2,093 matches
-
Gheorghe Grigurcu Neîndoios unul dintre intelectualii actuali de seamă, dl Gabriel Liiceanu e îndeobște socotit drept filosoful nostru en titre, urmașul în linie dreaptă al lui Noica. Cap de serie, pilduitor profesionist al domeniului, ce se dorlotează în această postură, depășind-o voluptuos în sensul unor manifestări de autoritate absolută pe tărîmul civic în
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
lucrare figurând în catalogul italian (2004) și în cel francez (2006). La un ceas sapiențial al carierei sale, pictorului de altădată îi procură o intensă plăcere "să pună în operă" materiile încărcate de poetica arhaicității, cele pe care le oferă, îndeobște, o veche gospodărie țărănească. Alături de Drumul robilor închipuit de țepii unei mari grape, stă un Cuplu adamic, uriaș și hirsut, cioplit din bardă și garnisit cu piroane, pene și scoici. Pe sub tipsia unei Flori a soarelui, chircită de brumă, floare
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
Mircea Mihăieș Parcurgând o parte din articolele scrise pentru această rubrică, simt nevoia să fac o rectificare. Ocupându-mă, îndeobște, de viața politică din România, constat că între epitetele cu care i-am gratulat constant pe actorii scenei publice se numără deloc politicoasele "nesimțire", "lăcomie", "nemernicie", "incompetență", "odioșenie". Nu retrag nimic din ce-am spus - cu toate riscurile de rigoare
Şnururile şubrede by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9862_a_11187]
-
început. În lipsa unei atmosfere psihologice, chenarele convenționale ale acestor pseudo-ființe teleghidate sînt umplute cu o pastă precară alcătuită din două elemente sigure: amorul și politica, adică singurele teme ce pot atrage atenția la o carte care, judecată literar, nu poate îndeobște atrage atenția prin nimic. Cine va trăi nefericirea de a deschide cartea nu-și va putea reprima senzația că rostul cărții e ca, în paginile ei, personajele să flecărească incontinent și dezinhibat pe marginea unor teme despre care s-au
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
literară a oferit demult o imagine echilibrată, cu umbre, nu doar lumină, a "primului artist" (cum îl numea romanticul De Sanctis pe Francesco Petrarca, opunîndu-l "primului poet", adică lui Dante), personajul lui Santagata, neîmpăcat cu declinul, departe de seninătatea atribuită îndeobște senectuții, șochează și se impune. Fiind devoalat, în romanul lui Santagata, psihicul chinuit de aegritudo, de perpetue porniri contradictorii al poetului capătă accente repercutante. Petrarca însuși îl avusese ca obiect (cum atestă versurile, Secretum, epistolele), dar, în spiritul valorilor culturale
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
alde Zeus, când o... face, gătată și gătită fain, "ŕ quatre épingles", pe Athena, - ceștilalți renasc un autor în chip spontan și genuin, de unde și impresia că opera tradusă e una, oarecum, in statu nascendi, e un incompiuto. Primii sunt îndeobște, ingenioși; ceștilalți sunt (sau, numai, par) ingenui... E, pare-mi-se, cazu-ți propriu, Ioana. Rilke al tău are ceva din abandonul unui înger ce surâde, rătăcit, printre mizeriile umane. Are, de-asemenea, o prospețime, o răcoare, o "reveneală" de
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
Victor Macarie Este, îndeobște, cunoscut faptul că în prima sa fotografie, acel portret luciferian, Eminescu poartă un sacou de culoare gri-deschis și vestă albă cu carouri mari, discrete, abia sesizabile (foto. 1). La un moment dat, în circuitul editorial, alături de această fotografie, executată de
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
alta o apară și incriminează brutalitatea autorităților. În fond, se continua lupta politică dintre tabăra guvernamentală (conservatoare) și opoziție, noua temă lăsînd, surprinzător, în planul al doilea pe cea "veche". (În 5 și 7 septembrie, avuseseră loc alegeri locale, care îndeobște absorbeau toate energiile.) În Iași, periodicul opoziționist cel mai activ, "Evenimentul", organ al grupului liberal disident animat de George A. Scorțescu, condamnă vehement "atrocitățile din capitală"14. Pe 16 septembrie, studenții bucureșteni se întrunesc și decid o serie de măsuri
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
viitorul postdecembrist, atât Ion Mureșan, cât și Liviu Ioan Stoiciu sau Nichita Danilov sunt nume inevitabile în tabloul poeziei deceniului al nouălea. Autori importanți, cu versuri extraordinare de multe ori, cu scrupule scriitoricești dintre cele mai puțin permisive. Dar ceea ce îndeobște nu se prea spune - și nu o spune nici Bogdan Crețu - e faptul că, formată exclusiv din asemenea autori, gruparea optzecistă n-ar mai fi fost posibilă. Nici de dragul lui Ion Mureșan, nici pentru Liviu Ioan Stoiciu, nici pentru Mariana
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
respectuos să binevoiți a cerceta toate câte le-am afirmat mai sus și a dispune să se dea autorizație de apariție a ziarului "București" pe numele meu. Căci am dus o viață fără pată, am o carieră ziaristică și scriitoricească îndeobște cunoscută. Eu nu am nevoie de nici o tutelă morală, nici la propriu, nici pe frontispiciul gazetei, cum a fost până acum cu poetul Ion Minulescu. Mircea Damian 10 mai, ^941 Iar ce a urmat poate fi lesne aflat din "Nota
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
fiind (inclusiv) gândirea. În acest context, nu ni se pare disjunctă includerea în volum a unei secțiuni secunde, intitulată Cărări spre o poietică în temeiul ființei. Deși cele trei capitole ale sale definesc poeticul altfel decât o făcea Paul Valéry, îndeobște privit ca empirist, pentru delictul său de respingere a filosofiei, ele ni se par congruente cu viziunea acestuia, neconcordanța fiind doar una de limbaj. Platon, Aristotel, Heidegger, Mihai Șora, Lucian Blaga sunt convocați aici, dar implicațiile problematicii nu pot fi
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
sau hexagonal, el nu poate avea sfericitatea suculent-ispititoarei fructe. Tot ce se poate face, cu creionul, este să-l ascuți pînă la capăt, convertindu-i lemnul în elitre: elitre albe, crenelate și fragile, cu franj oranj, albastru, verde, roșu, - pudrate, îndeobște, cu praf negru, sau mai degrabă, cenușiu" (Ascuțitoare). Ori ascuțitoarea împinsă într-o feerie cromatică, răscumpărătoare a modestei sale utilități, dar și a readucerii izbăvitoare a luxului (luxuriei) imagistice la virtutea inițială: "Ce cuțit oare, ar putea să taie lemnul
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
Augustus, care-l voia poet național și dinastic, ceea ce este Alecsandri sub Carol I". Să adăugăm că și ipostaza teoretică a exegetului e prezentă sub chipul unor enclave în textul analizei, relevînd stăruința de-a radiografia aspectul categorial al creațiilor. îndeobște, N. Manolescu încearcă a reduce chestiunile mai complicate la schemele unei utile simplificări. E lesne de observat, socotește d-sa, că "toată complexa problemă a romanticului care refuză mitologicalele în favoarea inspirației personale" e reductibilă la o pereche de elemente "extrem de
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
ființe vii. Ba chiar mai mult, aș zice! Pînă și azi mă întristează cicatricea unei măști de Nô, mînuită cu neatenție, sau cioburile unui Christ... traumatism al unui împătimit. Lawers îi acordă teatrului șansa de a prezenta niște opere care, îndeobște, sunt fixate ca niște insecte, îndărătul unor vitrine groase; ele înnobilează platoul, dar și pe interpreții care le mînuiesc cu toată libertatea, obiectele devenindu-le parteneri, în toată puterea cuvîntului. Nu, de data asta nu mai e vorba de a
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
funcționarii (activiștii) din cultură, fără a ținti mai sus și fără a-și fixa și obiective politice. Memoriile, scrisorile de protest le îndreptau către președintele Uniunii Scriitorilor, către ministrul culturii, cel mult către vreun funcționar al C.C. Iar criticile vizau îndeobște răul din cultură, politicile culturale, abuzurile diverșilor funcționari culturali, chiar dacă sus plasați. Formal așa au stat lucrurile, în bună măsură, dar chiar și așa, în contextul de atunci, acel fel de a proceda al disidenților noștri nu era deloc lipsit
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
a fost dat a absorbi ansamblul criticii autohtone reînviate, rămînînd în ipostaza de "cazuri" ale ei. Citiți cu interes și asumați pînă la un punct, Mihail Bahtin, Jean-Pierre Richard, Roland Barthes, Umberto Eco, Tzvetan Todorov, Gianni Vattimo etc. au ajuns îndeobște la confluențe cu discursul consacrat al comentariului asupra literaturii. S-a adeverit din nou propoziția călinesciană potrivit căreia rostul criticii și, implicit, al istoriei literare, care se cuvine a avea o substanță critică, "nu e de-a cerceta obiectiv probleme
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
de forțe din societatea tradițională. Cu alte cu-vinte, orice societate umană poate fi privită ca un cîmp de forțe. Din întretăierea, coliziunea și îmbinarea lor se formează acel edificiu social, atît de stratificat și atît de dinamic, căruia îi dăm îndeobște numele de "societate". În cadrul acestui cîmp de forțe, fiecare om, la fel ca fiecare breaslă sau pătură socială, tinde să-și capete un loc cît mai dominant pe scara competiției, tot metabolismul unei comunități reducîndu-se în fond la nenumăratele fețe
Intruziunea mediatică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9286_a_10611]
-
că e posibil ca răstimpul avut în vedere (1935-1945) să nu-i fi oferit personalitățile apte a-i produce o mare saitsfacție, dar nici cei în proximitatea cărora s-a aflat, nume de frunte ale culturii autohtone, nu-i inspiră îndeobște decît aprecieri distante, ironice. Precum un corectiv, expresivitatea portretelor este remarcabilă. Chipul cel mai prezent și totodată cel mai violent șarjat e cel al lui Camil Petrescu, socotit totuși un apropiat. Mostre: "Camil Petrescu îmi cere să-i sugerez lui
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
exact în sensul explorării și colecționării de scene penibile. Viziunea autorului este una întoarsă, mărind conturul urâtului, dilatându-i porii, și nereținând aproape deloc frumosul, grațiosul, baremi normalul. Cezar Paul-Bădescu are priză la ceea ce altora le provoacă repulsie, la ceea ce, îndeobște, mută nasurile din loc și face privirile să se întoarcă, în căutarea unui tunel de fugă. Mizeria căminului studențesc românesc, pe care o cunoaștem, este nu doar surprinsă aici, dar investigată cu voluptate, până la scârbirea totală a cititorului (pp. 92
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
ele pot fi analizate separat pe capitole întinse ori paragrafe miezoase este pe deplin just, nu însă și precumpănitor. Paradoxal aproape, în ciuda seriozității - și uneori chiar aridității - fără fisură a studiului, marele merit al lui Paul Cernat este unul specific îndeobște prozatorilor sau - din când în când - advertiserilor : acela de a pune în pagini o extrem de rezistentă arhitectură a iluziei. Mă voi explica imediat. Iată, întâi, faptele: unul dintre cei mai în vogă cronicari ai perioadei postceaușiste refuză subtil și înțelept
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
ascuns. Lăsând rivalitățile la o parte, Lovinescu nu scrie doar un text de protocolară onestitate, la care îl obligau oricum propriile principii, ci unul de-a dreptul entuziast, fără un pic de ranchiună și fără otrăvurile strecurate, cum se obișnuiește îndeobște, pe furiș, în structura sinuoasă a frazelor. Nimic insinuant, ironic, nici o răutate mascată în cuvintele criticului care râvnea și el, de ani buni, la gloria literară ca romancier. [...] și Călinescu accentuează în cronica sa caracterul exemplar, canonic, al textului - «primul
Formula 1 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9394_a_10719]
-
din urmă și, curând, revine în țară ca voce la microfonul unui post de radio interzis în România, dar cu atât mai ascultat. A mărturisit în repetate rânduri că nu și-a regretat nici o clipă opțiunea. Răscrucile vieții sunt însoțite îndeobște de cruzimea unei nedorite alegeri, iar privitul îndărăt de neliniștea, niciodată potolită, a lui dacă aș fi ales altfel... Răscrucea înseamnă renunțarea la un destin în favoarea altuia. E un joc de hazard, din moment ce ambele drumuri îți sunt necunoscute, dar e
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
numai cît ai căsca bine gura. Ne ajută, în a înțelege cum procedează unul, și cum altul, o distincție - culmea! - a lui Hasdeu care, vorbind despre istorie, spune că există în ea poporul, "numai suflete" (cuvînt prin care erau desemnați, îndeobște, robii - n.m.), și boierii, "numai materie" (carevasăzică, monedă, de orice fel va fi fost ea). La Caragiale, lumea, cu oameni cu tot, e materie. Ceva ce poate fi trunchiat, preluat în varii forme, și al cărei absurd poate fi speculat
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
simboliza supunerea omului botezat legilor lui Dumnezeu. Cine cunoaște Carașul așa cum trebuie știe, că cea mai de seamă caracteristică a lui este spiritualitatea, manifestată în dibăcia artistică atât de uimitoare a satului cărășan, în iscusința lui de cântăreț înăscut și îndeobște în toate acele minuni ale creațiunilor sufletești , cari alcătuiesc specificul cărășan și cari, pe bună dreptate, i-au caștigat numele cel mai frumos dintre toate județele Țării. Din punct de vedere al tradițiilor locale[ Moldova Nouă] putem enumera tradiții vechi
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
subînțeles pe care numai autorul căruia i-a trecut prin minte s-o scrie trebuie să-l știe. Optica aceasta e firească și de înțeles în cazul tomurilor semnate de un singur autor și al căror conținut e unul ținînd îndeobște de categoria culturii laice. Cînd însă cartea are mai mulți autori și cînd, pe deasupra, mesajul ei nu este unul cu bătaie mireană, ci unul învestit cu aureola unei origini sacre, atunci modul prin care s-a ajuns la alcătuirea ei
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]