într-o cutie, un pulover nou. Spre el se furișau cu nerăbdare privirile fetei, când auzise spusele mamei, aparent fără nicio legătură cu ceea ce mai discutaseră puțin
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
Cu onoruri și reguli prestabilite Respectate sau nu și în care Nici măcar nu se mai mimează Încleștarea doar se ucide Se hăcuie pe capete nimeni Dinspre fundal de liziera Ascunși în firidele de cremene Și de calcar ale munților - forturi Încropite la repezeala sau adevărate Nu slobozește din țevi de pușcă sau guri de tun Măcar în glumă ghemotoace de cârpe sau ierburi uscate Fomoioage de ogrinji tăvălite-n pucioasa Și pulberi de praf de pușcă - cum se zice C-ar
CARNAGIU LA GETTYSBURG (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359634_a_360963]
-
cu rațiune și afect și nicidecum cel poziționat pe stadiul primitiv animalier (așa precum se vede cu ochiul liber că se prezintă ei înșiși prin faptele pe care le săvârșesc cu de la sine voință zilnic), închizându-se între zăgazurile unor încropite pe genunchi „doctrine” maladive și seci - baloane de săpun din start fâsâite - și propunând paradigme peste paradigme cu esență nulă și consecințe dezastruoase pentru omenire. Ei bine, în tot acest peisaj complet nefast pentru umanitate, vârât cu forța pe gâtul
DICTATURA OCULTĂ CU CIP PREFERENŢIAL A LUMII CONTEMPORANE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359719_a_361048]
-
fost arestat: „Eu am făcut zece ani, nu am rămas dator la ei cu nimic.” (ibid. p. 119) Grigore împreună cu un grup de colegi tineri conduși de Victor Lupșa ( executat la Iași) în Grupul Vlad Țepeș II, au încercat să încropească o revoltă, să ia atitudine față de jaful bolșevic în care se zvârcolea țara: „Planul era să împiedicăm să se mai care în Rusia căruțe cu cereale și lemne-pădurile cele mai bune le-au tăiat (ca și astăzi, n.a.). Din Munții
MĂRTURISITORI DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359098_a_360427]
-
a povestit odată că bufnitele care plâng înseamnă că și-au pierdut perechea. Acest plâns ține așa fără încetare o lună de zile, după care dacă nu este prea slăbită mai trăiește dacă da, moare și ea. Tudor și-a încropit un cort din crengi și frunze a mai bătut niște țăruși în pământ și astfel a făcut un pat moale ca să poată dormi mai sus de pământ. După ce a terminat totul și-a dat seama că de fapt nu se
ASCUNS IN PADURE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359216_a_360545]
-
ales, în siguranță. Da, siguranță pentru ea, fiindcă în curte nu era nimic ce ar fi putut deveni un pericol pentru ei, întrucât curtea era perfect goală. Doar nisipul și pietrișul, precum și lărgimea, erau singurele elemente pe care se putea încropi tematica jocului lor. Așa că nu rareori se plictiseau și atunci, mai ieșeau pe străduța pe care nu trecea nimeni în alte perioade ale anului, în afară de vară, când oamenii coborau spre plajă. Și pentru că nu mai aveau ce să facă, priveau
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
întunericul și știind că acolo...nu, nu este voie. Și, nu-i așa că până la urmă tensiunea a explodat transformându-se în revoltă și revolta a scotocit în interiorul fiecăruia și a reușit să-și găsească, sau dacă nu, atunci și-a încropit instrumentele, cu care a recreat un nou... Magellan, care a redescoperit...de fapt a descoperit...Indiile proprii. Și de atunci, această plăcere de a căuta și a descoperi noi și noi orizonturi, s-a păstrat vie în fiecare dintre noi
ANTREPRENORUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345178_a_346507]
-
în pământ, cu numele familiilor. De la halta unde ne-au dat jos, ne-au cărat calabalâcurile cu niște care, conduse de soldați. Ne-am luat țărușul în primire și ne-am pregătit... locuința. Am pus bruma de mobilă astfel ca să încropim un fel de adăpost. Și așa am dormit prima noapte. Norocul (alt „noroc”!) a fost că era vară. În zilele următoare am început să ne facem case din chirpici, ca să nu ne apuce ploile în aer liber. Nu vă mai
Fragment din romanul Vârtejul dansului, vârtejul vieţii… de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339661_a_340990]
-
alți “câini mai bărbați” să-i măture alcătuirea îmbrăcată în rochie de stambă, s-o zvârle în tomberoanele nepăsării și s-o care definitiv la marele gunoi al omenirii! Uite, stau și mă uit la acest tablou terifiant, încerc să încropesc o idee salvatoare, încerc să iau cu mine această imagine...dar câinele mârâie persuasiv, împinge labele spre mine...semn că trebuie să mă îndepărtez ori să caut altă soluție, altă metodă de convingere! Uite, vine un copil jigărit, răsărit ca
Marele necunoscut de lângă noi () [Corola-blog/BlogPost/340006_a_341335]
-
de curând la editura Limes din Cluj, Mirel Brateș. Cartea are ca punct de plecare o povestioară cu tâlc: un evreu, naufragiat pe o insulă pustie, și-a pregătit în timp, toate cele necesare supraviețuirii; spre mirarea salvatorilor, el își încropise și două adăposturi de rugăciune. După tonul vorbirii, evreul pare un eon al locului: „Acum eu cred, măi drăgălașilor, măi, că mă puteți înțelege mai ușor: aceste lăcașuri sinagogale sunt locurile mele de cult mozaic - într-unul mă duc să
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339656_a_340985]
-
vasta cetate a Ninivei. O vreme, unul dintre negustorii din breaslă se îndură de cele două familii și le adăposti sub acoperișul unei dughene ale sale de la marginea bazarului. Aici, măcar noaptea, aveau adăpost. Cu timpul, Noam și Dagan își încropiră un mic adăpost undeva aproape de fluviul Tigru, la marginea orașului. Erau oameni harnici, se descurcau cum puteau. Cel puțin, Noam trăise zile și mai cutremurătoare, în viața sa. (va urma) Referință Bibliografică: Negustorul din Ninive (2) / Viorel Darie : Confluențe Literare
NEGUSTORUL DIN NINIVE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341004_a_342333]
-
pe atunci o floare în oraș. El a cumpărat zile la rând ghivece cu ciclame de la toate florăriile din Timișoara. A făcut apoi rost de dantelă, de panglici... Și cu foarfecele și acele de cusut de prin casă mi-a încropit un buchet care "să semene cu mine". Chiar nu puteam să-l dau nimănui. Era plin de dragoste. În tren, ne-am lipit unul de altul într-un colț. Eu răspundeam întrebărilor celor din compartiment. - Veniți de la o nuntă? - Da
STICLA DE ŞAMPANIE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1032 din 28 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342024_a_343353]
-
pagini format A4. Titlul „Căutând insula fericirii/ Looking for the Isle of Happiness”. Mă mai uit de câteva ori peste carte și o trimit în format PDF, via e-mail, distinsei mele prietene și editoare, Rodica Elena Lupu, patroana editurii ANAMAROL. Încropesc și o copertă la repezeală. Gata! Cu cartea sunt OK! Am cu ce mă prezenta prietenilor iubitori de literatură din România. În paralel mai lucrăm la o carte! „Simbioze lirice” volumul 3! Inițiat de doamna Lupu și de mine. Poezie
PREGĂTIRI DE PLECARE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342072_a_343401]