553 matches
-
locul. Urăsc partea asta. Tot scopul ședinței e să fii informat, de către șeful de echipă, câți pasageri vor fi. Și dacă sunt cerințe deosebite de îndeplinit, cum ar fi mese speciale, VIP-uri, persoane în scaune cu rotile sau pasageri îndoliați. Asta e în regulă. Ne notăm toți cu meticulozitate detaliile în carnețelele noastre. Apoi șefa echipei răcnește câteva întrebări legate de siguranță, la întâmplare. Bineînțeles că siguranța la bord e o mare problemă - să știți că nu suntem plătite doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și-ar recunoaște-o dacă și-ar zări-o În vitrina cofetăriei de pe Hauptstrasse În timp ce urmărește mașina decapotabilă, escortată de motociclete și Își Înghite lacrimile isterice, uriașe lentile strâmbe care Îi Întunecă privirea. Profitorii de război, provocatorii, fanaticii, orfanii, părinții Îndoliați, văduvele vesele, ei toți, noi toți ne acoperim cu regret capul, ochii noștri deodată stinși, gurile noastre deschise Încă, urmăresc mașina blindată care se tot depărtează și, după el, gonind, fără să-l mai poată ajunge, disperatele noastre urale. * Ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
negre, cerul de plumb spre care zboară hârtii, stofe sfâșiate, flori vineții de magnolie. Mai bine ascunde-te după movilele de moloz și așteaptă, nu Întoarce capul, nu te uita! Ce vezi acolo? Un camion cu resturi putrede, lichefiate, părinții Îndoliați, cine să fie, prostituatele, denunțătorii, orfanii, afaceriștii, văduvele, marii invalizi care s-au sacrificat pentru Germania Mare. Așteptau disciplinați, Încrezători, În adăpost, cu lanternele stinse, răsuflare lângă răsuflare, dar dărâmăturile au astupat intrarea. Au murit toți, arși, asfixiați, arși, asfixiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
bănci? Nu sunt difuzoare care să ne Întărească ovațiile, nici arme automate, Îndreptate spre noi de la ferestrele care ne Înconjoară? Suntem aici doar noi, cei care zi de zi coborâm disciplinați În adăposturi, zâmbind patrulelor? Noi singuri, orfanii, văduvele, părinții Îndoliați, damele de consumație, denunțătorii, profitorii de război, marii invalizi, ne descoperim capul plecat și Îl aclamăm cu glasurile noastre care nu răgușesc niciodată? * Ea nu dă drumul frazei care nu poate răzbi dincolo de buzele ei, strânse, de pe care rujul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mătăsos al sexului ei, cearșafurile umede și bâzâitul unui țânțar rezistent la Autan. O tragedie, un serial de televiziune, cu un deus ex machina salvator: până să fie luată decizia tribunalului, formele făcute și banii de pensie dați retroactiv familiei Îndoliate (o sumă considerabilă, care a fost investită Într-o nouă casă), tânărul soldat american a făcut ce a putut ca s-o ajute pe tânăra văduvă germană, rămasă fără nici un sprijin În această lume. Americanul a aprovizionat casa tinerei văduve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
intens, strălucitor. Într-adevăr, femeia era atent observată. Ochiul lui Ledoulx îi examina expresia, pielea foarte albă, părul negru, ochii mari, privirea puternică, dar și mângâietoare, buzele fin conturate. Femeia pe care o vedea nu semăna deloc cu o văduvă îndoliată, ofilită și lăcrimoasă. Arăta bine, chiar prea bine. Dar dincolo de ceea ce vedea și îi plăcea fără rezerve, Ledoulx se trezi strâns în limitele îndoielii de mai multe întrebări. De ce acceptase această femeie demnă de cel mai rafinat salon parizian să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și cuceritoare. În ziua următoare, pune să se rostească, În marea moschee, rugăciunea pentru răposați, apoi primește condoleanțe pentru moartea socrului său. Chiar cei care veniseră În goana mare, În ajun, ca să-l felicite pentru victorie au revenit, cu fața Îndoliată, ca să-și arate durerea. Cadiul, care a recitat câteva versete de circumstanță și l-a invitat pe Omar să facă același lucru, strecoară În urechea celui din urmă: — Nu te mira de nimic, realitatea are două chipuri, ca și oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mi se părea atât de rău în clipa aceea. Preferam să mor acum decât să mă mut în apartamentul pe care mama îl închiria în oraș, preferam să mor decât să atârn între ei, decât să îl văd pe el îndoliat, decât să o văd pe ea făcând eforturi dezgustătoare pentru a trăi, pentru a-și justifica păcatul, și mă gândeam că dacă aș muri poate că ei vor rămâne împreună, să aibă grijă de puținul care le-a mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
după ce-i spălară trupul schinguit de boală, îl duseră pe seară în orașul morților. A doua zi, dis-de-dimineață, întregul familion se îndrepta prin nămeți spre întâlnirea cu patriarhul care, pentru prima oară după ani, nu își petrecuse noaptea acasă. Presbitera, îndoliată și cu vălul cernit peste chipul plâns, deschidea drumul flancată de fiicele ei. Slăbită, distrusă, pășea cu demnitate. Toată viața Gicu îi spusese că ei doi vor muri deodată, ca doi stejari, iar acum o lăsase. Îi mai spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe pragul bisericuței fâlfâie o umbră strâmbă, cocârjată, gheboasă, gâlmată, pipernicită și vădit macabră; umbra unui gnom sau a unui pitic mai răsărit, învăluit într-un lințoliu cenușiu, ectoplasmatic; după cum cenușie era și figura cețoasă, aburoasă și indescifrabilă, a Apariției îndoliate. Cu unul dintre brațe strecurat hoțește, pe sub faldurile părelnice ale giulgiului, Ne-numitul slobozea hârâitură după hârâitură ascuțită, morbidă, ca și când o insectă, o lepidopteră de dimensiuni enorme, își freca elitrele: Râdea, fără nici o urmă de îndoială! Râdea...! Râdea...! Râdea...! Râdea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și de groază. Ambele lampadare electrice, susținute de sculpturile alegorice din hol pocnesc, pornind să fumege! Va-t'en au diable! Allons-y! En avant! Pe el! Pe el, seniore...! Deus lo volt! îl îndeamnă Templierul pe Franciscan, arătându-i silueta îndoliată, cocârjată, de pe scară. Repezindu-se împreună, cavalerii reușesc, cu îmbrânceli, să imobilizeze și să târască Prăpădenia, care rage la concurență cu alarmele și se zvârcolește mai abitir decât un flagel, căutând în van să-i muște de moarte, pe Gardienii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care nourași albi, ca niște șiraguri de îngeri, se întreceau să asculte pomenirea morților. Preotul avea un glas mic, subțirel și totuși alinător. Glasul acesta se suia în văzduh ca o dâră de fum de tămâie, împrăștiindu-se în tăcerea îndoliată ce stăpânea nu numai conacul, ci toată împrejurimea. Răspunsurile dascălului, mașinale și fonfăite, rămâneau dedesubt, se amestecau cu rumegatul indiferent și mut al boilor, ale căror cozi lungi se legănau ritmic, alungând muște imaginare. Grigore Iuga stătea lângă loitra carului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
anchetatorii.) ― Să mă ierți și să ne ierți, Grigoriță dragă, că n-am știut nimic, altfel lăsam toate și veneam să aduc ultimul omagiu venerabilului tău părinte! murmură Baloleanu cu o mutră întristată, strîngîndu-i mâna prelung. Ceilalți, luîndu-și fiecare înfățișarea îndoliată potrivită, îi strânseră de asemenea mâna pe rând, cu clipiri din ochi care voiau să spună că durerea lor nu găsește cuvinte să o exprime destul de elocvent. Grigore Iuga voi să ceară el scuze prietenului său Baloleanu că a neglijat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de șapte zile” (1Sam 31,13). Jelirea avea loc în mod obișnuit la intrarea în mormânt sau chiar în mormânt, și tocmai de aceea arheologii au găsit uneori o porțiune de paviment săpată mai adânc care să le permită celor îndoliați să se roage stând în picioare, după uzanța evreiască. Desigur, cadavrul era parfumat și pentru a se putea sta în interiorul mormântului. În mormintele și grotele mortuare s-au găsit multe sticle și vase de parfum. Ne putem imagina cât de
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
evocate aici par a se răsturna. Sentimentul ce ne străpunge în asemenea situații extreme este că moartea se mișcă spre noi, tinde să-și proiecteze vârtejul de pe trupul fără spirit al celui ce ne-a fost drag către prezența noastră îndoliată. Ce rol ocupă aici acest zbor crepuscular al morții spre noi, această planare dinspre mortificare spre viața ce încă se agită întru corporalitatea noastră? Este el un factor responsabil de suferința teribilă pe care o resimțim la moartea celui drag
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
s-a arătat în public cu amanta sa. A circulat zvonul c-ar fi fost văzută și Stella McCaffrey, deghizată, dar nu era adevărat. După înmormântare și după spectacolul decent, apreciat ca foarte înduioșător, al lacrimilor Antheei vărsate la groapă, îndoliații participanți s-au împrăștiat, unii ducându-se la Institut, alții prin cârciumi unde aveau să comenteze faptele bune ale răposatului și testamentul acestuia, ale cărui prevederi fuseseră difuzate de un funcționar al lui Robin Osmore, ce se alăturase acum considerabilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sine. Participanții au fost 21 de studenți ce pierduseră recent unul dintre părinți. Credințele despre lumea plină de sens s-au dovedit a fi esențiale, alterarea lor fiind mult mai puternică la studenții afectați comparativ cu grupul de control. Participanții îndoliați capabili să își recadreze experiența prezentau un nivel mai scăzut de distres. Lebowitz și Roth (1994) identifică strategii folosite pentru a favoriza recadrarea pozitivă a experiențelor traumatice: înțelegerea determinismului care a stat la baza evenimentului, modificarea discrepanțelor prin reatribuiri constante
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
diavolul (nevoia scuză mijloacele) și de la acceptarea orânduirii socialiste (care cu toate lipsurile ei, a clădit ceva în țara asta - rămasă după război și după datoriile de război (fără seamăn și socoteală) doar cu pământul gol, cu oameni goi și îndoliați, cu văduve și orfani, cu secetă îndelungată, cu zdruncin și spaimă de viitorul descris în „Pământ desțelenit”, cu migrări masive de la sat la oraș - spuneam: de la acceptarea socialismului, mulți români atrași de plicul cu arginți oferit de securitate - au uitat
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93036]
-
N-a fost casă în care să nu fi intrat. N-a fost nuntă, botez la care să nu ne ducem ba, când era cazul, eram chemați și la câte o înmormântare pentru a aduce cuvinte de alinare pentru sufletele îndoliate. La început bărbații erau cam supărați pentru fudulia mea de a nu merge la băut cu ei dar nu eram “fălos” ci, pur și simplu, mă dăruiam și ne dăruiam școlii și familiei și, în definitiv, munceam pentru obște. * Dar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
stare mai mult sufletească, probabil, deoarece averea lui Drăgănescu era cu totul la dispoziția ei. Pe acea avere n-o confunda însă cu moștenirea de acum, căreia, fără să știe de ce, îi făcea loc aparte. Pe când Mika-Le scria nenumărate adrese îndoliate și convocări de advocați, Elena găsea timp să trimită pe elegantele ei cărți de corespondență un cuvânt de amintire tuturor interpreților, în-cepînd, firește, cu Marcian, care, prin câteva telegrame călduroase, se arătase tot atât de bun amic, cât de mare artist. Elena
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fără absolut nici un fel de muzică. Curând însă instrumentele mute păruse Elenei triste și ea cea dinții deschisese o pagină de acompaniament într-un ceas când era singură cu Marcian. De atunci, înapoia storurilor dese și ușilor ermetice, în umbra îndoliată care făcea apartamentul mai tainic, se auzeau sunete de orgă sau plângeri de arcuș discrete, reculese. Acele ecouri surprinsese plăcut pe Drăgănescu, care nu vroia monotonie și mâhnire în jurul Elenei și ar fi dorit bucuros ca și negrul mat al
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cei/ Care-au căzut la Turtucaia”. Aceste versuri abia mai târziu le-am recunoscut ca fiind ale lui G. Tutoveanu. Cum fuseseră mulți priponeșteni participanți la Turtucaia și unii au căzut acolo, în sala de serbare se aflau multe femei îndoliate ce-și plângeau bărbații căzuți, creau o atmosferă foarte încărcată emoțional pe această temă. Oare de ce retrăiesc (în vis) acele momente deosebite ale vieții mele de copil? E clar că emoțiile intense de atunci încă nu s-au șters din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Venise vremea să fac armata, Lăsai pe mama, lăsai pe tata. După vre-o două luni de zile Veni scrisoare de la tata : - Vino, băiete, vino degrabă, Căci mama ta e grav bolnavă”. Intrai în casă, văzui pe masă Sicriul mamei îndoliat. Lumânările ardea, Măicuța-n sicriu zăcea. O sentinelă, cu sânge rece, Un foc de armă în piept și-a tras. Acesta a fost primul song pe care l-a compus Stratica. Pentru fata lingavă a lui Iancu Mahalu, pe care
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cu mine, haideți, Bobby, Santiago. Cunosc drumul spre mausoleul familiei, unde-i Îngropat Santiago, tata. Înaintează printre morminte, pavilioane de nișe, nesfîrșite pavilioane de nișe, uriași stupi albi, reci, care se Închid și nu mai primesc pe nimeni; alte persoane, Îndoliate ca și ei, Își Încrucișează drumurile În tăcere, avînd grijă să nu se atingă, aproape cu repulsie; femei cu flacoane de alcool care se dezinfectează de zor, un preot, grădini și flori. Aici. Un preot Îi aștepta de mult, coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
al lui daddy. Dumnezeule!, sper sa nu fie atît de excentric pe cît e automobilul. De ce nu faci o fotografie cu toate vehiculele astea demențiale adunate În curte? Haide. „Ce arătare“, Își spuse Julius, văzîndu-l pe Al Capone pitic și Îndoliat Îmbrățișindu-se cu Juan Lucas, Îmbrăcat cu o haină de tweed În carouri țipătoare. S-au Îmbrățișat strîns. Nu se văzuseră de ani de zile. — Însurat și instalat În casă nouă! strigă Al Capone, ridicîndu-și un braț scurt și puternic, rotindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]