700 matches
-
individualistă, folositoare, nu doar ornamentală. Glasul împăratului răsună cu duritate: — Ovidiii sunt o ramură reputabilă a familiei Paeligni. Un neam viril și rezistent. Sărmanul Ovidius! îl căinează fără să vrea Tiberius Nero. Se crispează imediat. Nu are de ce să se înduioșeze de soarta unuia care a făcut parte din școala literară patronată de fosta lui soție, Iulia. Mare minune că n-a ajuns și el în patul ei! Dar nu știe exact ce-i reproșează Augustus. O carte și o glumă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gavanosul cu dulceață, de pe măsuță, ca mai apoi, după ce și l-a supt, să-l întindă și mamei; era întâia dărnicie. Putea păși singur în cerdac: era întâia pribegie. În curând pașii lui se căzniră prin ogradă; ulița îl privea înduioșată pe sub poartă, făcându-i semne cu portița: îl chema la ea. El nu putea ajunge până acolo. Supărarea curcanului îl speria ca o furtună; se-nnoura curcanul în pene - el fugea în cerdac. Purta rochiță pe atunci și se numea Puiuțu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
agonie, Carol încetă și el fumigațiile cu pucioasă. Deci nu mie îmi dorise Carol moartea și nici lui, căci altfel ar fi continuat să ardă sulf. Sau poate voise să mă omoare prin sufocare și-n ultima clipă s-a înduioșat și s-a oprit. Sinucigaș înduioșat de paznicul său?! Sună ciudat, dar, mă rog, reacțiile lor sunt atât de neașteptate încât nu poți prevedea nimic, niciodată. Oricum, sensibilizat cum e, poate că acum ar fi timpul să mă apropii de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu pucioasă. Deci nu mie îmi dorise Carol moartea și nici lui, căci altfel ar fi continuat să ardă sulf. Sau poate voise să mă omoare prin sufocare și-n ultima clipă s-a înduioșat și s-a oprit. Sinucigaș înduioșat de paznicul său?! Sună ciudat, dar, mă rog, reacțiile lor sunt atât de neașteptate încât nu poți prevedea nimic, niciodată. Oricum, sensibilizat cum e, poate că acum ar fi timpul să mă apropii de el, să-i speculez vulnerabilitatea." Sunt
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de caracteristice pentru ea, că lupta era zadarnică. Lupți atâta timp cât ești cu inamicul pe același plan, dar nu când te afli pe planuri paralele. Învins, nu mi-am mai ascuns deprimarea; încercai mai bine să mi-o exploatez, s-o înduioșez și s-o fac să renunțe la gândurile străine. Prevăzuse, și pentru a nu face vreo imprudență, și-a reluat mutismul și fața imobilă. Văzând că nu eram în stare să încălzesc spațiul mic dintre noi, m-am alipit de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și asupra Irinei, se poate! Dar capriciile deconcertează și pricinuiesc surprize. Și noi nu suntem avizi decât de acele surprize. Atâta mișcare e în jocul lor nestatornic, încît bănuim în orice femeie nouă o excepție. În fața lacrimilor ei grozave ne înduioșăm și credem, noi, cei care nu putem plânge decât anevoie. Iar mai târziu deziluziile ne încovoaie. Cât timp, cum? Nu știm nimic. Aștept să văd. Căci eu însumi mă surprind zilnic sub forme care mă miră. Vor mai veni două
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de acum te-ar fi putut învăța că e hain acest procedeu. - Ce mare rol joacă orgoliul la tine! - Asta e tot ce găsești să spui: vorbe, numai vorbe! Dar vezi cătot sufletul meu țipă de durere. Dacă mă iubești, înduioșează-te. N-are nici o importanță de partea cui e dreptatea. Și după o tăcere: - Noroc că lașitatea lui m-a salvat. A fost mai blând el cu minedecît tu! - Nici eu n-am avut curajul să i-o spun în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
agonie, Carol încetă și el fumigațiile cu pucioasă. Deci nu mie îmi dorise Carol moartea și nici lui, căci altfel ar fi continuat să ardă sulf. Sau poate voise să mă omoare prin sufocare și-n ultima clipă s-a înduioșat și s-a oprit. Sinucigaș înduioșat de paznicul său?! Sună ciudat, dar, mă rog, reacțiile lor sunt atât de neașteptate încât nu poți prevedea nimic, niciodată. Oricum, sensibilizat cum e, poate că acum ar fi timpul să mă apropii de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu pucioasă. Deci nu mie îmi dorise Carol moartea și nici lui, căci altfel ar fi continuat să ardă sulf. Sau poate voise să mă omoare prin sufocare și-n ultima clipă s-a înduioșat și s-a oprit. Sinucigaș înduioșat de paznicul său?! Sună ciudat, dar, mă rog, reacțiile lor sunt atât de neașteptate încât nu poți prevedea nimic, niciodată. Oricum, sensibilizat cum e, poate că acum ar fi timpul să mă apropii de el, să-i speculez vulnerabilitatea." Sunt
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
au mai puțin dezvoltate aceste însușiri. Dacă nu-i poți cuceri inima prin propriile tale mijloace, nu te poate ajuta întreaga omenire cu toată știința ei, cu toată arta ei, cu toată diplomația și cu toate armatele ei. Unii se înduioșează când cugetă la pitecantrop, strămoșul omului. Alții își stăpânesc dezgustul când cugetă la om, strănepotul pitecantropului. În pădurile primitive - ciomagul; în societate - sarcasmul. Expresia fizică a sentimentului, aceeași: arătarea caninilor. Pesimistul mizantrop spune oamenilor: "Gorile, cât sunteți de stupide!" Pesimistul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
viața triumfa în ea, cu ziua de azi, când natura o aruncase la pământ, aproape strivită, aproape inertă. Imaginația, scăpată din frânele voinței, desfășura vertiginos faptele posibile, și care, din posibile, deveneau sigure. Vedeam la capăt pe Adela murind, mă înduioșam asupra vieții ei stinse, mă înduioșam încă și mai mult asupra mea. De la o vreme, am băgat în sfârșit de seamă că mă excit singur, că simt plăcerea să multiplic nenorocirile posibile din viitor și să le simt întîmplate, concrete
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de azi, când natura o aruncase la pământ, aproape strivită, aproape inertă. Imaginația, scăpată din frânele voinței, desfășura vertiginos faptele posibile, și care, din posibile, deveneau sigure. Vedeam la capăt pe Adela murind, mă înduioșam asupra vieții ei stinse, mă înduioșam încă și mai mult asupra mea. De la o vreme, am băgat în sfârșit de seamă că mă excit singur, că simt plăcerea să multiplic nenorocirile posibile din viitor și să le simt întîmplate, concrete. La douăsprezece, temperatura se coborâse cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mințim sau spunem adevărul după nevoie (90), suntem supuși deteriorării organice și rușinii prin boală, bătrânețe și moarte (87) - am dat, între paranteze, numerele trecute la sfârșitul majorității aforismelor din Opere, 6.) Privind dintr-o perspectivă mai largă, gânditorul se înduioșează umanist: micimea omului în comparație cu imensitatea universului ar impune drăgăstoasă solidaritate, nu ura și indiferența care domină (65). Dacă omul ar avea perspectiva morții, dacă ar fi mai filozof, precizăm noi, conflictele, insultele ar dispărea (117). Pentru a susține inutilitatea demersurilor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
galaxii se simțea În lumea lui atât de singur și Înstrăinat de toți, Încât venise pe Pământ să caute un suflet care să-i Însenineze gândurile și să-i aline durerea. Gândindu-se la toate aceste lucruri, ochii femeii se Înduioșară pentru o clipă. Apoi teama și suspiciunea puse din nou stăpânire pe inima ei. „Poate-i un simplu terchea-berchea care, umblă de ici-colo, căutând să se aciuască la bătrânețe Într-un loc mai cald. Toți vin, Își fac mendrele, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu emoție la ce-i care nu vor mai Începe lucrul niciodată. Rămase puțin surprins auzindu-se chemat de Șeful Șantierului. „Mai trăiești, domnule inginer...? Te rog, urcă până la mine...!” Bucuria de-a trăi, de-a supraviețui marelui Cataclism, Îi Înduioșară Într’o așa manieră Încât se sărutară Îmbrățișindu-se, ștergându-și fiecare unele lacrimi. Tony Pavone Îl interogă. „Spune Șefule, cum ai suportat cutremurul?? E interesant să știu, unde te aflai În momentul dezlănțuirii lui...!?” Șeful Șantierului păstră tăcere câteva momente
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o țigară privind la Mingoti amenințător. „De ce n’am fost informat până la ora actuală...? Ce fel de informator ești tu, neglijând o asemenea pradă...? Ai mare grijă cum procedezi cu mine, suntem prieteni până la o adică...!” Mingoti Încercă să-l Înduioșeze. „Crede-mă omule. Mărunțișul pe care-l primesc de la voi pentru informațiile transmise, nu acoperă nici pe departe cheltuielele mele de Întreținere. Ce puteam face...? În situația În care mă aflu, am muls un pic văcuța...! Acu gata, m’am
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a Lct.Col.Tudose Ion, izbucni Într’un isteric plâns, bătându-se cu pumnii În cap. “Nu-i adevărat. Nu poate fi adevărat...! Jur pe copilașii mei, nu știu nimic. Credeți-mă...!” “Încetează plânsul femeie...” Pe mine nu mă poți Înduioșa, iar cu artificiu de formă am buzunarele pline. Faptele fiind bine dovedite, va trebui să te arestez. Scoate tot ce ai prin buzunare și golește poșeta aici pe masă. Mișcă-te repede, n’am timp de pierdut...!” Cuvintele asasinului ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
necesar, pentru a rivaliza cu un modern cazino...” „Tot pe gratis...??” - Îi fulgeră lui prin minte. Apoi Îi explică În scurte cuvinte Generalul părea nervos pățania cu acel rău voitor anchetator. Socoti necesr să aprofundeze discuția, cu speranța de-al Înduioșa să-i de-a o mână de ajutor. Îi mai zise abordând un ton cu două Înțelesuri. „De fapt ști-ți, l-am rugat pe ginerele Dv. domnul Emil Gârleanu să vă aducă la cunoștință abuzul de putere a-l
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
notițelor pe care le aveau la ei din partea profesorilor, erau la HC ca pedeapsă. I-au întors Shebei privirea, plini de proastă dispoziție. Doar un singur băiat, din fundul clasei, stătea și lucra liniștit. Sheba își amintește că a fost înduioșată de postura lui de copil concentrat - scotea inconștient limba din când în când, iar brațul stâng îi era încolăcit protector în jurul propriei munci. Era Steven Connolly. Ceva mai târziu, când a făcut obișnuitul anunț legat de obligația de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
parte și stătea deasupra capului meu amenințătoare. O să doară, mă gândeam în acele momente așa că am închis ochii așteptând lovitura cu resemnare. Îmi era ciudă că tata nu mă lăsase să învăț cum se plânge. Câteva lacrimi ar fi putut înduioșa chiar și o brută. Așteptam fără să mai respir, fără să mă mișc, căutând să mă relaxez. Nu voiam să-l fac să mă rateze fiindcă știam din experiență că acest lucru l-ar enerva și mai tare și în loc de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
prietene sau ne-am fi putut înțelege mai bine colocvial nu se prea susține. Cred că de fapt e o relație care genetic mă leagă de un neam pe care îl simt cu indignare rațională ca pe ceva care mă înduioșează. 26 octombrie Am sentimentul că timpul începe să fugă și nu o să am răgaz să lucrez cu atâta amar de șantiere simultan. Încerc însă ca până în 7 noiembrie să termin partea teoretică neaplicată și apoi să mă dedic unui capitol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
act de politețe față de tata care s-a deplasat la oraș să te invite, sau un act de înfruntare față de mine?” Soțul îi vorbi ceva, ea se trezi ca din somn, și revenindu-și, râse cuprinsă de veselie încât el, înduioșat de privirea ei, îi sărută mâna stângă de care ea își rezema bărbia. Se simțea iubit. Vorbiră veseli, însă veselia ei era jucată: un cinism ca o lamă subțire de venin i se mișca în voioșia vorbelor adresate soțului; însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
viață și de dragoste, nefiindu-i încă dat, după o lege a lui Dumnezeu, să bănuiască puterile necunoscutului. Nana Floarea îi aduse ciaslovul și-l deschise deodată la pata de sânge și la picurul de lacrimă al lumânării de ceară, înduioșându-se fără vreo altă pricină și așteptând glasul feciorului lui Negoiță, care fecior, vedea ea bine acum, avea același glas întocmai ca fie-iertatul cantor. —„Că tu ești ajutorul celor fără de ajutor“... silabisiCuli. că tu ești ajutorul celor fără de ajutor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prea bolnav, prea sărac pentru a mai putea să mă târăsc pe drumuri sau pentru a înfrunta marea. Oare n-a spus Profetul: faceți cele ce sunt lesnicioase pentru voi și nu umblați zadarnic după cele anevoioase? Hamed se lăsă înduioșat de soarta grădinarului și, cu riscul de a-l supăra pe șeic, rosti cu glas modulat un verset încurajator din surata 1 femeilor: — „...ân afară de neputincioși, bărbați, femei și copii, care nu au nici un mijloc și în fața cărora nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de Dumnezeu, că fusese internat în urma denunțului unui concurent pizmaș și că familia sa nu izbutea să-l scoată de acolo, atât era de puternic și de bine văzut la palat adversarul lui. Povestea lui nu putea decât să mă înduioșeze. Am înaintat și mai mult spre el, rostind vorbe de reconfortare și făgăduind să mă interesez încă de a doua zi pe lângă director. Când am fost foarte aproape, omul a țâșnit brusc spre mine, m-a înșfăcat de veșminte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]