782 matches
-
punctual. În timp ce majoritatea celor ce fuseseră împroprietăriți erau pe cale să-și piardă pământul obținut prin reforma agrară din 1921, tata a rezistat și și-a achitat cu cinste obligațiile asumate față de acel bancher. În timpul crizei economice din 1929-1933 situația țărănimii îndatorate era așa de critică, încât a fost nevoie de o lege specială, dată în folosul țărănimii îndatorate - anulând datoriile țăranilor și oprind deposedarea silită de pământ a celor în cauză. În momentul activării acelei legi tata se afla în rândul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
din 1921, tata a rezistat și și-a achitat cu cinste obligațiile asumate față de acel bancher. În timpul crizei economice din 1929-1933 situația țărănimii îndatorate era așa de critică, încât a fost nevoie de o lege specială, dată în folosul țărănimii îndatorate - anulând datoriile țăranilor și oprind deposedarea silită de pământ a celor în cauză. În momentul activării acelei legi tata se afla în rândul celor datori, beneficiari ai legii. S-a străduit și după strângerea recoltei s-a prezentat bancherului cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
mare decît este În realitate. Să n-aveți nici o grijă, doamnă; casa dumneavoastră o să fie mai mică. Cred că În după-amiaza asta am reușit să-l conving pe soțul dumneavoastră de acest detaliu. — Nici nu știi cît Îți sînt de Îndatorată, domnule arhitect... Juan, Pipo trebuie să meargă mîine la școală, la asta nu te-ai gîndit? — Ei, Juan, sînt la ordinele dumitale; cînd spui dumneata, Începem lucrările. Acum trebuie să plec. Da, da, domnule arhitect. Te conduc pînă la ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i citească mesajul era foarte mare. Dar cărțile lui descriau lucruri mult mai ciudate de parcă ar fi fost banale. Cărțile astea sunt incredibile, îi spuse ea iubitului ei. Autorul e extraordinar. Cum ai dat de el? Îi era din nou îndatorată lui Daniel. Pe lângă toate celelalte, îi oferise și acest firicel de speranță. Iar ea, încă o dată, nu-i oferise nimic. Dar ca de obicei, Daniel părea să nu aibă nevoie decât de ocazia de a dărui. Dintre toate stările stranii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îi căpătă o notă aparte - o invidie care putea s-o ia în ambele sensuri. I-aș da și eu ce-i dă femeia asta, dacă m-ar lăsa. Karin mângâie fotografia. — Nu vă pot spune cât îi sunt de îndatorată acestei femei. Vă vine să credeți că lucrează așa de jos, la baza lanțului trofic? La un pas mărunt de voluntariat. Cam asta înseamnă îngrijirea contra cost. Adunați trei oameni lacomi în același loc și n-o să vadă care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de seară, în armată, când venea tovarășul ofițer de serviciu și striga el porunca: "v-aaliniați!", noi pe dată ne așezam pe grupe, întorceam capul spre dreapta, în direcția șefului de grupă, al purtătorului de AG7, pe urmă cei din spate îndatorați erau să stea în dreptul celui din față, în așa fel încât privind noi, precum filosoful îndrăgostit de universalii, dintr-o parte să vedem șirul bine aliniat și mai lung al grupelor, iară din față scrutând, alta să nu ni se
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Firește. Maiorul surâse. ― E adevărat, domnule Popa. Nu știați. Carnetul ăsta face parte integrantă din viața dumneavoastră și nu vă văd capabil să-l mutilați. E ca și cum ți-ai smulge singur inima. Pentru că inima dumneavoastră e acolo... ― V-aș rămâne îndatorat dacă m-ați scuti de anumite observații personale. În sfârșit, sper că v-ați edificat. ― Perfect. Să ne imaginăm că doamna Melania Lupu sau domnul Matei v-ar fi cerut să renunțați la filele cu anumite însemnări compromițătoare, cum ați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
elementele fondatoare ale unei culturi literare și vizuale care se cristalizează de la mijlocul secolului al XIX-lea. Rețeta la care va recurge Jacobs este, în aparență, una de extremă simplitate. Textele sale aduc împreună repertoriul de gesturi și de teme îndatorat unei linii literare ce urcă până la Verne, Wells și Doyle. În paginile seriilor sale se regăsește o sinteză de aventură, science-fiction și căutare a misterului. Știința este unul dintre resorturile care face să se miște această lume, după cum descifrarea misterului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pe care l-ar fi putut scrie. Pelerinajul lui Pratt, între 1941 și 1945, este prodigios, anticipând neliniștea unei vieți care se va consuma în reverie, creație și călătorie. Hugo Pratt este, din chiar acest ciclu al detașării de adolescență, îndatorat unduirii de realism magic din care se nutrește opera sa. Războiul lui Pratt este, asemenea războiului lui Corto Maltese, o ucenicie și o poartă către mistere. Acuarele Les scorpions du désert propune nu doar unul dintre personajele centrale ale operei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
față de Mareșalul armistițiului se întrevăd dramele unor personaje precum doctorul Bernard Abubaker. Există o nuanță camusiană a absurdului în condiția ofițerilor și soldaților francezi, prinși în spațiul de trecere al istoriei. Nuanțele prevalează la Pratt în defavoarea tușei de eroizare facilă. Îndatorat umanismului sceptic al lui Renoir din La grande illusion, Pratt recuperează umbrele pe care discursul patriotard le ignoră, ca emblemă a defetismului. Reveria lui Pratt, ca și parcursul lui Koinski, sunt impreg nate de briza marină pe care o aduce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ușă; o deschise, inspectă din reflex împrejurimile și se prelinse pe coridor. Eram intrigat. Când Arhivarul se întoarse, îmi mulțumi încă o dată. ― Vă sânt recunoscător că m-ați așteptat, domnule... ― Sânt sculptor. Spuneți-mi Daniel. ― Da, domnule Daniel, vă rămân îndatorat, obligat. Vă rog să fiți atât de bun și să-mi spuneți cu ce v-aș putea fi de folos. I-am comunicat că vroiam să merg la administratorul azilului, care mă chemase acolo. Arhivarul rămase pe gânduri. Credeam că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
frumoase și s-au făcut unele aprecieri elogioase, încât însumi mă întrebam dacă aceasta e valoarea reală a scrisului meu... Mulțumesc tuturor celor care au fost îngăduitori cu un debutant ce apărea atipic, la 90 de ani - mulțumesc și rămân îndatorat prin aceea că nu voi coborî ștacheta, ci mă voi menține la nivelul atins în cuprinsul celor încredințate hârtiei până în prezent. Față de aprecierile aproape unanime de care mam bucurat, cum era și firesc au apărut și unele voci cu păreri
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cu apă. I-am oferit unul, dar nu l-a luat. A plecat în grabă. Sunt sigură. Și a fost ultima oară când ați auzit ceva despre el? — Da. Până când l-am văzut la știri. —Mulțumesc, domnule Aweida. Vă rămân îndatorată. Când se ridică și se îndreptă spre ușă, Maggie avu o străfulgerare a ceea ce trebuie să fi simțit Shimon Guttman: sentimentul de a fi făcut o descoperire importantă și nevoia urgentă de a o împărtăși cuiva. Imediat ce ieși, simțindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să fie autoritatea principală pe plan mondial. Mostra de cuneiformă care apare în această carte este rezultatul muncii sale, în timp ce unele din experiențele lui Shimon Guttman ca savant sunt un ecou al celor ale lui dr. Finkel. Îi rămân profund îndatorat atât pentru învățăturile sale, cât și pentru sprijinul său susținut pe parcursul acestui proiect. Amănuntele privind comerțul internațional cu antichități furate mi-au fost oferite de Karen Sanig de la London Lawyers Mishcon de Reya, împreună cu fostul sergent detectiv Richard Ellis, fondatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
față de numeroase familii armene și turce care m-au Întâmpinat cu căldură, m-au găzduit În casele lor, au gătit pentru mine și mi-au Împărtășit poveștile lor personale, În ciuda dificultății de a-și aminti un trecut dureros. Le sunt Îndatorată În special bunicilor armence și turcoaice care au un talent aproape natural de a transcende Înseși granițele pe care naționaliștii de fiecare parte le iau de bune. Multe mulțumiri lui Marly Rusoff și Michael Radulescu, agenții mei literari și prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ușă; o deschise, inspectă din reflex împrejurimile și se prelinse pe coridor. Eram intrigat. Când Arhivarul se întoarse, îmi mulțumi încă o dată. — Vă sunt recunoscător că m-ați așteptat, domnule... — Sunt sculptor. Spuneți-mi Daniel. Da, domnule Daniel, vă rămân îndatorat, obligat. Vă rog să fiți atât de bun și să-mi spuneți cu ce v-aș putea fi de folos. I-am comunicat că vroiam să merg la administratorul azilului, care mă chemase acolo. Arhivarul rămase pe gânduri. Credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
românesc a fost una „catalitică”, iar influența francofilă/latină a lui Macedonski - una „modelatoare”. Decadentismul românesc va fi, de altfel, legitimat estetic și filozofic prin idealismul subiectiv al unui Rémy de Gourmont, autorul din Le Livre des Masques fiind puternic îndatorat romantismului și idealismului subiectiv german. Simptomatică este și nevoia nevrotică a legitimării externe: antidecadent declarat, deși adept - o vreme - al experiențelor simboliste și instrumentaliste, Macedonski întreține, încă de pe la 1880, relații apropiate cu reviste franceze, publică versuri în revista belgiană La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Voronca (Restriști, 1923), Perpessicius vorbește, cu o vădită aprehensiune decadentistă, despre „bazarul de imagini din cele mai rare” și despre „imaginea-axă” care „fixează fizionomia fiecărei poeme în parte”; despre versantul de „intensitate luminoasă” al sensibilității „elegiacului” și „sentimentalului” debutant îndatorat lui G. Bacovia, A. Maniu și Camil Baltazar, dar și lui Francis Jammes. Unele observații critice asupra influențelor franceze din topică și a unei anumite „turnuri eliptice” în sintaxă („în românește nu are rădăcini”) vor fi reluate și în legătură cu alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și va fi cu putință să-i sucim gâtul. Femeile nu vor mai avea cum să-l ocrotească, a bombănit Ariald, râzând afabil. Rotari s-a făcut roșu de furie. I-am luat apărarea nu fiindcă m-aș fi simțit îndatorat și nici din pricina limbii pe care n-am izbutit niciodată s-o țin în frâu sau a prea multor căni de bere. Pur și simplu am profitat de ocazie ca să-l aduc și mai mult de partea mea pe Rotari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mama iarăși se sprijinise de ea, și am auzit-o spunând să n-o mintă bunicul tocmai pe ea, că știe ea foarte bine că mai are relații, destulă vreme fusese secretar de partid ca unii să-i fi rămas îndatorați, și să-i spună cine-ar putea s-o ajute, apoi mama iarăși a tăcut un timp, iar la un moment dat a respirat zgomotos, sorbind aerul de parc-ar fi băut apă, și s-a răstit la bunicu’, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să plece pe 9 și vor neapărat să ia sabia cu ei. Dacă nu sabia, barem o teacă să le dăm! Organizăm un cadru festiv, servim aperitive, știi tu. ─ Sună-mă poimâine, mai pe seară. Am înțeles! Și-ți rămân îndatorat, Aurora. Lasă astea, dragă... Tu știi că nu servesc eu nici aperitive nici cadru festiv. Atunci rămâi cu prietenia mea. ─ E necesară și suficientă. ─ Amin! Și conversația ia sfârșit. Șontâc șontâc, Martineasca se înapoiază în odaia ei de la celălalt capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
internațională a bancherilor evrei și a comuniștilor evrei care nu va înceta până ce sângele tuturor americanilor nu va fi iremediabil poluat cu sânge de negri și/sau de orientali. CAPITOLUL TREISPREZECE REVERENDUL DR. LIONEL JASON DAVID JONES, D.C.D., D.T. Rămân îndatorat Institutului din Haifa de Documentare asupra Criminalilor de Război pentru materialele puse la dispoziție, care îmi permit să includ în această relatare o biografie a dr. Jones, proprietar al ziarului Luptătorul creștin alb. Deși n-a fost pus sub acuzarea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
bătrânul cu panamaua lui. Felix rămase singur, oarecum surprins că nimeni nu-i notifică plecarea sau nu-l întreabă ce are de gând să facă, așa cum era obișnuit acasă. Neavând cui cere învoirea de a pleca și el, se crezu îndatorat să rămână în grădină și continuă lectura. Mai spre seară, un factor poștal, mișcând cu mâna o scrisoare, strigă către el: "Domnișoara Otilia Mărculescu!" Felix se apropie cu nesiguranță. - Aici stă domnișoara Otilia Giurgiuveanu, zise el. - Eu am adus mereu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai mult un ambițios și un unchi decât un înflăcărat. Felix rămase mișcat de sinceritatea glumeață și plină de grație cu care Georgeta își expunea cazul, roșind din când în când de ochii prea pătrunzători ai tânărului. Acesta se crezu îndatorat să-i dea încurajări morale: - De ce nu renunți la această existență, ai dreptul să iubești... - Oh, astea sunt idei romantice, pe care le am uneori, darrealitatea le contrazice. Îmi place să fiu pozitivă. Generalul e inofensiv și plin de fidelitate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
atenție încruntată, prin care se simțea obligat G. Călinescu să nu mai remarce pe noul-venit. Felix simți în aer o curiozitate insultătoare și o dușmănie împietrită și ar fi ieșit numaidecât pe ușă afară, dacă nu s-ar fi simțit îndatorat să aștepte cheile. Aurica trase prima împușcătură, pe nepregătite. - Titi, zise ea, e foarte supărat, săracul, că domnișoara Georgeta, prietena dumitale, s-a purtat așa de urât cu el. I-a trimis vorbă că n-are chef de căsătorie și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]