1,581 matches
-
porției de supă de linte. Este Sfatul Lunii în La Gunoi! - desigur, în sensul de recomandare utilă. Ca să nu mai umplem gropile de gunoi. E grozav, nu? Apoi a rupt o bucată din pâinea tubulară pe care Jake o cocea îndesând aluatul în cutii goale de fasole. Mama lui Alice și-a îndreptat atenția asupra fostelor recipiente de brânză care serveau drept castroane de supă. Presupun că și asta e tot ideea lui Jake. Alice se simțea iritată. —Haide, mamă! N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cel care se trezea atunci când se deștepta copilul. Pe de altă parte, în ultima vreme Amanda nu mai dormea decât cu dopuri în urechi. Dar n-o să poți să-l auzi pe Theo plângând, obiectase Hugo. —Exact, a replicat Amanda îndesându-și cilindrii de cauciuc în urechi. Asta e și ideea. Dar ești mama lui. Da, iar tu ești taică-su. Iar sora Harris e asistenta lui pediatră. Și cu asta, Amanda se întorsese pe partea cealaltă și-și trăsese plapuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ea și Jake, cadourile erau niște lucruri frumoase ambalate în conformitate cu cele mai stricte principii ale reciclării, așa cum fuseseră ele expuse în numărul de sărbători al revistei La Gunoi!. Unele erau împachetate în foste cutii de fulgi de porumb, altele erau îndesate în rulourile de carton de la hârtia igienică pe care Jake le iubea așa de tare. Toate erau învelite în hârtie igienică și decorate cu panglici făcute din pungile sclipitoare de chipsuri. Dar părinții ei ar fi trebuit să le aprecieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
alunece mâncarea pe gât. E o cutie din lemn, de dimensiunile unui minibar, care are o gaură în ușă. Copilul este legat înăuntru, iar ușa este închisă astfel încât nu i se mai vede decât capul. După care începi să-i îndeși mâncarea în gură. Pe chipul lui Jake s-a întipărit o expresie disprețuitoare. —Sună dezgustător. — Nu e deloc dezgustător, i-a explicat Hugo cu seriozitate. Nu curge nimic. Nu se face nici un pic de murdărie. N-ai nici o durere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a reuși să transforme ceea ce inițial arăta ca o geantă mică pentru crose de golf într-un scaun cu roți cu aspect recognoscibil. Odată etapa asta terminată cu bine, Hugo l-a pescuit pe Theo din mașină și i-a îndesat trupul agitat și urlător sub chingile căruciorului. Tatăl s-a oprit apoi să-și tragă sufletul, ștergându-și transpirația de pe frunte. Tot ceea ce mai rămânea de dus la bun sfârșit era simplul proces de fixare a copertinei de plastic care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a clătinat din cap. Mi se pare logic. E adevărat că Theo tinde să sforăie toată ziua și să petreacă toată noaptea. Deși acum în timpul dimineții merge la creșă. — Ei, asta ar trebui să-l țină treaz. Alice și-a îndesat sub braț Cum să te distrezi pregătind cea mai bună mâncare organică pentru copil. Oricum, mult noroc. Eu trebuie să plec. Lui Hugo nu i-a mai venit în minte nici o întrebare ca s-o mai rețină. Capitolul 14tc " Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Nu am pe nimeni altcineva pe care pot să-l întreb. Alice a simțit că i se pune un nod în gât. Și-a dat seama că Hugo era singur și fără nici un ajutor. Exact ca ea. Hugo i-a îndesat în mână o carte de vizită. — Uite numărul meu. Ai făcut așa de mult pentru mine! Dacă pot să te ajut și eu cu ceva, vreodată, nu știu... să-ți curăț streșinile sau ceva de genul ăsta, să-ți golesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu devenise un frumos ghiveci. Apoi mai erau și clopoțeii de vânt, care erau făcuți din cutii goale de fasole. Toată noaptea zăngăneau și o înnebuneau pe Alice. Zidurile exterioare ale casei gemeau de pantofi vechi atârnați de sfori și îndesați cu pământ- „sunt niște jardiniere grozave“, se entuziasmase Jake. Alice considera că singurul aspect fantastic era faptul că ea trăia înconjurată de milioane de obiecte din astea hidoase. Dar măcar scăpase de teama că Vechea Morgă ar fi bântuită. Simpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mâncat hamburgerul, i-a atras atenția Hugo în stare de disperare. Nu mai am timp. Rosa o să se trezească din minut în minut. —Nu-ți face griji. N-o să se irosească. Laura luase chifla mânjită cu ketchup și și-o îndesa în gură. —Mmmm. Delicios. — Atunci, la revedere. Ochii lui Hugo îi transmiteau mesaje lui Alice, dar se părea că nici unul nu era recepționat. Privirile ei erau goale. —Ce-i asta? a țipat Laura dintr-odată, arătând mânerele căruciorului Rosei. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
idee ce putea să gătească. De fapt, că nu știa să gătească. Că nu avea nimic cu care să gătească. Pe cine voia el să ducă de nas? Ochii i-au căzut pe meniul ponosit de la Taj Mahal, care era îndesat în spatele telefonului. Oare să sune să comande ceva de mâncare? Și totuși, toate cutiile alea de carton și pungile alea de plastic prin care pătrundea grăsimea! Nu era o idee prea sexy. Hugo a început să caute prin dulapuri. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
înainte, închisă. Fine încercase să urle prin cutia poștală, dar n-a obținut nici un rezultat. Se părea că singurele forme de viață din locul ăla erau clopoțeii de vânt, făcuți din cutii de fasole și atârnați în grădină și pantofii îndesați cu plante care bordau zidurile casei. Nu-i mai rămânea decât o singură posibilitate de a se întâlni cu Alice. Hugo știa unde și când mergea la ședințele de terapie. Acolo avea s-o aștepte. Când, cu inima bătându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Însă „particule de miros pe care câinii special dresați le pot detecta și după o săptămână de la eveniment“. (Moartea mea fusese un eveniment?) Dâra i-a dus până la o alee unde au găsit o pereche de pantaloni plini de sânge Îndesați Într-un cărucior de cumpărături plin cu gunoaie. La mică distanță de locul respectiv, au găsit un fel de cort făcut din pânză albastră și carton. L-au arestat pe locatar, un bărbat fără adăpost, Încălțat cu pantofii care lăsaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
am zis: „Oprește-te, vacă mugitoare ce ești“. În secunda următoare, m-am trezit luată la palme de Mama Scumpă. Și iată-mă acum, Împreună cu toată familia, pregătindu-ne să fugim din oraș În toiul nopții, cu aur și diamante Îndesate În corpurile de cârpă ale păpușilor mele, și mai era și agrafa mamei. O furasem de pe măsuța de toaletă a Mamei Scumpe și o cususem În căptușeala hainei. Portarul Luo ne-a Îndemnat să ne grăbim, dar Mama Scumpă continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
masă ca să-mi impun punctul de vedere. Dar nimeni nu mă auzea, desigur, cu excepția lui Poochini, care Își ciuli urechile, Își ridică boticul și scânci Încercând să mă amușine. —Ssst, spuse Harry, și când Poochini tăcu timp de cinci secunde, Îndesă Încă o bucățică de ficat uscat În gura iubitului meu cățel. Lăsați-mă Însă să clarific lucrurile. Chiar dacă În final nu am mai făcut nici un fel de asigurare de călătorie, am adus acest subiect În discuție cel puțin de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nouă din pachet și o puse În balconul mititel al altarului. După cum vedeți, spuse Walter, Naților noștri le place să fumeze și chiar să bea, orice, de la rachiu de palmier la Johnnie Walker Black. Esmé se apropie și ea și Îndesă cu solemnitate o punguță de M&M În altar. Heidi oferi o cutie de vitamine, iar Wyatt o vedere. Bennie le șopti În glumă Marlenei și lui Harry că ar trebui să-i dea valium sau antidepresive și toți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
altar. Heidi oferi o cutie de vitamine, iar Wyatt o vedere. Bennie le șopti În glumă Marlenei și lui Harry că ar trebui să-i dea valium sau antidepresive și toți trei chicotiră. Vera făcu un pas În față și Îndesă un dolar american. Considera că trebuie să onorezi tradițiile unei țări străine, iar ofranda ei va fi dovada că cel puțin un american a făcut acest lucru. Ceilalți nu oferiră nimic. Ceilalți nu considerară că trebuie să-ți arăți respectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ei vreun fel de substanțe ilegale. Polarul, Își aminti Wyatt și se ridică. Căutase În toate buzunarele, și-n cele secrete? Oare nu uitase vreun joint de marijuana În vreunul dintre ele? Bennie se gândi la o cutie În care Îndesase tot felul de pastile care se dau pe rețetă, pentru cazuri de urgență; unele dintre ele erau Darvocet. Aveau vreo legătură cu heroina? Se considera contrabandă cu droguri, un motiv suficient ca să-l pună lângă un zid prăfuit și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
spera era să se poată ține până ajungeau la hotel. Se aplecă Înainte și-și sprijini fruntea de spatele tapițat al scaunului din față. Făcând acest lucru, se sprijini cu genunchiul drept de punguța roz de plastic pe care o Îndesase În plasa pentru reviste. Înăuntru se găsea simbolul umanității dăruit de bătrâna smochinită din piață, o sută de grame de napi murați și picanți băltind În propriul suc. Dar trecuseră deja trei ore, ultima jumătate de oră fiind petrecută În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe dreapta. Când autocarul opri, Walter se adună, Își introduse mâna În buzunar și, cu grația cuiva care mai făcuse acest lucru de mii de ori Înainte, Își extrase actul de identitate și coborî. Domnul Joe deschise torpedoul și mai Îndesă trei țigări În altarul pentru Nat. —Cretinilor! Îl auzi pe Harry strigând pe un ton drăgăstos În timp ce sărea de pe bancheta din spate a mașinii de poliție. Harry arăta cu degetul spre ei rânjind ca un dement. Polițiștii, care cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Știa să se folosească și de o miime de secundă Între două mișcări, dar mai ales era conștient de puterea diversiunii psihologice și a paravanului de cuvinte. Ceea ce tatăl lui pierduse În urma unei speculații, el putea recupera cu vârf și Îndesat prin manipulare. Stocul de oameni creduli din lume era nelimitat, spre satisfacția lui. Seraphineas Andrews se deprinsese să vadă repede ce fel de credințe religioase, mistice sau superstiții aveau oamenii. Iluziile lor, descoperise el, putea foarte bine servi drept accesorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
grăbit și uitându-se speriat În jur. Personajul Încremeni, privind fix În ochii Marlenei. Nu Înțelegea nimic, era ca și cum dublul ei din vis scăpase și se materializase la câțiva metri În fața ei, un gibon cu o mască albă care-și Îndesa În gură dulciurile rămase În urma celor mai proaspeți intruși În Locul Fără Nume. Dimineața, la cafea, Harry și Heinrich se Întrebau cine să plece cu patrula de căutare când auziră un huruit și o scârțâitură teribile. O barcă În care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
carte fictivă prin grădină. Simulam bunul-simț strângând din dinți, gândindu-mă că o să vină și vremea mea. În jur, țara întreagă se înghesuia, devenise neîncăpătoare, oamenii curgeau de peste tot, revărsându-se ca apa gălbuie dintr-o pungă spartă. Bărbați sleiți, îndesați în autobuzele cu burduf, ca niște muzicieni înghițiți de-un acordeon uriaș; femei colosale, irigate pe gambe de cerneala varicelui; copii fericiți, pătați pe fălci de dungile de cacao țâșnind din „Eugeniile“ expirate - totul semăna cu o grădină zoo suprapopulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu pe Ceaușescu; i-aș fi stârpit creștinește, cu milă și fără patimă, împreună cu toate neamurile lor zgomotoase. Aș fi trecut cu propriul meu buldozer, imaginar, dar incasabil, prin pasta de carne, motorină și prefabricate, strivind femeile rujate violent și îndesându-le cocurile înălțate tovărășește, fugărind bărbații neghiobi, obosiți, râgâind de spaimă și beție, terminându-le plozii pișăcioși care scuipau pe holuri și-aruncau câte-un motan nefericit de la ultimul etaj. Ce mai prăpăd aș fi făcut prin mulțimea asudată, agitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
demola. Te ungeau la suflet tipii ăștia deștepți, care abia așteptau să-ți ia locul la repartiție. Treceau multe conversații până să-ți dai seama că tu mai mult vorbești, iar ei mai mult te-ascultă. Întâi i-aș fi îndesat pe gât vata de zahăr, cu tot cu hârdău și mecanismul rotativ. Apoi l-aș fi lăsat să se descurce singur cu explicațiile. Așa l-ar fi găsit Gloria, timid, nemișcat, cu mâinile înghesuite-n buzunare (nu știa niciodată ce să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
creierul, descărcând datele, ca de pe-un calculator sănătos. Întâmplările strecurate la interval, în fanta subțire și-adâncă dintre pupilă și imaginea trucată, dilatată pe cortex, rămâneau un mister. Ce se introducea acolo, câte pachete minuscule de informație puteau fi îndesate în momentul imperceptibil în care lumea se scufunda, pentru o zecime de secundă, în întuneric, nu știam nici eu, nici Mihnea. Era ca un exercițiu de întreținere a sfârșitului: dispăreai pentru o vreme de pe lume, pierdeai contactul cu exteriorul, lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]