633 matches
-
detalii apar mărite de aproximativ trei ori. De fapt, ne dăm seama că, în ciuda a ceea ce tindem să credem, nu regularitatea trăsăturilor este cea care generează farmecul, ci asimetria lor. Asimetria trăsăturilor ne traduce deschiderea emoțională și ne face mai înduioșători în ochii celor apropiați. Chipul celor pe care îi iubim ia deja alte culori, se luminează altfel. Suntem pe cale să dobândim capacitatea de a vedea în ochii lor emoții pe care nu le-am observat până acum. Însă seducția acționează
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
egoiste, exclusiviste, scopurile stabilite de rațiune sunt universalizabile. Ele vor fi acceptate de toate ființele raționale. Prima noastră impresie ar putea să fie că a cere oamenilor să se conducă după asemenea scopuri și imperative este o probă de naivitate înduioșătoare. Numai cel lipsit de experiență sau cel care a trecut prin viață fără să învețe nimic cu privire la firea omenească ar putea să-și facă iluzii în această privință. Kant nu a fost, totuși, un idealist în sensul comun al cuvântului
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
dorința de a-și salva pielea - de vreme ce, naiv, comisese greșeală după greșeală. Neinspirat, nerezonabil, neuman, ni se înfățișează în cea mai spectaculoasă formulă în care un erou de tipul său ni se poate înfățișa: nevrotic, nefuncțional, atroce. Într-un cuvânt: înduioșător. E piscul, dar și prăpastia în care sfârșește orice erou care începe să-și simtă cu acuitate limitele. Uimit că a mai scăpat dintr-un cerc al Infernului, Philip Marlowe își redimensionează obsesiile: învață să-și trăiască drama fără incandescență
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dolari și zero cenți. E drept, averea lui Marlowe e ridicolă: o mie două sute de dolari în bancă și câteva mii investite în acțiuni. Comparat cu imperiul lui Menendez, precaritatea materială a lui Marlowe nu e doar insignifiantă, ci și înduioșătoare: „Nu șamț cine știe ce. Anul ăsta am o casă în care să locuiesc - numai pentru mine”. Plus bancnota de cinci mii de dolari, cu chipul președintelui Madison pe ea, primită de la Terry Lennox după plecarea în Mexic. Destinul însă veghează: atât
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
reamintesc, În general, Anei Pauker Împrejurările În care au cunoscut-o. Ei Îi solicită ajutorul pentru a obține locuri de muncă, Împrumuturi, pensii, poziții În aparatul de Stat. Fiecare dintre ei are câte o poveste; uneori este vorba despre soarta Înduioșătoare a unor oameni care au luptat pentru idealul comunist și care s-au văzut fără mijloace de subzistență odată instaurat regimul, alteori este vorba despre impostori care Încearcă să profite de noua orânduire pentru a-și asigura o poziție socială
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
haină de piele, și cărora li se pare că a se ocupa de întreaga viață a acestora ar însemna să umble după fleacuri. Iată că un astfel de «fleac 0╗ cum ar fi cumpărarea unor bocanci constituie obiectul unor scene înduioșătoare în cursul cărora putem măsura mai bine ascensiunea socială a eroului și care-i dau putință scriitorului să reliefeze o însușire atât de valoroasă a scrisului său - și încă atât de rară în epica noastră nouă - cum este humorul. Îl
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
aruncătorilor care, apucând firul de oțel cu greutatea la capăt, se rotesc de câteva ori și abia apoi îl aruncă - tot așa și poeții se pregătesc în primele două-trei strofe ca să prezinte poanta din strofa finală. Exercițiul devine însă foarte înduioșător când la capătul firului nu este decât o biată greutate de o sută de grame. Atunci eforturile poetului, prealabile poantei, îl amețesc și de foarte multe ori se prăbușește bietul spre marea tristețe a criticilor. Bătrânii arbitri povestesc chiar întâmplări
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
M-am simțit util, cunoșteam deja bine Yemenul, iar apoi fragilitatea ei mă făcea să mă simt în mod agreabil mai în vârstă și ocrotitor. Impresia asta aducea a tandrețe. Iar în dragoste, trupul ei păstra aceeași slăbiciune resemnată și înduioșătoare, ca în ziua când se simțise rău. Am ajuns să sper că acest atașament va continua, în pofida plecării ambasadei încă de la începutul războiului civil. „Ne vom revedea la Moscova, îmi spuneam, a venit oricum timpul să arunc ancora...“ Era pentru
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
exista, așadar, undeva o viață în care toate aceste lucruri transportate cu greu erau de neînlocuit. Mi-am închipuit această viață pentru care trecutul meu mă făcea inapt, i-am ghicit bucuriile consolidate de conținutul valizelor, o găseam legitimă și înduioșătoare. Ridicându-mă pentru a da o mână de ajutor la îmbarcare, am nimerit peste un bărbat care voia să se urce alături de bagajele sale și care m-a luat drept un concurent. M-am tras înapoi, el s-a cățărat
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Acum, zăcea alături de cadavrul soldatului, în orașul ăsta pe jumătate ars, iar lucrul cel mai straniu era să ne închipuim un locuitor care l-ar frunzări într-o bună zi, crezând că dă peste o adevărată poveste de familie, totdeauna înduioșătoare în imuabila repetare a sentimentelor, etapelor vieții, creșterii copiilor, de la o fotografie la alta... Mai târziu, în timpul nopții, aveam să ghicesc că acel trecut fotografiat și niciodată trăit trezea în tine o amintire despre noi înșine, despre adevărata noastră viață
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o dăduse fraza asta stranie, de nerostit, crudă în aparență. O fulgerătoare cădere în lumină, foarte departe de acel oraș, dincolo de viața noastră... Am început să-ți vorbesc pe un ton aspru, tot mai aspru, pe măsură ce tu deveneai tot mai înduioșătoare și mai dezarmată în gesturile obișnuite ale serii: te-ai dezbrăcat, te-ai dus în baie, mi-ai cerut să te ajut. Turnam un firicel de apă, luând din când în când din rezervă, din recipientele aliniate de-a lungul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
care înțelege că celălalt e pe cale să camufleze acest adevăr sub inocenta rutină a unei ocupații obișnuite. Ochii i se opresc pe degetele femeii care dă pagina și nu-și poate reține o strâmbătură rapidă de respingere. Adolescentul știe că înduioșătorul confort al acelei încăperi s-a refugiat în izba cea mare care mișună de viață, de strigăte, de certuri, de beții. Se aud suspinele răbdătoare ale unei vecine de dincolo de perete, loviturile ciocănelului mânuit de cizmarul din apartamentul din față
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
dorește plăcerea ta. O vară și o toamnă luase în grijă un azil de bătrâni. Spărgea și aducea...” Boschetari, skizii lui Marco, „societatea secretă” a pegrei vesele, securiști antrenând de zor „echipe de vinovați”, zone de lumpen burlesc, mușcător și înduioșător la rigoare, iar peste toți și toate, un Ceaușescu de carnaval al deriziunii - iată notele acestui volum. Dar Te pup în fund, Conducător iubit era doar prima parte dintr-o trilogie (Bătălia de la Armaghedon), urmarea fiind Cei șapte regi ai
BANULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
a literaturii, caracterizându-l vag prin culoare, imagine, armonie, muzică (cu exemple din Verlaine) și combătând pe Raicu Ionescu-Rion în problema artei angajate. Cugetările sale pesimiste în versuri (Dolores, Tempi passati, Floare de mormânt, Nihil) sunt însă de o facilitate înduioșătoare și ridicolă. O schiță se intitulează Din carnetul unui decepționat. Cea mai adâncă filosofie, proclamă C., este, totuși, acomodarea la viață. SCRIERI: Ametiste, București, 1897. Repere bibliografice: Vladimir Streinu, Doi poeți macedonskieni, AFT, 1970, 5; Dicț. lit. 1900, 154-155. S.C.
CANTILLI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286077_a_287406]
-
ca prin minune din ghearele unei vulpi. La început narațiunea are aspectul unei variațiuni pe tema rățoiului cel urât respins de celelalte orătănii dar apoi, prin evocarea prieteniei care se leagă între el, câine și motan, proza capătă turnura unei înduioșătoare și amuzante pledoarii în favoarea bunei conviețuiri între făpturile necuvântătoare (cu sugestia că și între copii ar trebui să domnească o armonie asemănătoare). Înduioșător este și finalul istoriei cu Rilă, iepurele sălbatic crescut o vreme de copii și apoi repus în
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
dar apoi, prin evocarea prieteniei care se leagă între el, câine și motan, proza capătă turnura unei înduioșătoare și amuzante pledoarii în favoarea bunei conviețuiri între făpturile necuvântătoare (cu sugestia că și între copii ar trebui să domnească o armonie asemănătoare). Înduioșător este și finalul istoriei cu Rilă, iepurele sălbatic crescut o vreme de copii și apoi repus în libertate. În cușca goală copiii continuă să lase peste noapte hrană, cu speranța că micul animal nu-și va uita binefăcătorii: „Cuțulache i-
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mintea Întreagă le-ar da drumul În stradă? Atunci de ce să-i lase să conducă o țară? Astfel pregătită, Wendy s-a apucat de investigații jurnalistice, a Început să scrie despre drepturile omului, nu că scria bine, dar, totuși, era Înduioșător că Își găsise o pasiune și activa În numele ei. Da, era imatură, destul de prostuță și, fără Îndoială, urma să facă greșeli jenante, deși nici una dintre ele prea gravă, să sperăm. Dar Wendy Își dorea să lase o urmă. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pasiune fu un mare și prelungit succes. Epuizați, ea a plâns, iar el s-a Îngrijorat până când Marlena i-a explicat că erau lacrimi de bucurie pentru că se simțea Îndeajuns de liberă ca să se lase purtată de val. Ce fată Înduioșătoare! Numai câteva dintre femeile cu care fusese Îi mărturisiseră asta după ce făcuseră dragoste. Iar el nu se sătura să o audă. Desigur, terminase cu celelalte femei, Își reaminti el, mai ales cu cele tinere. Era o presiune prea mare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
prune?”, spune el într-un mod ceva mai elevat în articolul său, de-ți vine să-ți dea lacrimile de admirație, cum poate el să reziste eroic aerului tare și veninos ale înjurăturilor, ba încă să dea și replica. Este înduioșător în asemenea momente să-i observi fața, care de obicei este de culoarea care-i place popii, cum se îmbujorează ca la fata mare, privită prea intens la șezătoare, fiindcă în asemenea momente individul este excitat parosistic de sentimentul plenar
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cu adevărat fericită. Oh, ajută-mă Doamne! Unica mare consolare este că iubita mea nutrește o dragoste nemuritoare, primordială, neabătută pentru instituția căsătoriei în sine. E îmboldită de instinctul casnic primar. Țelurile ei maritale sunt atât de absurde și de înduioșătoare! Visează să stea la soare ca să se bronzeze puternic și apoi să se ducă la recepția unui hotel sclifosit și să întrebe dacă soțul ei a ridicat deja poșta. Visează să cumpere perdele. Visează să cumpere hăinuțe pentru sugari. Fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
care, potrivit tradiției, trebuia să-l îmbrac pe dascălul școlii în semn de recunoștință. Mă contempla cu o emoție dezarmantă. L-am privit cu atenție la rându-mi. Preț de o clipă, am revăzut în minte atâtea imagini ale lui: înduioșător când îmi povestea despre Granada; afectuos când mă mângâia pe ceafă; înspăimântător când o repudiase pe mama; execrabil când o jertfise pe sora mea; jalnic atunci când stătea prăvălit la masa unei taverne. Câte adevăruri îmi venea să-i strig de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
deja pentru tine un motiv să-i detești. Și de data asta Abbad spunea adevărul. Văzând că nu încercam să mă apăr, m-a hărțuit: — Pentru ce să-i fii ostil lui Soliman? Îmi vorbea cu o naivitate atât de înduioșătoare, că nu m-am putut împiedica să zâmbesc. În aceeași clipă a intrat în încăpere Maddalena. A auzit fraza prietenului meu, pe care acesta s-a grăbit să i-o traducă în italiană, știind că ea îi va sări imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Ia te uită la maimuța aia. E cât se poate de blândă! Baba a supus bestiile. Un preot sosit în vizită de la biserica din Allahabad spunea că asta îi amintea Sfântul Francisc din Assisi, care era mereu înfățișat atât de înduioșător, înconjurat de creaturile pădurii. Comportamentul maimuțelor era o altă proclamare a autenticității lui Sampath. Ia gândiți-vă la toți șarlatanii, spuse doamna Jyotsna, toți escrocii care pozează în șofran, toți acei guru la fel de corupți ca politicienii... — O, murmurau ei plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
el trei cocteiluri întunecate la culoare și o porni grăbit cu un oftat cutremurător... Pentru mine vin alb: încerc să mă păstrez în formă. E prima porție de alcool pe care o iau după - după cât? - aproape două zile. După confuzia înduioșătoare, după ce mă simțisem ca un nou-născut în noaptea aceea, pe stradă, n-am mai putut să torn nimic în mine. Totul avea gust de otravă, de cucută. Așa că am adormit cu un pumn de Serafim. Nu știu ce m-aș fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
gratuit. Aveam deja numărul ei de telefon. Am completat un cec de trei sute douăzeci de lire pentru diverse cheltuieli - „bani de aruncat“ cum i-a numit Mandy - după care am cărat lucrurile pământești ale Selinei la furgonetă. Avea, într-adevăr, înduioșător de puțin. Totul ar fi intrat ușor în Fiasco, dacă Fiasco-ul ar fi mers. Dar Fiasco-ul nu mergea. Trei cufere pline cu haine, un ceainic, două fotografii înrămate, o savonieră, un scaun, un fier de călcat, o oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]