3,404 matches
-
el deține un soi de formulă inefabilă a criticii literare. Am, pentru aceasta, un argument cum nu se poate mai subtil și tot atât de ocolitor. Las deoparte cronicile sale (televizate sau nu), las deoparte notorietatea extraordinară de care se bucură de îndeajuns de mult timp, neglijez cu bună știință și cu bune intenții studiile consistente referitoare la clasici sau la criterioniști. Ceea ce mă interesează nu e nici măcar stilistica sa, atât de des invocată, ci - îmi recunosc ipocrizia de lector - pragmatica receptării. A
Întâmpinarea criticului by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9902_a_11227]
-
finalul unui fragment de acest fel? În toiul discuțiilor despre tehnicile multimedia, el insistă în reconsiderarea ideii - încă neepuizate - bazate pe "bunul de tipar". Lucru absolul normal, celuloza moare, dar nu se predă. Mai mult, beneficiază de o poveste, și îndeajuns de melodramatică, și îndeajuns de modernă, și - încă - îndeajuns de liberă pentru a umple golurile lăsate, în chip inevitabil, de text. Fiindcă și pentru acestea s-a găsit suficient loc. Poezii într-un vers, scris, desigur, vertical, decupaje reluate, cu
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
acest fel? În toiul discuțiilor despre tehnicile multimedia, el insistă în reconsiderarea ideii - încă neepuizate - bazate pe "bunul de tipar". Lucru absolul normal, celuloza moare, dar nu se predă. Mai mult, beneficiază de o poveste, și îndeajuns de melodramatică, și îndeajuns de modernă, și - încă - îndeajuns de liberă pentru a umple golurile lăsate, în chip inevitabil, de text. Fiindcă și pentru acestea s-a găsit suficient loc. Poezii într-un vers, scris, desigur, vertical, decupaje reluate, cu porțiuni întregi înnegrite sau
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
despre tehnicile multimedia, el insistă în reconsiderarea ideii - încă neepuizate - bazate pe "bunul de tipar". Lucru absolul normal, celuloza moare, dar nu se predă. Mai mult, beneficiază de o poveste, și îndeajuns de melodramatică, și îndeajuns de modernă, și - încă - îndeajuns de liberă pentru a umple golurile lăsate, în chip inevitabil, de text. Fiindcă și pentru acestea s-a găsit suficient loc. Poezii într-un vers, scris, desigur, vertical, decupaje reluate, cu porțiuni întregi înnegrite sau secționate cu linii ferme, constituie
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
poezia Violetei Ion, aparentul pesimism nu e decât o mască protectoare: "când trăiești dacă trăiești aceasta este întrebarea sigură ca mâna/ asta proaspătă care ți se lipește de piele/ și în jurul tău cuvintele fac trup subțire se lipesc de ea/ îndeajuns de mult acum poți desena/ cu linii groase/ fiecare tresărire din diminețile tale frumoase/ din diminețile tale nemaipomenite ei au venit și/ au cărat globurile și beteala/ și în general sărbătorile trec prea repede/ lasă în urmă un pahar de
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]
-
Barbu Cioculescu Reputat memorialist, cu o bogată operă în proză, nu îndeajuns de pusă în valoare, dl. Constantin Mateescu a publicat recent un volum (Plecarea generalului, Edit. "Almarom", Râmnicu Vâlcea, 2006), cuprinzând - dar fără a fi numite astfel - nuvele, prilej de a trece persoana întâia prin multiple, când nu dramatice și chiar
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
va citi textul. Totul se petrece în imaginație și nu pe scenă sau, dacă există totuși o scenă, aceea e a imaginației scriitorului. Fără o asemenea presimțire inițială a efectului provocat de lectură, scriitorul va trăi cu impresia că e îndeajuns să-și urle emoția aruncînd-o direct pe pagină ca ea să treacă automat în cititor. Din păcate nu se va întîmpla așa, cauza fiindcă că, în scris, emoția nu se transmite prin propagare directă, ci prin stimularea indirectă a imaginației
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
află undeva la mijloc. Are temperament de actor și cultură de scriitor. Și cu toate acestea îi lipsește dozajul prozodic. E o lipsă de măsură în ființa lui care răzbate în scrisul polemic al gazetăriei sale. Pasolini crede că e îndeajuns să-și strige în scris indignarea ca ea să pătrundă de la sine în sufletul oamenilor. De aici tonul excesiv al articolelor sale, dar un ton care izbește nu prin fluturarea militantă a unor idealuri sociale, ci printr-o critică radicală
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
Încadrați între a profita de cineva sau nu, Apelând la prietenie doar pentru un neînsemnat motiv, E simplu să descifrăm ceea ce alții cred că nu e la vedere. Și tot noi, acești începători tineri atei, Care credem că am avansat îndeajuns, Avem interior închis înspre a relaționa cu oameni ce nu ne inspiră încredere Gândind haotic doar la a trăi îndestulați cu toate plăcerile. Murim înainte de a da din noi orice fărîmă de viață. Scobiți de ură neînțeleasă și excitantă emoțional
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
totul în fața vanității: ceea ce e adevărat trebuie să pară fals, iar ceea ce e fals trebuie să pară adevărat." (pp. 24-25) Fragmentul e încîntător. Ce altă mostră de descriere fățișă a naturii umane în toată goliciunea ei mai vreți? Și e îndeajuns să ne uităm în jurul nostru ca să vedem că mai toate disputele ce se poartă între oameni nu au cîtuși de puțin drept țintă aflarea vreunui adevăr, ci pur și simplu înfrîngerea adversarului. Nu de o dreptate pe care s-o
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
cenzorii nu aveau drept scop decât eliminarea a tot ceea ce ar fi putut arunca o lumină defavorabilă asupra guvernării și, prin aceasta, asupra cultului regelui." (pag 41) Nu e întru totul așa. În primul rând, pentru că mostrele ne-o arată îndeajuns de frecvent. Apoi, pentru că o asemenea concluzie - plasată în afara contextului - ar trasa, pe dedesubt, o pistă netedă (aidoma copertei care poate induce lejer în eroare) între cenzura carlistă - autoritară & fățișă - și aceea, radical mai insidioasă & mai etajată, a comunismului din
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
ieșire a apărut în 1994). Spre binele vizibilității lui, ce e drept. Dincolo de toate detaliile de încadrare și de toate analizele - câteva strălucite - pe care Bogdan Crețu le instrumentează în primele pagini ale cărții, avem, totuși textele. Cunoscute și gustate îndeajuns în anii din urmă pentru a nu mai fi necesară, din partea mea, mimarea surprizei critice. Totuși, dacă o anume coerență se vede cu ochiul liber, proba definitivă a acesteia se poate regăsi în oricare, jucăușă, încercare de colaj pe care
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
Pop: "să mă îngrop în pat cu șapte perne deasupra?/ pentru că-i crăciunul și ar trebui să dorm/ și eu în sfârșit după poftă./ mult ? foarte mult, cât de mult ? toate aceste zile/ în care, dacă n-am să dorm îndeajuns,/ mă voi trezi". Liviu Ioan Stoiciu: "ieșiți din fățărnicie și intrați într-un/ muzeu de științe naturale,/ liberi, muzeu transformat în biserică - fiți/ binecuvântați cu toții, neantul/ se află în mine." În asemenea florilegii, intenția contează mai mult decât zecile de
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
rămâne și în proza reflexivă. Ea persistă în încrederea în taina adevărului ori adevărul tainei. Încrederea se fixează printr-o înțelegere emoționată și adesea emoționantă. Voința de inteligență o subordonează pe aceea de persuasiune directă și concretă. Autoarea nu leagă îndeajuns finalitatea de cauzalitate, în meditația existențială. Dominate de obsesii dizolvate, confesiunile sale sunt marcate de altitudine. Firește, și de atitudine. În contextul micului dezgheț ideologic din a doua jumătate a deceniului 7, putem admite că " Atitudinea ei este autentic democratică
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
Goga e poetul și ziaristul unui moment, din al cărui suflu vremurile mai așezate vor face istorie. Arghezi, în schimb, e "fermecătorul posesor al unui mare temperament poetic". Romantic, spune cronicarul. Părerile lui Pompiliu Constantinescu despre Arghezi s-au clasicizat îndeajuns, însă nu strică amintirea lor de la sursă. La firul ierbii - să ne gîndim cît de proaspăt era, la vremea acestei cărți, debutul lui Arghezi - e primul să-i constate unitatea, și deopotrivă jocul de contrarii. Eminescianismul dizolvat în originalitate tare
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
ineluctabile unei perceperi a discursului muzical într-un mod ciclic, a cărui istoricitate este evitabilă și, oricum, interpretabilă. Traiectul spiralat, cu neîncetate reveniri asupra lui însuși permite obținerea unei poetici aparent atemporale, tipic contemplativă, mai ales că substanța tematică este îndeajuns de severă și de comprimată pentru a favoriza meditația, interiorizarea. Un alt oratoriu - De profundis pentru solist, cor mixt și orchestră - (lucrare alcătuită din șapte secvențe, din care în concertul cu pricina am auzit doar patru) deconspiră și mai elocvent
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
pildă, episodul excluderii, la 22 de ani, din UTM (voi traduce, pentru cei de-o vârstă cu mine: Uniunea Tineretului Muncitor), urmată de exmatricularea din facultate și de exilul vremelnic pe șantier. Dacă genul de retrogradare nu vi se pare îndeajuns de absurd, motivul acestor pedepse succesive vă va convinge, poate, ceva mai direct. Studentul Valeriu Cristea îndrăznise să-și apere, cu argumente principiale, un coleg luat în vizorul dințat al autorităților comuniste. "A doua parte a ședinței, prelungită până seara
Preistorii personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9248_a_10573]
-
o adîncire a satisfacției de creator resimțite la întîlnirea cu producția cu care e în măsură a se armoniza lăuntric. Să luăm în considerare, de pildă, capitolul închinat lui Ștefan Aug. Doinaș. Dacă în anii ^60, critica noastră, încă nu îndeajuns de emancipată de sub povara ideologică pe care a suportat-o preț de două decenii (nu unul singur, "obsedant", cum a pretins un cunoscut romancier!), era înclinată a aplica unei poezii mai elaborate "unele calificative riscante, precum: "o lirică uscată, conceptuală
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
Gheorghe Grigurcu Să trecem în revistă și alte trăsături ale totuși îndeajuns de vitalului Mihail Sebastian, care-și contabilizează stările cu o scriptică scrupulozitate. Autorul Femeilor declara că scrie greu, încă din perioada lipsită de restricții a anilor '30: "Am scris ieri toată după-masa, am scris și azi-dimineață. Merge foarte încet. Fiecare
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
Sorin Lavric Ca să întemeiezi o religie nu e îndeajuns să vii cu un mesaj pe care să-l decretezi de origine divină, sperînd că astfel, hipnotizați de autoritatea lui celestă, toți se vor grăbi să te urmeze. Dacă răspîndirea religiilor ar fi depins exclusiv de valoarea textelor întemeietoare, nici una
Obsesia genealogiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9403_a_10728]
-
ceva, care nu depinde în mod direct de ei - drumurile. Drumurile sunt, evident, un bun care nu este privat . Actorii individuali (precum pescarii care vor să își transporte marfa) le-ar putea produce doar dacă ar reuși să se mobilizeze îndeajuns încât să realizeze o acțiune colectivă. Dar, din nefericire, nici o mie de ani nu au fost suficienți pentru așa ceva. P. Istrati atrage atenția asupra faptului că modul în care e guvernată țara stă la originea acestei situații de furnizare precară
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
nașul”): plăteai mai puțin decât prețul biletului, dar cum cei care procedau astfel formau totuși o minoritate, beneficiul social - faptul că trenul circula - continua să se producă. Evident că tragedia poate să apară atunci când acest beneficiu social nu mai e îndeajuns de mare încât bunul public să fie în continuare produs. În cazul nostru, când compania feroviară constată că este ineficient să păstreze trenul în circulație, poate să îl desființeze. Este avantajos deci să fii blatist numai dacă ceilalți mulți sunt
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
situații de natură diferită. Nu vreau să sugerez că nu aveau o anumită complexitate, pe care, de altfel, o accentuează din plin studiile cuprinse în prima parte a acestui volum. Ceea ce vreau să susțin este că aceste instituții nu erau îndeajuns de elaborate încât să facă față unor situații noi. Voi da un singur exemplu în acest sens; el nu privește regulile pe care Stahl le-a considerat centrale pentru înțelegerea adecvată a instituțiilor devălmașe; de altfel, le acordă un loc
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
se puteau prăvăli, conducând la o adevărată reacție în lanț a celorlalte mormane". "Omul care mi-a răspuns când am bătut la ușă era scund, încovoiat de artrită, cu ochelarii alunecându-i pe nas și un păr cărunt și hirsut, îndeajuns de lung pentru a-i atinge gulerul, într-un chip nu tocmai elegant. Doar ochii luminoși l-ar fi distins într-o mulțime și zâmbetul care îi lumina acum fața: ŤOh, sunt atât de hoppy să te vădť". Nu sunt
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
ediții, cenzura își făcea în continuare mendrele. E inadmisibil notează eroul nostru, considerând aceasta drept "o insultă adusă demnității scriitoricești". "Că sunt scriitori care nu-și respectă această demnitate, o știm cu toți; critica și publicul și-au spus cuvântul îndeajuns de răspicat. Nu era nevoie de cenzura cărților pentru chemarea la ordine a câtorva rătăciți de talent. De fapt cenzura nu se înființează pentru stăvilirea Ťliteraturii imoraleť. Ea se înființează pentru ca triumful prostiei și al lichelismului cultural să fie complet
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]