1,250 matches
-
Pe vremuri, știa să-i șoptească la ureche vorbe dulci ca mierea. Amu’, o putea auzi din cealaltă parte a satului. Nu avu curajul să-i spună adevărul. Cel puțin nu azi. - L-am dus la veterinar! Femeia îl privi încruntată. - Da’ n-avea nimic! - Nu știi tu! Avea ceva la picior. O hi călcat strâmb, sau ceva. Am zis că-i mai bine să stea o vreme sub ochii doftorului. Tata Sandu respiră ușurat când Saveta se făcu nevăzută în
BICICLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370332_a_371661]
-
el mic, căci lângă Dragnea, Parcă nu-i! " Legea?... Măturăm pământul! Ce nevoie -avem de ea?... Scapă-ai noștri de belea Facem legea junglei, frate! DNA?... " El?.. E sol, precum se vede... Dragnea i-a transmis un sfat, Vezi, de-aceea-i încruntat, Mai vrea " Altă întrebare! ", Că-i bărbat! Și tot vine, tot înoată... Dar deodată cu ochi vii, Stă pe loc... Să mi te ții, Colo zgomotoasă gloată, Mii și mii! El degrabă-n jur chitește, Vreun ocol căci e pierdut
ŢARA PE ULIŢĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370547_a_371876]
-
când am văzut că, exact înaintea liniei de sosire, ai renunțat să mai lupți și ai ieșit pe locul doi, deși erai singurul participant la cursă și, de altfel, favorit la obținerea recunoașterii abnegației tale. Am văzut pe fruntea ta încruntată urmele îndoielii. M-am întrebat de ce te îndoiești atât de mult, ce te împiedică să treci victorios, cum de altfel ai demonstrat că poți să fii, linia de sosire? M-am supărat foarte tare și m-am ascuns după Lună
SĂPTĂMÂNA ÎN CARE AM STAT ÎN ECLIPSĂ de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369309_a_370638]
-
el, pentru că nu a știut ce să facă cu ele. Joi, am vrut toată ziua să te sun, dar, ba eram supărată pentru că nu m-ai recunoscut, dorind, astfel, să te pedepsesc, ba mă amuzam, privindu-te cum mă căutai, încruntat, pe cer. Vineri, iarăși fără să-ți dai seama, ți-am mângâiat cu o rază fruntea îngândurată. Sâmbătă, gândurile tale m-au lovit atât de tare, încât au lăsat urme adânci în ființa mea. Duminică, m-am certat foarte tare
SĂPTĂMÂNA ÎN CARE AM STAT ÎN ECLIPSĂ de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369309_a_370638]
-
meu. - Mai spune-mi ! - Iar în jurul capului tău culoarea este de un verde deschis, constant către luminos. Știi ce înseamnă asta ? - Ce ? întrebai eu distrat. - Demonstrează că ești un om inteligent și gândești mult. Mă privi apoi fix și - puțin încruntată - întrebă: - Nu mă crezi, așa-i ? - Și de când ai darul acesta ? intrai eu în jocul ei. - De când am murit, răspunse ea prompt. Am fost moartă circa zece minute, îți vine să crezi ? Când am înviat am constatat că pot uneori
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
nu pot s-o scutur, de-aicea s-o alung? Decât întorc obrazul și mă apuc să plâng Când cântecul din țară e un oftat prelung. Mă bântuie vedenii de îngeri, de strămoși, De domnitori și de oieri cu chipul încruntat, De flori din văi adânci, păduri și munți stâncoși Și mă-ngrozește gândul la cât am așteptat... Dar nimeni nu-mi mai poate spune: Deșteaptă-te, române! Nu doar că-s treaz, dar nici noaptea n-am somn. Am țara
DECIZIE (TREZIT DIN SOMN ADÂNC) de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369646_a_370975]
-
sătenii. Mai multă vâlvă făcuse întoarcerea subofițerului legionar, fugar și el, îmbrăcat în haine civile, căutându-și adăpost în casa destul de dărăpănată a părinților dispăruți de multă vreme în cimitirul mut și răbdător. În primele zile își mai plimbă chipul încruntat și semeț pe la crâșma satului, apoi nu îndrăzni să mai apară. Și asta din pricina unei vorbe în doi peri rostită de Toader Șoican: - Iată uite, bă, s-a întors și viteazul nostru legionar!, zise acesta într-una din zile, de parcă
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
Mai spune-mi ! - Iar în jurul capului tău culoarea este de un verde deschis, constant către luminos. Știi ce înseamnă asta ? - Ce ? întrebai eu distrat. - Demonstrează că ești un om inteligent și că gândești mult. Mă privi apoi fix și - puțin încruntată - întrebă: - Nu mă crezi, așa-i ? - Și de când ai darul acesta ? intrai eu în jocul ei. - De când am murit, răspunse ea prompt. Am fost moartă circa zece minute, îți vine să crezi ? Când am înviat am constatat că pot uneori
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
mai apropiat stejar. Își găsi un loc bun, pe o creangă groasă, întinsă chiar deasupra adunării și ciuli urechile. Nu înțelegea ea prea multe din vorbele regelui, așa că, începu să se distreze, studiind fețele și veștmintele căpeteniilor. Toți aveau privirile încruntate, ca și când, un mare pericol îi pândea pe daci. Cușmele lor, aveau ornamente aurii și argintii, așa că nu era foarte greu să îi deosebești de alți războinici. Podoabele pe care le purtau pe piept păreau grele și purtau însemnele triburilor pe
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
bogați, fata își unduia șoldurile, provocator, în fața unui tânăr bine făcut și cu aere de vedetă. A încremenit când privirea ei s‑a oprit asupra lui și i‑a zâmbit batjocoritor. După câteva clipe, și‑a plecat privirea spre podea, încruntat și fără să spună nimic prietenilor săi, a ieșit din sală, precipitat, lovindu‑se de cuplurile de dansatori care, oricum, nu i‑au dat nicio atenție. * Atent și conștiincios în toate activitățile, Gabriel a terminat serviciul militar cu gradul de
CHEMAREA DESTINULUI (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354391_a_355720]
-
respir ! - Pe naiba ,nu poți să respiri ! Păi dacă nu mai respirai ,erai de mult pe altă lume. Ia,să tăceți din gură,că trebuie s-o ascult ! De fapt ,noi nu spusesem absolut nimic,situația în sine și privirea încruntată a doctoriței ne înghețau cuvintele în gât. Și după un minut ,îi pune eticheta. - Dumneata te sperii ușor de fel ? - Da ,sunt de felul meu cam panicoasă ! - Păi vezi că te-am ghicit ? N-are domnule nimic grav ,suferă doar
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354005_a_355334]
-
meu. - Mai spune-mi ! - Iar în jurul capului tău culoarea este de un verde deschis, constant către luminos. Știi ce înseamnă asta ? - Ce ? întrebai eu distrat. - Demonstrează că ești un om inteligent și gândești mult. Mă privi apoi fix și - puțin încruntată - întrebă: - Nu mă crezi, așa-i ? - Și de când ai darul acesta ? intrai eu în jocul ei. - De când am murit, răspunse ea prompt. Am fost moartă circa zece minute, îți vine să crezi ? Când am înviat am constatat că pot uneori
CONTINUITATEA VIEŢII DUPĂ DECESUL CORPULUI MATERIAL (PARTEA A CINCEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354021_a_355350]
-
proaspete și dulciurile dorite de ea. I-a fost destul de greu să-și amintească unele momente și mai greu să vorbească despre altele. Se rușina și plângea. Strângea cu puteri slăbite mâinile mamei sale, care o ținea îmbrățișată în timp ce privea încruntată tuburile de la perfuzie și țintuia cu priviri neliniștite și destul de dușmănoase pe procuror și polițist. Încă era înverșunată pe cei doi pentru că, în prima fază, nu i-au permis să fie de față. Până la urmă, procurorul, amintindu-i-se că
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
șoptit, făcând eforturi vizibile să se concentreze. Era așa... robust, puternic și nebărbierit... Ce să zic? Cred că o avea vreo patruzeci de ani... O, ba nu! Cred că e mai tânăr ca tata, a exclamat Iuliana, dar stătea mereu încruntat... - Ai observat ceva semne particulare?.... Pete, cicatrice, tatuaje... - ...Nu, nu pot spune că ar avea... Nu știu... Eu nu l-am privit, nu mă puteam uita la el... Era nebărbierit și vorbea urât. M-a înjurat și-mi zicea „târfuliță
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
întreba polițistul, simțind cum îi plesnesc tâmplele de furie. S-a întors pe călcâie și a plecat, fără să scoată o vorbă, înspre birouri. Toată fața îi era un semn de întrebare, în încordarea-i nefirească. L-a privit lung, încruntat și nemulțumit, pe șeful Secției de Poliție. A rămas în picioare în mijlocul încăperii și, după câteva secunde apăsătoare, pline de tensiunea născută din senin, i-a vorbit cu năduf: - L-ai reținut pe acest om pentru că este proprietarul mașinii aflată
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
triangulația exactă și după ce o pui pe afet lanseaz-o imediat! Lup nu mai spuse nimic. -Distruge norul! spuse locotenentul. Trimite rachete obișnuite. Trei. -Sunt în elevator domnule! -Ce crezi Lup prietene, avem șanse să-i distrugem? spuse locotenentul zâmbindu-i încruntat. -Vom afla domnule! Rachetele se vor lansa imediat! Iată! Au pornit. Nu sunt în paralel ci evoluează în linie, una după alta. În câteva minute ar trebui să ajungă la țintă... -Ce se-ntâmplă? rosti tare Arc Silan. Rachetele ocolesc
FORTĂREAȚA VI- DANSUL COCORULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352713_a_354042]
-
mă întreabă Voquin. Nu-mi place deschiderea acestui subiect sensibil. - I-am promis s-o iau și pe ea data viitoare. - Să sperăm că va mai fi o dată viitoare! zice Thomson destul de sceptic. - Și de ce n-ar fi? mârăie Voquin încruntat. Ce insinuezi? - Nimic. Zic și eu. - Foarte rău. Se retrage supărat, invocând că vrea să se instaleze. Thomson îl maimuțărește pe la spate. - Să te întorci când te-oi chema eu! - N-ai putea să fii mai reținut? îl întreb. Ofițerul
DRUMUL APELOR, 54 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352752_a_354081]
-
Ia de-aici! îi răspunde Grosetto și treage un glonț în direcția lui. Pirații răspund cu o ploaie de gloanțe, care, din fericire, nu fac victime. Cu fiecare rotire, cercul se strânge tot mai mult. Încep să le văd fețele încruntate, ochii sticloși, maxilarele strânse, zâmbetele. Și deodată se aud scrâșnetele cârligelor de abordaj cu două capete și funie care se înfing de marginea punții. Nu se mai aud nici motoarele bărcilor, semn că pirații s-au oprit și încep asaltul
DRUMUL APELOR, 26 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352749_a_354078]
-
mișcarea sa scenică-modernă, dezlănțuită, dar perfect coordonată, gândită până în cele mai mici detalii. Am fost și rămân un fan necondiționat al lui Elvis Presley, de aceea îl văd uneori parcă reîncarnat în gălățeanul acesta chipeș și plin de vervă, niciodată încruntat, ursuz. Enache are charismă, transmite optimism și bucurie, el nu înșiruie niciodată câteva melodii și atât, cum fac alții, ci transmite o stare - una de bine, de fericire, de relaxare. Impresionant este și faptul că el abordează un repertoriu extrem de
ADRIAN ENACHE. NU SE POATE UN ADRIAN ENACHE BĂTRÎN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353636_a_354965]
-
toamnă. Lumina abia se vedea prin cețurile negre persistente după o noapte ploioasă cu un vânt ce-mi zgribulise și somnul. Am primit această zi ca o nemaiîntâlnită paradă în zumzetul vântului plumburiu ținând pe umeri o ceață crestată și încruntată, trăgând peste ochii pădurii doruri uscate ori suspinări în lunecare. De aproape o săptămână mă aflam aici la Gropeni, pe malul Dunării, pentru câteva zile de creație avându-i ca invitați pe niște prieteni artiști-plasici, profesori de desen în orașul
ÎNTR-O TOAMNĂ, LA GROPENI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353732_a_355061]
-
aflau mai mulți ofițeri, toți în subordinea mea. Mă priveau vinovați, cu privirile în pământ. Încă era întuneric. Nu se luminase. Ziua aceea avea să fie cea mai groaznică zi a vieții mele. - Ce s-a-ntâmplat aici?, am întrebat încruntat. M-am pipăit instinctiv și mi-am dat seama că, în nebunia de a ieși cât mai repede, îmi uitasem pistolul cu tot cu toc înăuntru, pe masa de lângă pat. - Permiteți să raportez, spuse Franz încă o dată. Astă-noapte un deținut a evadat
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
fi trebuit să cunosc mai mult ca el. Numai că starea permanentă de beție se dovedise a fi un mare minus în activitatea mea militară din acea perioadă. Eram nervos pe Franz, pe mine, pe evrei, pe Dumnezeu, pe toată lumea. Încruntat, cu sângele clocotind, am făcut semn cu capul celorlalți, să plece. Ofițerii s-au împrăștiat, iar eu i-am spus lui Franz: - Urmează-mă! În timp ce ne îndreptam către baracă, scrutam întunericul din împrejurimi după Raisa. Nu era nicăieri. - Acum, spune
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
destulă teamă în afară de arhiereul Caiafa care nu păru deloc afectat și care păși drept în față salutând-l pe procuratorul Ponțiu Pilat. -Pace ție procuratorule! spuse el lovind cu cârja în pardoseală și ridicând o mână. Procuratorul îi aștepta vizibil încruntat. Vocea lui tună ca un ecou în fața celor câțiva farisei și saduchei în fruntea cărora se afla arhiereul Caiafa. -Ce vreți? spuse el fără nici o introducere, vrând în acest fel să-și arate din nou ostilitatea către dânșii. -Am venit
AL SASELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354053_a_355382]
-
Și alta se va înălța mirată, Nu pentru Cel ce-a fost bătut în cuie. O frunte genială-i decretată, Dar piatra-i moartă, n-ar putea să spuie Acelor ce se chinuie să-l suie De ce e bolta tristă, încruntată. Statuile se-nalță cu duiumul, Cu-ncrâncenare-n uzurpate roluri, Însă dispar cum se destramă fumul... Nu vor rămâne după ele goluri, Destinul le va spulbera și scrumul... Aducem mulți himerelor oboluri. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Himere / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare
HIMERE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356984_a_358313]
-
unui scrin confuz, Tu mi-ai dăruit speranța Rătăcită-n al meu gând, Eu am plămădit-o-n carte Iubind până la refuz. Într-o lume-n care Luna Nu-ncetează să apară Deși, nimeni n-o mai vede Printre norii încruntați, Mi-ai atins în șoaptă struna, Adormită-n prag de seară Să mă pot din nou încrede În zori noi, neînlăcrimați. Într-o lume-n care haina Îmbracă sufletu-n zale, Duhnind groaznic a minciună Îmbibată-n nonșalanță, Tu ai
O NOUĂ DIMINEAŢĂ de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357103_a_358432]