527 matches
-
mă ține trează toată noaptea. Nu-l văd decât din când în când pe lăptar. Ascult pe Radio Patru piese de rahat despre gospodine invizibile și submarine scoțiene în timp ce-l hrănesc pe Django ore și ore și ore întregi. Mă îndop cu ciocolate rămase de la Crăciun și intru în panică atunci când pierd cartea Ginei Ford. Sunt tot timpul furioasă. În concluzie, înnebunesc. Laura a băgat mâna în buzunarul de la spate al pantalonilor și a scos un pachet de țigări. —Dar Fergus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cît mi se dă, cît mi se cere, sînt tot mai multe lucruri și iar lucruri, nu știu gustul adevărat al pîinii, pîinea, Berg, goală, caldă, nici mirosul nu i-l știu prea bine, din cauza sosurilor, Berg, am fost, sîntem Îndopați cu sosuri, ni se toarnă și În cap sosuri, Berg, sîntem năclăiți, slinoși, creierele, mai ales, mustesc de sosuri de toate felurile, picante, dulci, au invadat neuronii, lobii frontali sînt aproape blocați de sosuri, nici inimile nu ne mai bat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Îți zici, uneori, că l-au provocat, au un simț formidabil, sosurile aparte l-au dezvoltat, au fost hrăniți, ai zice, c-un amestec de sînge și cu ceva secret, nici ei nu știu prea bine cu ce au fost Îndopați, livrează la domiciliu morți peste morți, nici nu mai are importanță de care, loviți de mașini, Înjunghiați, Împușcați, arși, spînzurați, tot aia, nici sinucigașii nu mai impresionează, nimic nu mai e Înfiorător, Berg; meciurile, da, meciurile ne mai fac oameni
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
viguros; ziceau asta și tot felul de bătrînei, pocăiți doar pentru că erau tot mai neputincioși. Numai că plăcerile deveneau tot mai mari, iar copiii soseau pe lume tot mai rar și mai debili. Pentru a le da tărie, mamele se Îndopau cu Întăritoare, plozii erau injectați și supraalimentați, trimiși, mai tîrziu, să facă sport, Încît tot mai mulți dintre ei Începuseră să pară niște mutanți. De aproape doi metri, unii; alții, rotunzi, bătînd suta de kilograme Încă din adolescență, potriviți doar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și atunci, dumneata, dacă ar fi așa, vii și zdrobești inima unui tată, care nu poate să facă mărturisiri. Dar să ne întoarcem la nepoată-mea. Îi zice Lili. Bre, să vezi fată modestă, bine crescută, rușinoasă, cultă, dar nu îndopată cu fel de fel de intelectualisme de astea, care strică femeile. Îți fac o mărturisire: Olimpia mea n-are mai nici o zestre, pot să zic, și e pretențioasă foc. În sfârșit, vreau să vezi fata, m-am angajat, față de tată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Costache că e foarte bine pentru un bătrân "să-și vadă de suflet din când în cînd". - Vax, suflet! zise Stănică, față de toți ai familiei, strânși în jurul canapelei lui moș Costache în ziua de Sfântul Dumitru. Prostii, prejudecăți, ca să se îndoape popa cu băncuțe. Fugiți de-aici. Azi suntem în secolul progresului, al luminii, râde de astea și copilul din albie. Aglae se închină, în semn de protest, iar Olimpia se arătă vădit scandalizată, fară să fie în stare să spună
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fapt foarte iritat. Stănică, pricepând situația, făcu pe generosul și aruncă în convorbire altă idee, care era și ea o indiscreție: - Nu știi că moș Costache al nostru a fost la doctor, pe furiș, pe onoarea mea. Ține dietă, se îndoapă cu doctorii, e lucru mare. Și a căzut și la eresuri. Au fost aci doi preoți, de-au făcut slujbă. - Arată mult mai bine la față, constată Pascalopol.- Și nici nu mai fumează! completă Stănică. Moș Costache părea foarte mulțumit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
biruiseră. Iar de pe la 1837, prin astuparea și cicatrizarea ei completă, Bucureștioara nu se mai regăsește pe nici o hartă. Doar actualii dezgropători ai rețelelor de canalizare ai I.C.A.B.-ului mai înțeapă, când și când, cîte-o vână de pământ viu, gras, miezos, îndopat cu împuțiciunile asimilate, semn că, pe sub scoarțele pavajelor centrale ale Bucureștiului, mai pulsează ceva din inima pârâiașului care circumscria punctele descântate ale orașului. 98 DANIEL BĂNULESCU - Dar de ce, fă? De ce-mpietrește?... Ce le-arăți? Din încăperile podidite de întuneric și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu vârful degetului, indicîndu-i un paragraf. - Eclesiastul... Capitolul 9.Verset 5... Și următoarele, probabil... citi, cu docilitate duhul demonic, deghizat în Spectru. "Cei vii, în adevăr, măcar știu că vor muri; dar cei morți nu știu nimic, 192 DANIEL BĂNULESCU îndopate cu cele mai pestilențiale rămășițe, din cele mai scârbavnice gropi de gunoi ale Bucureștiului. Scoase o batistă, o înmuie în călimara cu apă și săpun și lustrui nodurile de lemn ale pupitrului său pentru a douăsprezecea oară. Și nu se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să se fi încolonat în genunchi, de-a lungul tuturor străduțelor pe care le-a străbătut, pentru a-i ajuta, Robin, mulțumindu-i măcar așa pentru noianul de stiluri și modalități artistice cu care îi înzestrase. Și cu care îi îndopase, cu forța, ca pe niște curcani, pe de-a moaca. Cel puțin lui Dali, cine, cu adevărat, deși tainic, i-a prezentat- o pe Gala? 221 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Oricare. Vreau să zic în orice fel de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ca la moară, macină într-una și te-alegi cu ce curge. Pierzi la unele, altfel nu se poate, curaj să ai, vin alte câștiguri. Numai în brâu să nu ții banii! Stere ascultase cu trei urechi. Pandele ostenise. Își îndopase țigaretul din nou și tăcuse. Cârciumarul mai avea de adăugat ceva. - Jupîne, la mine e lume săracă, nu prea au parale. Și-au făcut casele din te miri ce. Pe buzele subțiri ale lui Pandele trecuse un zâmbet. - Ce dacă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Se întindea negustorul. Cu încetul, muierile s-au apropiat de rafturile vopsite proaspăt, au privit făina și zahărul și au început să cumpere. Se apropia Pastele și prăvălia se golise. Stere a tocmit un camion, -la umplut și iar a îndopat rafturile. Îi plăcea și Linei să aibă de toate, să cântărească, să țină socoteli cu creionul chimic pe hârtie 89 $i să dea restul. Se deprinsese. Era frumos cârciumăritul. O îmbăta și pe ea sunetul pieselor galbene de cinci lei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe Ia prînz: - Gata masa? - Gata. Era ostenit. Își găsea totdeauna câte ceva de făcut. Robotea toată ziua prin curte. Cumpărase păsări, le făcuse cu mina lui cotețe de șipci, le vopsise și le aducea de la șina Constanței porumb, ca să le îndoape. Stere le număra seara și dimineața, le căuta de ouă, se apuca să spele butoaiele, să le întărească doagele cu rafie, numai să nu stea. Prânzul fl mulțumea. Ea întindea fața de masă, răsturna mămăliga din care ieșeau aburii și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gârlă. Mai muriseră, se împuținau ăi vechi, veneau alții. Lumea, ca tîrgul! Dar erau frumoase locurile ălor de le îndrăgiseră. Vara da o iarbă înaltă, drumurile se lățeau. Cădeau ploile. Vremea se înăsprea. Timpul căciulii. Lucrătorii aduceau gâște să le îndoape și porci pentru îngrășat. De sărbători, nunți și bătăi, unde cântaseră lăutarii cânta câteodată popa, apoi liniștea învăluia din nou curțile până la Bobotează, cîftd venea sfinția-sa cu miruitul. Trecea părintele cu dascălul, după obicei. Tot pe atunci băteau finii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu ochii-n patru. Când dădu de tașca omului, se miră: - Ia să vedem, n-o fi ăsta, să nu rămână vorbe... Se uită, îl desfăcu, văzu banii, citi actele cu voce tare și puse la loc portofelul lui pregătit, îndopat cu hârtii. -Nu-i! Negustorul râse mulțumit: - Vezi, domnule? Nu simțise. - Iertare, o să-l mai caut, zise Paraschiv. 299 1 Cercul se sparse. Codoșul se prefăcea că râde de el: - N-oi fi avut dumneata portofel! Câți am văzut eu d-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în Franța, excesul constituie mai curând o normă, dar atenție la regimurile prea severe, căci glucoza este carburantul creierului (și al mușchilor). Se acordă mai puțină atenție vitaminelor, absolut necesare pentru buna funcționare a organismului. Asta nu înseamnă să ne îndopăm cu ele, cum se întâmplă în unele țări, ci să ne supraveghem alimentația, luând suplimente de vitamine doar la recomandarea medicului. Una dintre principalele perturbări ale funcționării memoriei din cauza consumului de alcool se datorează dereglării mecanismelor vitaminei B1, indispensabilă hipocampului
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
piept cu vijelia vântului,e ca și cum ai simți cum ți se deschide mintea și devine mai ageră și mai conștientă. Namila uitase deja ce spusese, observația respectivă poate că îi scăpase în locul unui sughiț sau căscat, drept care continua să se îndoape cu lăcomie. Tommaso se opri oleacă să-și adune gândurile: Nu vreau să jignesc pe nimeni din cei de față, cu siguranță cineva are legături cu stăpânii noștri spanioli, însă condițiile ținuturilor la sud de Napoli sunt îngrozitoare. Când pătimești
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cinci miresme" și orez cantonez. Vinurile inaugurale sânt din 1950 (!), apoi ne repliem pe Vinul Cavalerului. Desertul e în două trepte: găluști (nespus de pufoase) cu prune și apoi înghețată. Pe parcurs, Catrinel, Andrei și cu mine gemem și ne îndopăm cu Triferment și Colebil, în timp ce profesorul Setlacec își bate joc de noi spunând că luăm Placebo și, la cei 81 de ani ai săi, traversează toate etapele fără să clipească, bazîndu-se și pe rezultatele perfecte ale unor analize făcute săptămână
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ce anume fel de fărădelege să faci, o fărădelege este economia liberă, de piață, din oameni, de asta mi-am făcut rost de o grămadă de lumânări. SCHWEINDI (dându-și silința): O lăcomie are o motivație, dacă ea... când este îndopată cu obiectul potrivit. Primii și cei mai buni oameni nu trebuie distruși din plăcearea lor naturală și totală, ci trebuie să se poată aștepta, până vine o siluetă, care ca o fărădelege se potrivește exact în propria plăcere. FOTZI (disprețuitoare
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
număr la seria de la bicicletă Nici măcar o putoare cât de cât mai serioasă Și atunci când își face cârnații nu dospește nici un sens al vieții la iveală... (brusc, foarte vesel) Zilnic și brav Mă ocup de căpățână și intestinul cel gros Îndop scroafa cu lumea Și hrănesc lumea de la Vinovăție ... Ha, asta a fost din nou o poezie O poezie zburătoare peste întreaga lume Ieri o poezie, mâine o poezie În și de o mie de ani o poezie O poezie e
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
câinele mârâie furios și se zbate în lanț) Sepp cel turbat îți aduce o mâncare (scoate din cada cu sânge un ficat stricat) Am găsit un ficat spurcat Mereu vreau să-ți vând vita împuțină și putrezindă Dar Femeia mă îndoapă în secret Soția mea mă hrănește în taină Până și fiul hrănește în taină totul Tot ce poate să găsească Totul îndopat secret Și de aceea îndoapă în secret câinele Eu îndop câinele numai pentru mirosul de sânge Numai sângele
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
spurcat Mereu vreau să-ți vând vita împuțină și putrezindă Dar Femeia mă îndoapă în secret Soția mea mă hrănește în taină Până și fiul hrănește în taină totul Tot ce poate să găsească Totul îndopat secret Și de aceea îndoapă în secret câinele Eu îndop câinele numai pentru mirosul de sânge Numai sângele stricat Pentru victoria finală. (Aruncă ficatul în colțul câinelui în spate și râde scrâșnind din dinți. Se aude cum câinele devorează cu zgomot ficatul) Sfârșitul primei scene
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
vând vita împuțină și putrezindă Dar Femeia mă îndoapă în secret Soția mea mă hrănește în taină Până și fiul hrănește în taină totul Tot ce poate să găsească Totul îndopat secret Și de aceea îndoapă în secret câinele Eu îndop câinele numai pentru mirosul de sânge Numai sângele stricat Pentru victoria finală. (Aruncă ficatul în colțul câinelui în spate și râde scrâșnind din dinți. Se aude cum câinele devorează cu zgomot ficatul) Sfârșitul primei scene Scena a doua La început
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
la roșu. Leșul meu verzuliu ca ghinion exemplar pe verde. Care va să zică, așa de jos era șesul podișului omenesc, chiar așa, he, he... Dar acum... Hai Mariedl. Vino-ncoa și să-ți fie frică, he, he... Tatăl tău vrea să-ți îndoape gura ta maternă, gura ta maternă și botul îmbăloșat. Mariedl își ridică rochia și îi ține lui taică-său vârful cuțitului în față. Ha, ha, iar a crescut ceva omenesc aiurea. Apucă cuțitul de mâner și i-l înfige între
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în însăși jungla adevărului nostru personal. FRATELE LUI MARIEDL: Totul este stat, tot ce noi nu putem fi. Totul este cer, tot ce noi nu avem voie să fim. Totul este natură de la natură sânge sugând, numai noi nu. Sunt îndopat cu tot felul de animale rele. Așa de multe animale fug prin capul corpului meu. Eu nu vreau, dar câinele meu trebuiască. Câinele meu vrea, și eu trebuie să trebuiască. Teritoriul meu omenesc interior mă împute, porcăit și marcat pe
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]