2,466 matches
-
ei. Daniel a fost un copil cuminte, inteligent și mereu premiant la școală. De prin clasa a zecea, băiatul a început să adune la el în cameră tot felul de aparate, de cabluri și de chestii ciudate. Tot de atunci încuia camera cu mare grijă. Daniel, mamă, de ce încui tu ușa? Te temi de mama ta? Nu-ți umblu, mamă, prin lucrușoarele tale. Mama mai face curat, șterge praful și... sărută pozele tale. Mamă, am și eu un loc numai al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și mereu premiant la școală. De prin clasa a zecea, băiatul a început să adune la el în cameră tot felul de aparate, de cabluri și de chestii ciudate. Tot de atunci încuia camera cu mare grijă. Daniel, mamă, de ce încui tu ușa? Te temi de mama ta? Nu-ți umblu, mamă, prin lucrușoarele tale. Mama mai face curat, șterge praful și... sărută pozele tale. Mamă, am și eu un loc numai al meu, nu te supăra... Cu timpul s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lui Vasile și chiar reușește. Tremură de frig și înjură. Ar vrea să dea foc barăcii, să ardă toți ca șobolanii, dar n-are chibrituri și petrolul este tot în interior. Le dau foc la noapte, cînd dorm toți și încui și ușa pe dinafară. Cînd noaptea își intră în drepturi, Vasile este chemat înăuntru. Era vînăt, tremura și era ud pînă la piele. Intră, Satană! Crapă cîrnați în săptămîna mare! Numai că Vasile se îmbolnăvește rău și face aproape 41
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la sinod. (Partidul avea nevoie de un suflu nou.) Anii 80, în Copou, parcă decupați din altă lume, doi copii (un băiat și o fată) repetau fericirile. 10. Despre lagăr auzise câte ceva de la tătuța (dormea la picioarele bunicilor). Noaptea, după ce încuia ușa, deschidea radioul sub pernă. "Aici vocea americii, sunt Mircea Carp și vă transmit știri din lume peste lume și pentru lume." Dumnezău mami lor di ruși! Mi-au ucis băietu pentru un dumicat di pâni, spurcatî națâi! Cum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mă naști în fața abatorului! 28. Numai nebunii visează libertatea ca o evadare a sinelui. Pașii țes gratii, adâncesc capcane, împletesc lațuri, pisează sticlă. Copăcel, puiule, copăcel! În arenă s-a făcut strigare și pentru tine. Libertatea ridică ziduri, închide cercul, încuie lacăte, libertatea este o proiecție a depărtărilor. Desfaci o paranteză pătrată, te închizi într-o paranteză rotundă, te extragi dintr-un radical, te blochezi într-un subsol de fracție. Libertatea este o justificare a claustrofobiei. Fereastra tăiat-n zid de dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
gagicele din sanitar, nu-mi fac pula scobitoare în curul ăstuia. Poate tovarășul sergent știe ceva, prea îl cheamă zilnic la cancelarie. Nu, bă, sergentul în nici un caz, i-o trage ăleia de rusă, i-am văzut eu când se încuiau pe dinăuntru. Îi scriitor, nu-l vezi, stă toată ziua cu botu-n carte, e poetă fetița noastră. Eu zic să-l dăm la pizdă să îl mănânce, îl suge ca pe acadea olteanca. Hai să facem cheta, Dora-i fată ieftină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să vină curva, zâna măseluțelor, înhămată la trăsură, călare pe pulă, nesătulă, fudulă, destulă, la mine în sulă. În 30 de minute, liniște. Ghiță trăgea gratia, ușa, punea lacătul în verigi, răsucea cheia de două ori, de trei ori, Ghiță încuia noaptea ca pe un deținut vinovat pentru orbirea liliecilor. Visul era o înșiruire de scurt metraje: ziua își alegea regia, decorul, personajele; noaptea, pelicula lega diminețile ca pe niște intermitențe ale memoriei. Contabilul, fericit, număra stelele, mărunțiș pentru un bilet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
deschide ferestre în iluzii. Nu este nevoie de amăgire, visul este o realitate neinflu-ențabilă, se deschide ca o oglindă, se consumă ca o lumânare, se înalță ca un zbor, se prăbușește ca o piatră, moare ca o frunză. Le-ai încuiat pe toate? Pe toate, domnule doctor. Bine, flăcău, vezi ca la 4 este o budă înfundată, neonul de la bec s-a ars, injectorul de la blocul alimentar nu bagă bine. Termini și te culci, la 5.30 mă trezești. Am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
singură dată a fost pus să citească Apostolii, de atunci tot repeta ca un disc zgâriat remușcările lui Pavel. Un frate de la strană i-a smuls cartea din mână, alții doi l-au scos pe sus din biserică, l-au încuiat în chilie, l-au legat cu o chingă de piciorul patului. Frate, ai tulburat toată slujba! Lumea s-a smintit, părintele Ioan o să ne certe pe toți. "De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Lumea scrie bilețele cu nume de morți și de vii, apoi le înghesuie sub mâna ei dreaptă. Eu îi scriu că o iubesc, că mâine, negreșit, vin să-i dau "bună dimineața", că noaptea o privesc prin gaura cheii. Paracliserul încuie la 12 și mai deschide la 22, apoi la 4; este menajerul nostru prostuț: mâine scutură covoarele, ieri a șters praful, păienjenii, duminică, după sfânta leturghie, a umplut candelele cu ulei (fitilul arde după cum înclină privirea). Paracliserul, pentru fiecare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vârfurile brazilor. Stă și se holbează ore în șir la iaz, la clopote, la grinzile podurilor, de zici că vrea să-și facă seama. Se caută în cărți, noaptea scrie până târziu Dumnezeu știe ce. Are o valiză de lemn încuiată cu lacăt chinezesc, am încercat să o deschid, dar belciugele sunt din platbandă de 8, prinse cu șuruburi. Părintele Ioan ar trebui să-i dea altă ascultare, i se urcă la cap atâta carte și mâine-poimâine îi vine de ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-mi voi pune mâna în coasta Lui, nu voi crede".(în acest moment, lumina crește undeva, în spatele scenei...) Mama : Și ? Tânărul : După opt zile, discipolii Lui erau iarăși înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. El a venit, deși ușile erau încuiate, a stat în mijlocul lor și a zis : "Pace vouă". Apoi i-a spus lui Toma: "Adu-ți degetul tău aici; iată mâinile mele ! Adu-ți mâna și pune-o în coasta mea și nu fi necredincios, ci credincios". Toma a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
s-a ridicat și a pornit către ușă. Gruia l-a urmat. Securistul, rămas În fotoliu, părea că nu are de gând să plece. După câteva clipe de așteptare, profesorul a reluat invitația: ― Vă rog să ieșiți, pentru a putea Încuia ușa cabinetului. ― Eu vă voi aștepta aici - a răspuns securistul. Pentru a-și face de lucru, a luat portretul profesorului Zenit de pe masă, prefăcându-se a l cerceta. ― Ori nu ați auzit ce am spus sau... ― Sau o să mă scoți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
terminați contravizita. În clipa următoare, a ieșit, depărtându-se cu pas leneș... „Revino. Tot nu ai nimic de făcut” - a gândit profesorul. ― Uite la acest individ. Își permite orice. Unde ai hainele de stradă? - l-a Întrebat pe Gruia, În timp ce Încuia ușa cabinetului. ― În camera de gardă, domnule profesor. ― Bine... Dă-mi cheia. Mirat, Gruia i-a Întins-o. În drum spre primul salon, profesorul l-a zărit pe nenea Mitru În celălalt capăt de culoar. I-a făcut semn discret
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o jumătate de oră toată casa era ferecată și sigilată. Dați-ne cheile! ceru Ionescu, când ajunseră înapoi jos, la ușa de la intrare. Iorgu i le întinse cu o mână ușor tremurândă, iar funcționarul de la spațiul locativ se grăbi să încuie și să pună sigiliul. Câteva minute mai târziu Iorgu și ceilalți se văzură în stradă, în fața porții, peste care funcționarul cel negricios, pufăind de zor din țigară, petrecu de câteva ori un lanț, de care agăță un lacăt mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
locuința unui grangur comunist!... Peste zi să aveți grijă să nu vă arătăți la ferestre... Evreul meu are doi băieți care bat mingea prin curte și ar putea să vă observe... Dorindu-le noapte bună, Titi Vlădăreanu se retrase și încuie cu grijă ușa pe dinafară. Fănel Trifu și Corneliu Caraiani își lăsară rucsacurile pe jos și aruncară o privire mai atentă în jur. În lumina slabă a unei lămpi cu gaz, ei constatară că se aflau într-o cameră mobilată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
după numai câteva luni de serviciu). În ziua următoare se mai duse încă o dată pe la Vidra, unde află că postul de contabil pentru transferul lui Virgil tot nu era liber. Apoi, la sfârșitul săptămânii, își pregăti o valijoară de voiaj, încuie cu grijă toate ușile casei și puse un lacăt mare la poarta de la drum și, pe o vreme de ploaie amestecată cu lapoviță, îmbrăcat cu un vechi palton și cu căciula bine trasă peste urechi, se urcă în căruța lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o să-ți mai facă un copil... Virgil își goli paharul și încuviință din cap, dând să plece. Dar Lazăr îl rugă să-l aștepte și pe el, luă de sub tejghea o plasă cu niște pungi pline și i-o întinse, încuie peste tot și-o porniră împreună pe șoseaua luminată din loc în loc de câte un bec anemic. Era o noapte rece, de sfârșit de an, dar liniștită. Cu toate că nu prea avea chef de vorbă, fiindcă era foarte obosit, Virgil nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a putut face a fost să caute o cale de evadare. Din ce mi-a povestit Alindora, pot reconstitui următorul sfârșit tragic al încercării Minodorei de a da copilului ei o șansă de viață în libertate : Ușa beciului nu era încuiată, dar clădirea era păzită. Minodora a plecat "în recunoaștere", spunându-i fetei să o aștepte căci după ce se va asigura că totul este în regulă, va veni să o ia și pe ea. Nu a mai venit niciodată... De afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nicăieri, bicicleta, nicăieri... de parcă toate s-au topit în boarea zorilor-de zi... Fereastra era și ea bine asigurată în foraibăre, candela se afla la locul ei, cu sămânța de lumină sub icoana Maicii Domnului cu Pruncul. Ușa de la intrare era încuiată cu zăvorul, iar Năstăsia torcea liniștită din somnul dulce al dimineții... Copiii pufăiau și ei în pătuțul lor... Nu te mai fă, fă cucoană! Unde-i Dorin, ca să vă fac eu să pătimiți împreună! Să vă sting eu vâlvătaia ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Noi, fetele, ce facem? Putem avea un viitor strălucit.... Într-o zi în oraș îi văzui pe Angi și pe Amélie la braț. Îi urmării până când o conduse la ea la bloc. Atunci fu atâta durere în mine, încât mă încuiai la mine în cameră și nu vrui cu nici un chip să mai vorbesc, cu nimeni. Nu-mi păsa că poate el căutase în Amèlie un mijloc de a se consola, nu-mi păsa de nimic. Iar când Angi adormi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu dormea. Lumina lămpii îi descria umbre ciudate pe față. Stătea lungit în pat, cu un picior îndoit în sus și cu mâna sub cap. Ținea în cealaltă mână o carte. Nu spuse nimic, însă mă privi întrebător, sfidător parcă. Încuiai ușa și ocolii patul până ajunsei in partea lui. Mă așezai jos. Îl privi o clipă, apoi luai cartea și o pusei pe noptieră. El rămase cu mâna în poziție ca și cum ar fi ținut cartea și mă țintui cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ca lumea. Se poartă foarte frumos și mă ia punându-mă în fotoliu. Uite aici cheile de la mașină. Condu cu atenție. Îl privesc stupefiată. Ah! Și nu uita, se întoarce de la ușă, ne mai vedem noi! îmi face cu ochiul. Încui grăbită ușa, pun mâna pe un cuțit și încep să bocesc. De pe fereastră, mă privește trist și pleacă. Următoarea dată când ne vedem, dau peste el întâmplător (renunțasem la caz) într-un raid în căutare de droguri. Toți plecaseră, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tare în pelvis. Nu pierd timpul, pun mâna pe o sculptură de lemn și nu mă opresc până nu-l las lat. Singura lui șansă este că a fost ceva curat și tandru. Mă îndrept spre ieșire, însă ușa e încuiată, la ferestre sunt gratii, mă grăbesc naibii spre pistol, însă nu știu cum se face că tipul a și pus mâna pe el. Cât de repede pot (căci știu că nu va ezita) mă feresc. Poți fi liniștită. Te iert. Eu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
uite la mine chestie ce mi s-a părut așa, mai suspect, eu m-am uitat la el. Și am văzut în ce birou a intrat. Și când toate birourile s-au închis și el a rămas acolo, am intrat, încuiat ușa și aruncat cheia de la etaj înainte să-și vină în fire. Vezi ce faci! Hei! Scuză-mă că te întrerup. Sunt Olimpia. O.K. Olimpia, ce fu asta? Și ai face bine să-mi explici cât mai repede. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]