643 matches
-
271. DESPRE VIAȚA LUI CRISTOS, DOMNUL NOSTRU, DE LA VÂRSTA DE 12 ANI PÂNĂ LA 30, SCRIE SFÂNTUL LUCA ÎN 2,51-52. 1. Primul. Era ascultător față de părinții Săi (înainta în înțelepciune, în vârstă și în har). 2. Se pare că se îndeletnicea cu meșteșugul tâmplăritului, cum arată sfântul Marcu, în capitolul 6: („Nu este oare acesta tâmplarul?”). 272. DESPRE URCAREA LUI CRISTOS LA TEMPLU, CÂND ERA ÎN VÂRSTĂ DE DOISPREZECE ANI, SCRIE SFÂNTUL LUCA ÎN 2,41-50. 1. Primul. Cristos, Domnul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
dușmanul. 348. A treia notă. Primul scrupul din prima notă trebuie respins întru totul, pentru că este cu totul greșit; însă al doilea, din a doua notă, este de mare folos să-i fie dat, pentru o vreme, sufletului care se îndeletnicește cu exerciții spirituale; ba mai mult, curățește în adâncime și limpezește sufletul, îndepărtându-l mult de orice umbră de păcat, iuxta illud Gregorii: „Bonarum mentium est ibi culpam cognoscere, ubi culpa nulla est”2. 349. A patra notă. Dușmanul cercetează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mă miră decât mă sperie; într-atât de cert mi se pare că eu ca eu, dar eul acela nu poate să piară: e indestructibil, inextingibil. * În povestirea Rața, de Varlam Șalamov, un biet deținut, foarte aproape de capătul puterilor și îndeletnicindu-se cu o treabă pe care n-o mai făcuse niciodată, încearcă să vâneze, înarmat cu o scurtătură, o biată rață sălbatică rămasă în urma stolului și lăsându-se, ca să se odihnească, pe apa unui pârâu, aproape în întregime înghețat. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
scurtă vreme, însă, ți-a venit ideea să deschizi și un debit de tutun, pe lângă alte munci pe care le făceai. Și unde? Tocmai în mijlocul târgului, încât, într-un raport al Protopopului C.Buțureanu, se spunea, printre altele, că te îndeletniceai cu meseria de „brevetariu la Monopolul tutunului în această urba Iași, strada Primăriei”. La 4 noiembrie 1872, dădeai un anunț în ziarul „Noul curier român”, cum că: „Localul meu de debit s-a strămutat cu începere de la St.Dimitrie, în
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
piesa pentru care Ciprian a fost Învinuit de Tudor Arghezi de furtișag, lucrarea, zice-se, aparținând lui Urmuz, care nu mai putea protesta. Piesa are, Într adevăr, climatul extravaganțelor, trăsnaielor și farselor noastre din acea vreme și cu care ne Îndeletniceam pour épater le bourgeois; dar mai cred că, În Întregul ei, piesa, destul de lun gă, inegală și Îmbâcsită, nu putea ieși din mâna lui Urmuz, diletant incapabil de un efort susținut, cerut de construirea unei piese de teatru. Urmuz (mi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-și vindeca rănile trupului sau ale sufletului. Așa au apărut și descântecele. Ca peste tot, la țară, se găseau bătrâne care-și asumau anumite potențe vindecătoare. Am aflat că, la Costișa, mama uncheșului Vasile Bida și Măriuța Raroiului se (ocupau) îndeletniceau și cu asemenea practici. Aveau experiență de viață, un repertoriu bogat și mereu erau solicitate de săteni.Îndeosebi practicau descântecul, pentru diferite cazuri. Credințe și obiceiuri ce se practicau în Costișa Se zicea că, dacă cântă cucuvelele pe casă, moare
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
prezența familiei regale, la 30 sept. 1911, s-a pus piatra fundamentală pentru construirea de noi chilii. Actul fundamental glăsuia: „S-a găsit cu cale ca acest locaș să fie o mănăstire model, unde călugării, pe lângă pravila călugărească , să se îndeletnicească cât mai mult și la felurite meșteșuguri de podoabe bisericiești și de gospodărie, precum făceau călugării din vremea veche, și apoi învățându-le să le răspândească cu pricepere și bunăvoință și așa să se întemeeze în mănăstiri vechile lucrări și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
pricep o iotă: așa e literatura modernă, mi-am spus, dar fără vreo dorință de a deveni și eu „modern“. Într-una dintre camerele ce luaseră locul trufașului castan, se instalaseră două „studente“ venite din Târgoviște, care de asemeni se îndeletniceau cu prostituția particulară. Bunicul meu era revoltat că se permite celor trei femei ușoare să locuiască în curtea noastră și nu le saluta, nici nu răspundea respectuosului și timidului lor „sărut mâna, părinte“, când pleca sau se întorcea din oraș
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
doar câteva linii care participă la definirea imaginii, reflectată stăruitor în conștiința socială a vremii. „Drept aceea nu este de mirare - scrie Albina românească (1844, nr. 96) - dacă șepte milioane de români sânt cuprinși de febra filologică și necontenit se îndeletnicesc a și lămuri limba, scriptura și istoria.“ Paralel cu marele aflux de neologisme, un număr considerabil de cuvinte este relegat în lotul „paleologismelor“. De ce a fost nevoie să inventez acest din urmă termen? Pentru că paleologismul este altceva decât arhaismul. Din
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Dacă am văzut că are patru, i-am luat doi, și doi i-am lăsat..." Și urmează alte mărturisiri de pe vremea hoției lui pe care le face cu un aer cinstit, ca un om de treabă care nu se mai îndeletnicește cu lucruri de acestea. Cheile Bărnarului, priveliște măreață și sălbatică. Pod de lemn pe albia îngustă; la dreapta și la stânga pădurea neagră urcă drept în cer. Ici colo, în rărituri, se prevede muntele de var alb, și îți dă iluzia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și se întâlnește cu sărăcia în drum. Lenea nu-ți câștigă mierea. Tinereță desfătată, bătrâneță întristată. Învățații nu se culcă pe saltea de puf. Săptămâna leneșului are șapte sărbători. Agale și înainte, zice broasca țestoasă. Leneșul, ca și măgarul, se îndeletnicește în trei chipuri: mânâncă, bea și zbiară când vede măgărița. Calu-i al celui care-l încalecă și sabia a celui care o încinge. Bărbații cu fapta, femeile cu vorba. Cânele care mușcă nu-și arată dinții. Din zece bărbați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lor, urmăresc evoluția picturii apusene. Din al XIX veac pictura începe să aibe o preocupare particulară, întrucât oglindește fie stări speciale prezente, fie momente ale trecutului istoric. Scene interesante din viața oamenilor mici și necăjiți, după ce un veac, pictorii se îndeletniciseră cu portretistica clasei dominante. Am văzut și tablouri ale popoarelor musulmane, scene din viața familiară, peisagii de țări calde. Una din săli cuprinde tablouri ale epocii prezente: Stalin și Voroșilov etc. Am văzut portrete ale unor scriitori, ca Tolstoi, Turgheniev
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aurul inimii voastre. Ați avut și voi dreptul mediocrității, cum l-au avut și-l au poeții culți; dar nu se cuvine să alegem pentru bucuria prezentului decât lamura cea mai prețioasă a sufletului național. Mă adresez tinerilor care se îndeletnicesc cu asemenea prospecțiune. Dacă a greșit marele Alecsandri, și cu alții după el, neînțelegând deplin taina poetului anonim, cu atât cei care încearcă a o înfățișa astăzi sunt supuși greșalelor. Să ne mulțămim numai cu ceea ce e adevărat scump și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
liniștiri desăvârșite în fața ispitelor lumii, a unei isihii care îl izolează de tumult, întocmai cum ostrovul din mijlocul râului îl izolează de restul lumii. În această împărăție a liniștii, cărțile sunt centrul vieții, căci, aflăm din text, monahul Isihie, se îndeletnicește de ani de zile cu copierea cărților Sfinților Părinți. Este un refugiu de liniște pe care tânărul pelerin și-l dorește din tot sufletul. Este însă de trei ori respins de sihastru, în dorința sa de a-i rămâne alături
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de grijă complet singuri, îngrijind de propria grădină de legume și cultură de porumb. O figură pitorească este monahul Proterie, originar chiar din ținutul Poltavei și conațional al personajului-narator, care după ce dusese în lume o existență de meșter aurar, se îndeletnicea și în monahism cu cioplirea unor linguri deosebit de frumoase, pe care le dăruia oricui trecea pragul schitului. Deși duse până la detaliul ultim identificator, toate aceste portrete par totuși să se dispună concentric în jurul unui tip anume de personalitate, reprezentând pe
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
activitatea de la mănăstirile muntelui Athos și cu centrele de spiritualitate isihastă din munții Rodopi, apărute în Bulgaria, odată cu cele din Vrancea-Buzău și tot sub înrâurirea spirituală a influenței athonite. Călugărul trăitor în deplină izolare, purtându-și singur de grijă și îndeletnicindu-se doar cu rugăciunea, citirea Cărților Sfinte și cu rucodelia întreaga zi, impunându-și tăcerea desăvârșită și odată cu ea regimul celei mai aspre asceze, este de altfel, un model de import, pornit din pustia Egiptului în veacul al treilea și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Frăția coastelor s-a numit gruparea bucanierilor, rebeli care au întreprins acțiuni de piraterie împotriva intereselor coroanei spaniole din America Centrală. Proveniți din coloniștii săraci francezi și englezi, care veniseră pe insula Hispaniola (Haiti) după ce aceasta fusese părăsită de spanioli, se îndeletniceau cu creșterea și comercializarea cărnii de vită, uscată, afumată și sărată în locuri speciale, pe grătare numite boucan, de unde și derivatul bucanier. Din cauza încercării de a eluda taxele mari impuse de autoritățile spaniole de la Cádiz, pentru a vinde carnea (și
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
respiră austeritate. Camera întârzie pe mișcarea unui fus care se învârtește, apoi sare la o imagine cu o fecioară torcând, desprinsă parcă din Grigorescu, apoi ne arată focul din sobă, apoi o privire de ansamblu asupra cinstitei adunări care se îndeletnicește cu torsul lânii sau cu bobinatul firelor, apoi o față veselă, sănătoasă, de fiică din popor, și tot așa. Persoanele discută însuflețite, dar nu auzi ce zic. Auzi, în schimb, vocea din off, careți spune că fetele de măritat se
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
folosite erau cele din interviul pe care i la luat Alex Dima lui Dan Iosif, pentru emisiunea Vedere de pe bloc (fără sunet, desigur). În interviul respectiv (difuzat în aprilie), omul onest, corect și cu suflet mare povestea cu ce se îndeletnicea el înainte de ’89 - cu barbutul și cu schimbul de valută - și cum măsluia zarurile, cum folosea metoda „macaraua“ (montarea magneților pe masa de joc) sau cum palma bancnotele când venea cineva să schim be la el (așazisa „șmenuire“ a banilor
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de beneficii. Baronul Sonnino, în sinea sa, nu credea că Germania ar putea pierde războiul și că Austria ar fi condamnată să nu mai fie o mare putere în centrul Europei, așa că, la tocmeala de culise cu care Bülow se îndeletnicea în timpul primelor luni ale războiului, el discuta sincer pentru a obține un avantaj teritorial pentru Italia și nu pentru a-și ocupa interlocutorii, pînă în ziua hotărîrii intrării în război împotriva imperiilor centrale. Influența lui Giolitti, care declara că ofertele
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
istoric, economic și spiritual românesc. Pentru el nici filozofia germană, care i se impunea ca model, nu corespundea cerințelor specifice, întrucât ea se blocase în termeni vechi grecești precum noumen și phainomenon. La 26 februarie își reafirmă poziția: „M-am îndeletnicit din nou doar cu ce mi plăcea într-un moment sau altul, așa încât lecturile mele actuale ar oferi dovada cea mai bună cât de departe poate fi un om de gândul condițiilor academice ale unui post de profesor, căci deoarece
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
că o ia de mânuță, o plimbă prin toate camerele, iar într-una Andreea zărește agățată pe perete o chitară. Chitara lui Ema, fiica lui Tanța, atunci studentă în anul IV la Facultatea de medicină. În timpul ei liber se mai îndeletnicea exersând la chitară. Urmărindu-i privirea fetiței, Tanța ia chitara din cui, o ajută pe Andreea și-i arată cum trebuie să o țină și devine și mai bucuroasă când simte că musafira începe să plesnească strunele instrumentului muzical. În timp ce
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
necesarmente, monumente de „autenticitate“. Iar a fi „mândru“ de autenticitatea ta e un simptom tipic de inautenticitate. Mai departe: autenticitatea nu e o „ocupație“. Nu înlocuiește faptul de a fi angajat profesional, social, politic etc. La întrebarea „cu ce te îndeletnicești?“ nu se poate răspunde „sunt autentic!“ sau „sunt vertical!“, decât cu prețul căderii în ridicol. Autenticitatea nu „se practică“ așa cum „se practică“ politețea, solidaritatea sau o dexteritate oarecare. Autenticitatea nu e o profesie sau o opțiune stilistică. Nu „te decizi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fiind că și în momentele când lesne te-ai putea dispensa de ei - adică în afara orelor de lucru -, ei se încăpățânează totuși să existe. Noi îi chemăm să muncească, iar în acest răstimp dumnealor mai și trăiesc. Ba pe deasupra se îndeletnicesc cu lucruri durabile, își întemeiază gospodării și familii, rămân la noi și procreează. Iar copiii dumnealor sunt la rândul lor indieni - dacă nu pe de-a-ntregul, barem pe jumătate. Se știe doar: e nevoie de mai mult de-o viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
duci acolo la șase seara și citești vise până la zece sau unsprezece noaptea. Fata o să se îngrijească de cina ta. În rest, ești liber să faci ce dorești. Nu ai nici o restricție. Ai înțeles? — Am înțeles. Și până când o să mă îndeletnicesc cu așa ceva? Nu știu până când, zise Paznicul. Până sosește momentul potrivit să te lași de treaba asta. Luă apoi o altă bucată de lemn din grămăjoară și se apucă de cioplit. — Orașul e sărac. Lumea nu-și permite să trândăvească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]