540 matches
-
din dar și pomană din pomană, ce pica pe de lături pentru atâta lume de la Șantierul Centrului Civic. Mult, puțin, gândește-te că pentru una ca Roșioara, chiar și numai un borcan cu castraveți murați era o alinare, după cum se îndopau copiii ei cu castraveți cu pâine și-i știa liniștiți pentru o vreme și se mai liniștea și ea. O doamnă, gândește-te, și ce mai doamnă-domnișoară trăsnet, umblând pe străzi ca prin grădina raiului când se întorcea, în amurg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dar medicul îl asigură optimist că vor trece cât se poate de repede. Odată la 2-3 zile Smaranda apare la ușa rezervei unde este internat cu diferite bunătăți aduse special pentru el. După ce veghează să mănânce tot din farfurie, îl îndoapă cu fructe apoi fac lungi plimbări împreună prin parcul vechiului sanatoriu de lângă București, transformat acum în spital datorită războiului, în timp ce ea își potrivește răbdătoare pasul după mersul lui ușor nesigur. Atunci când Marius obosește, se așează amândoi pe una din nenumăratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din sine, prin care creatorul se livrează imensității timpului, sentimentului cosmic. Dar acesta din urmă, în lirica lui Botta, poate provoca, paradoxal, o implozie: Stele ascunse în telescop, Întoarceți-vă în cer. (Fantasmagoria) Spânzuratul a luat noaptea pe umeri A îndopat buzunarul cu recile juvaeruri Și a tulit-o ca un ogar cu limba scoasă prin ceruri. (Jaf) Este sugerată imagistic opoziția schilleriană finit-infinit, real-idee, generatoare de tensiune lirică. Credința că întreg firmamentul poate încăpea într-un telescop, că luna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ale ruinelor romantice) și această izolare forțată îl împinge să cucerească un spațiu interior. Spectacolul din afară cade în derizoriu și în neverosimil, de vreme ce nu mai există decor și nu mai există personaje. Spânzuratul a luat noaptea pe umeri, a îndopat buzunarele cu recile juvaeruri și a tulit-o ca un ogar cu limba scoasă prin ceruri. Limbajul familiar, ștrengăresc, în contra-pondere cu alienarea fără leac, cu gesticulația invizibilă (pentru că nu are cine s-o vadă) a unui om pierdut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de foame, mai zise el privind cu subânțeles la sticlele de Coniac golite. Așa, iar până ce se rumenesc fripturile, ce putem ronțăi...?” Patronul propuse:. „Puțin cașcaval, măsline și niște brânză de oaie... Polipeanu, strâmbă nasul. „Astăzi la birou, ma’m Îndopat cu brânză și măsline...” „Atunci, o saramură de pește...?” „Cu mămăliguță...?” „Mai Încape Îndoială?” Patronul-ospătar, fusese bine inspirat: saramura de pește o devorară cu sălbăticie, iar În momentul când Își facu apariția cele două platouri pline vârf cu comanda anterioară
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Înghițituri din alimentele ce-i fuseseră luate cu japca...! Îi lipsea Însă curajul. Acesta Îi oferise privelegiul de-a sta tolănit cât era ziua de lungă În timp ce restul deținuților...! Nu vroia să-l supere. Mai mult chiar. În timp ce el se Îndopa cu pâinea furată din rația celor flămânzi apreciind calitatea conservelor aduse cu mare trudă de Tony Pavone, acest dobitoc, era mai mult ca sigur, În curând va fi scos din Închisoare: procuratura Îl Învinuise pe nedrept de o faptă, din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pluteau Înghețat În pasul intemediar : declanșatorul le decupase din rola timpului, asemeni unei ghilotine. Mama și Luweena nu le acordaseră nici cea mai mică atenție. Porniseră țintă spre ușa cazinoului, pe care scria IEȘIRE, și acum erau ocupate să se Îndoape de zor cu floricelele vărsate de cineva. Luweena avea o Înclinație naturală pentru ciordeală și detectat gunoaie. De data asta, nici măcar n-am mai Încercat să mă alătur și eu. Am rămas acolo, holbîndu-mă la afișe, cu un picior ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
băgîndu-mi delicat În gură cîte o bobiță de Normans, cîte una la fiecare accent muzical. Inițial a fost plăcut, Însă apoi, cînd nu voia să se oprească nici măcar după ce am Început să mă sufoc, ba din contra, continua să mă Îndoape cu forța, visul s-a preschimbat În coșmar. M-am trezit tușind și Înspăimîntat. Am Încercat să vomit, Însă n-am fost În stare. A doua zi dimineață m-am simțit și mai rău. Eram amețit și aveam o tuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
-ul îmi ieșea în acea vreme pe mână atât de mare și de inflamat, încît la școală colegii mă luaseră la ochi și mă izbeau peste brațul dureros fără milă. Până la urmă am fost trimis la Voila, unde m-au îndopat cu hidrazidă și cortizon, dar din acea vreme nu mi-au rămas în amintire nici chiuvetele mizere de faianță, nici infirmeriile supraîncălzite, unde noapte de noapte eram trezit ca să mi se facă injecții cu penicilină, nici oribilele duminici cu șnițele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
e cel care apare acolo unde cineva a atins o arhitipăritură - adevărata carte, salvată din dezastru - pentru a aplica epurareaă. Așa ajunge eroul nostru, din eventual disident, membru al unei mezalianțe. De la vânjos consumator de șoareci se transformă în gâscă îndopată cu piroști, se îngrașă și... citește. Ca în orice tiranie respectabilă, cenzorul-șef deține cel mai mare depozit de materiale interzise. Benedikt se îndoapă cu cărți, reviste (citește orice, fără discernământă, almanahuri, își neglijează nevasta, familia, mâncarea până când termină biblioteca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
din eventual disident, membru al unei mezalianțe. De la vânjos consumator de șoareci se transformă în gâscă îndopată cu piroști, se îngrașă și... citește. Ca în orice tiranie respectabilă, cenzorul-șef deține cel mai mare depozit de materiale interzise. Benedikt se îndoapă cu cărți, reviste (citește orice, fără discernământă, almanahuri, își neglijează nevasta, familia, mâncarea până când termină biblioteca. Aici se desparte Tolstaia de Orwell sau Bradbury: libertatea pe care i-o acordă socrul nu e o capcană, ci o paidee: pasiunea pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
îndulcește singurătatea scriindu-ți ție, damicelă din capitală, cu țigări subțirele și tange fine, și inelării groase pe zece degete, și cruce lată de argint vechi, c-un Crist famelic și cam debusolat, ce-ți atârnă de beregăți până la buricul îndopat cu miere de muiere, și cu brățări muzicale la laba mâinii prelungite-n cârnăciori delicați, ojați patriotic, adică în trei colori cunosc pe lume: roșu, galben și albastru, nepoțică dragă, da’ excitantă foc la viața moșului. Că de când nu te-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
și conversa cu ei țipând și întrerupîndu-i veselă, cum îi era obiceiul. Politețea pentru ea consta probabil într-o exteriorizare extremă a sentimentelor pe care celălalt își poate închipui că le ai pentru el. Mătușa era genul celor care te îndoapă la masă până la refuz, insinuând că "nu-ți place mâncarea ei" dacă nu mai vrei încă o porție și amenințîndu-te că "se supără". Genul care nu te lasă să pleci din casa ei decât în urma unor târguieli penibile, după reîntoarceri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și atunci, dumneata, dacă ar fi așa, vii și zdrobești inima unui tată, care nu poate să facă mărturisiri. Dar să ne întoarcem la nepoată-mea. Îi zice Lili. Bre, să vezi fată modestă, bine crescută, rușinoasă, cultă, dar nu îndopată cu fel de fel de intelectualisme de astea, care strică femeile. Îți fac o mărturisire: Olimpia mea n-are mai nici o zestre, pot să zic, și e pretențioasă foc. În sfârșit, vreau să vezi fata, m-am angajat, față de tată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Costache că e foarte bine pentru un bătrân "să-și vadă de suflet din când în cînd". - Vax, suflet! zise Stănică, față de toți ai familiei, strânși în jurul canapelei lui moș Costache în ziua de Sfântul Dumitru. Prostii, prejudecăți, ca să se îndoape popa cu băncuțe. Fugiți de-aici. Azi suntem în secolul progresului, al luminii, râde de astea și copilul din albie. Aglae se închină, în semn de protest, iar Olimpia se arătă vădit scandalizată, fară să fie în stare să spună
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fapt foarte iritat. Stănică, pricepând situația, făcu pe generosul și aruncă în convorbire altă idee, care era și ea o indiscreție: - Nu știi că moș Costache al nostru a fost la doctor, pe furiș, pe onoarea mea. Ține dietă, se îndoapă cu doctorii, e lucru mare. Și a căzut și la eresuri. Au fost aci doi preoți, de-au făcut slujbă. - Arată mult mai bine la față, constată Pascalopol.- Și nici nu mai fumează! completă Stănică. Moș Costache părea foarte mulțumit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și să vezi ăsta ce-o să se mai acomodeze ! Să vezi ce-o să zică mersi și-o să dea din coadă ! Că e-n stare să lase meciu cu Steaua la televizor, ca să alerge să dea iama-n bani ! Să se-ndoape cu pateuri și cu Cico la plăcintăria din colț și să vie acasă cu cine știe ce prostii în brațe, c-așa a făcut toată viața ! Dacă n-aș fi io acu mână de fier, prafu s-ar alege și de pensie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și toate relele pământului ! Și regimu, asta e pentru oameni bogați ! Asta-i ce i-am spus și lu madam Ioaniu și mi-a zis : ai și tu dreptate, Vica ! Că dacă ai patru-cinci mii pensie-mpreună, poți să te îndopi cu ce vrei, da din șase sute, ori mănânci cartofi și pâine, ori rabzi de foame. La patru mii pensie, iei și carne, iei și Cico, iei și căpșuni, iei și pateuri, iei ce vrei... Da, madam Delcă, da... Pe lângă biata
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
e ! N-are suflet rău, că ea s-a gândit să-mi dea ăștia cinzeci de lei ! După ce-a murit mă-sa, ea s-a gândit să mi-i dea, în loc să facă la colive și la parastase și să-ndoape pân cimitire toți țiganii ! Toată liota de nespălați care sare pe tine cum te vede-n mână c-o farfurie ! Și bine-a făcut, că măcar am pomenit-o ! Că dacă era să mi-i fi dat mă-sa, păi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lăsa copilul. Apoi... Aș minți să spun că l-am crescut greu, nu pentru că m-a ajutat mama; nu!, era altceva: era amintirea zilei cînd te-am reîntîlnit la mare și-am uitat să-mi iau tranchilizantele cu care mă îndopau doctorii; urcasem deja cu tine într-un carusel pe care știai să-l conduci cu măiestrie, tu, Mihai Vlădeanu, escroc sentimental ce ești! se întinde Simona puțin și-i fură un sărut scurt, ca un semn să n-o întrerupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
conceptului filozofic. Prin asta abia artistul simte puterea sforțătoare a dezvoltărei, deși nu cunoaște lucrătoria unde a fost gătită schelea pentru această agitațiune pacifică. Însă pentru ca știința unei arte să poată lucra cu succes, trebuie mai întîi să se sature (îndoape, ghiftuiască) cu toată avuția materiei ce o supune (cugetărei, ideei) meditărei sale. Cine ar vrea să se apuce de dezvoltarea artei noastre numai stând în înălțimea inteligenței filozofice, fără ca să aibă esperiențe artistice și copiozitate oarecare de Anschauungen artistice, acela
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cinci miresme" și orez cantonez. Vinurile inaugurale sânt din 1950 (!), apoi ne repliem pe Vinul Cavalerului. Desertul e în două trepte: găluști (nespus de pufoase) cu prune și apoi înghețată. Pe parcurs, Catrinel, Andrei și cu mine gemem și ne îndopăm cu Triferment și Colebil, în timp ce profesorul Setlacec își bate joc de noi spunând că luăm Placebo și, la cei 81 de ani ai săi, traversează toate etapele fără să clipească, bazîndu-se și pe rezultatele perfecte ale unor analize făcute săptămână
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
era din nou gata să Împartă porunci În dreapta și În stînga și la fel de Îngrozitoare, Pipo și Rafaelito Îi spuneau lui Martin „ăștia sînt“, arătînd spre Cinthia și Julius. Toți mîncau, chiar și grăsanul, bineînțeles, uită-te la el cum se Îndoapă, e băiatul lui Augusto și al Liciei; toți mîncau prăjiturile făcute de maicile de la vechile mănăstiri din Lima, Bajo el Puente, Carmen, Barrios Altos, tocmai de la capătul pămîntului, dragă, șoferul s-a rătăcit și doar a trăit acolo, acum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe săptămînă și-l examinau din cap pînă-n picioare. Apoi stăteau de vorbă o groază de timp, acolo, În fața lui, dar el era cu gîndul la Cinthia. Lăsau o grămadă de rețete și plecau. Unul era de părere să-l Îndoape cu tonice, altul să-l ciuruiască tot cu injecții. Cum lui Julius i se făcea rău de frică numai cînd auzea de doctorii, Îi dădeau un sol ca să Înghită o linguriță și pe urmă plecau cerînd douăzeci și unu de soles pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
domnișoara Julia. Era ultima săptămînă cînd mai făcea lecții cu domnișoara cu păr pe brațe. Simțea că nu o mai suportă, Îl chinuia cumplit, voia să-l facă să ajungă la școală știind dinainte totul. Era sătul de cît Îl Îndopase, bietul de el. Susan Îi spuse să aibă răbdare, că mai rămăseseră doar cîteva zile; Îi dădu apoi o sărutare și dispăru fiindcă Juan Lucas tocmai venise s-o ia la golf, acolo aveau Întâlnire cu Lang și cu soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]