400 matches
-
s-a dus Streicher, și care a decis să aleagă acea împrejurare pentru a se sinucide. Un martor l-a văzut pe Streicher plimbându-se cu chelnerul cu mai puțin de douăzeci de minute înainte ca bărbatul să fie găsit înecat în heleșteu. Celălalt, o tânără actriță care îl cunoștea pe Streicher, al cărei trup gol a fost găsit în Luitpoldhain Park. Fusese biciuită până își dăduse sufletul cu un bici din piele. Știți, am văzut cadavrul. Nu mai rămăsese centimetru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cuvânt. În cele din urmă, am șoptit: — Dar tocmai... vreau să spun... știi... — Și? mă întrebă el uitându-se pe fereastră. Mi-am pus chiloțeii cu șnur și blana de șinșila pe mine și m-am așezat sub fotografia Camionului înecat, pe care o agățasem pe perete cu numai câteva săptămâni în urmă. Ce făcusem? Cum am ajuns aici de la uleiul de corp aromat și de la stadiul lenjeriei asortate al relației noastre? Ce se-ntâmplase cu Zach de când l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pe care am mai văzut-o pe aici, stă sprijinită de o stîncă și desenează. Prietenul ei pescuiește alături. Încolo nu e nimeni În golf. În curînd, ploaia Îi va alunga, probabil, și pe ei. Îmi aduc aminte de cel Înecat ieri; iată că marea l-a uitat; nici măcar o picătură de sînge nu se va agăța de trupul Afroditei cînd va ieși din valuri... În Renaștere, zeii antici au recucerit Olimpul sub chipuri creștine. Pictorii redescoperă frumusețea trupului uman, madonele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
e drept! - Fii ferice! eu îți spun, Pentru Nobel te propun. Eu nu știu de-ai fi altcum, Căci din câte-au fost pe drum Și din câte-s pe pământ Mi-au dat trist deznodământ. Chiar speranța s-a-necat În amar nevindecat, Căci de când mă știu sub soare Sunt cu zbucium în prinsoare, Numai moartea-mi va da pace Când va fi, fi-va rapace Și orice aș fi făcut În uitări s-au prefăcut Și-s ferice prin
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
-i cu ripleiso și l-a adus iar pă Trăscănău, că era om de treabă, avea lumea încredere în el. N-a stat mult. A fost o chestie, nimeni nu știe ce și cum a fost, da’ l-a găsit înecat în Ghiol la Lintițaru. Îi plăcea să pescuiască. L-a luat sorbul și l-a adus înapoi mort. Ripleiso și acum a venit prefect dom’ Soporan. M-ați înțeles? Pancratz zâmbi înduioșat. - Așa vezi tu politica. Masele, în general, idealizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se aud și acum ușile trântite ale copilăriei, mama strigându-și băiatul înecat în Dunăre, rochia cenușie i se zbătea pe pulpele tinere, mergea cu ochii goi și mă striga pe nume Vino acasă, băiatul meu! o auzeam numai eu, înecatul; lumea privea la femeia desculță, pe fruntea ei strălucea o stea tulbure și albă paloarea feței mele de mort steaua pulsa ori de câte ori se apropia de fluviu, amintiri ce aveau să mă zgârie mai târziu cu gândul la băiatul înecat, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de sus atât de tare, încât oriunde ar fi plecat copacii, păsările sau pământul, tot la lasciva cu piele diafană ca piersica s-ar fi întors, așa cum era, strălucitoare sub soarele de napalm sau tenebroasă ca Styxul atunci când își lua înecatul dorit, după ce gura ei vâscoasă striga: OOOM, OOOM!, jertfa fiind ceva firesc, unanim acceptată de oamenii portului, fără crâcnire. Se schimbau santinelele. Se auzea gălăgie în baraca soldaților, limba lor seamănă cu răpăitul A.K.M.-urilor zicea Mutu, în timp ce își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de ghizdurile fântânii și își dădu drumul în gol. Și, în timp ce dansam că Dracii cu urlete de bucurie stropite cu blesteme și condimentate cu înjurături la adresa matematicii și cui o adusese pe lume, ne-am hotărât să vedem trupul frumos înecat al profesorului nostru. Dar ciutura era goală și fântâna secată... Am coborât cu toții pe tărâmul celălalt: o peșteră imensă cu o lumină de nicăieri. Pe tavan curgeau râuri, pe lângă pereți statui înșirate ai îndepărtaților regi dacici. În mijloc, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dar ce veselie pe bulevardul cu castani! Se-nalță zmeie îmi șoptea casa Șepcarului. Știu, i-am răspuns cu mândrie, tramvaiele agățau cu pantograful colile albastre cu cozi multicolore. Lasă, zicea Grasu, mai am acasă o sută, ah, mama băiatului înecat, femeia tânără cu plete albe care vedea pe fiul ei în fiecare dintre noi atunci când ne-ntorceam seara obosiți de apă și soare, ah, femeia tresărea ori de câte ori mamele ne strigau de la porți, mai lasă-mă puțin, noi stăteam până când stelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
efort. De la Șantierul Naval, Dunărea se oprea brusc, ca retezată, și curgea nevăzută până la Cotul Pisicii, unde se întrupa din nou în apă curgătoare vizibilă. Bărcile pluteau în gol, vâslele băteau vânjos aerul, vârșele le urmau pline ochi cu pește. Înecații se mișcau duși de curentul nevăzut înainte și înapoi, în poziții pe care numai moartea le poate inventa. Hainele, mulate pe trup, nu mai fluturau în unde. Erau țepene, ca turnate din mâl și alge. Viața se desfășura în invizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
depărtare, spre Ghecet. Am plecat alături de Zeu, urmărind de la distanță panglica albă, fără să mă mir că respirăm apă, ca peștii. M-am văzut pe mine dormind pe mal alături de un câine negru. Zeul Păgân m-a dus în împărăția înecaților Dunării, arătându-mi oglinda orașului. Nu lipsea nici strada mea, cu casa de unde fugisem pe geam cu Zeul în toiul nopții, nici Cartierul Chercea în care amicul Mihai trebuie că dormea, nici Pisc-ul sau Primăria de pe Calea Călărașilor. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-i cea bogată. Sexul la vârsta a treia (definiție după poezia „Juridicește” de Ion Pibeagu) Definiția aceea, Din Pribeagu-mi vine-n minte: Sexul e la vârst-a treia Profanare de morminte. Estivală Când mama o plângea amar, Crezând că s-a-necat copila, În barca lui, un salvamar Și fata își trăiau...idila. Compromis Frumoasa se vrea grabnic măritată, Desigur că-i și-o bună gospodină, Și zău c-aș accepta-o deocamdată, Deși e botezată doar ca...fină. Certificat de fidelitate
NICOLAE PEIU by NICOLAE PEIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83943_a_85268]
-
aș fi distrat prea tare. Trebuia să recunosc și asta. Dar, din câte-mi puteam da seama, viața mea se sfârșea. Puteam să și mor. Mai exista și varianta reducerii cantității de droguri, m-am gândit eu agățându-mă ca înecatul de-un pai. Dar și în trecut încercasem să mai reduc din cantități și nu reușisem. N-am fost capabilă, mi-am dat seama, simțind că la sentimentul de teamă se adăuga și unul de spaimă. Când începeam să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să explodeze. Dă-mi-le, a zis Helen înșfăcând meniurile din mâinile nebunei zâmbărețe. îi așez în zona mea. N-o să primiți prea multe pahare gratis, ne-a strigat ea peste umăr în timp ce-și unduia fundulețul printre petrecăreții înecați în tequila. Stați aici, ne-a spus aruncând meniurile pe o masă de lemn instabilă, de dimensiunile unei coperți de album. în câteva clipe mi s-au umplut mâinile de așchii. —Trebuie să merg să duc niște băuturi gloatei ăleia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Cristi. Se spune că înainte să-și dea ultima suflare, i-au blestemat pe străinii ce veniseră acolo și, după ce l-au ucis pe Negru, și-au luat lumea în cap fără să le mai pese de ei. Sufletele celor înecați își caută liniștea rătăcind peste lac și, dacă dau de vreun străin îl duc după ele în adânc. Atât? întrebă Cristi văzând că Ileana se oprește. Ce vrei mai mult? Ți-am spus, legenda lacului e destul de sinistră. Adică, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ne povestea a doua zi cum, pe la patru dimineața, a ieșit afară stârnit de croncănitul mistreților flămânzi, de credeai c-o să surpe cabana. Afară, animalele se uitau din toate părțile cu un aer de stăpâni, cu ochii care ziua par înecați în osânză, dar la ora aia erau chiar ca un foc de tabără. Da, confirmă Zina de parcă ar fi vorbit singură, privind departe peste clădirea scorojită a gării ca și cum ar fi văzut prin ea, nu-i prea bine să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
vedeau nu mai fură decât fie cadavre, fie războinicii din clanul Akechi, și până și câțiva dintre aceștia fugiră afară, în timp ce flăcările se târau de-a lungul acoperișurilor. Dintre oamenii dinăuntru, care încă se mai țineau pe poziții, unii tușeau înecați de fum, pe când alții erau acoperiți cu cenușă. Ușile și paravanele pliante fuseseră aruncate în hol, iar acum brocartul auriu și bucățile de lemn aprinse se învăpăiau dens și rapid, arzând strălucitor ca un câmp în flăcări. Dar în micile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca oricând că nu tu ești femeia cu care doresc să împart ce am mai de preț: crezurile mele, nădejdile, viața. Olga era convinsă că Alex deținea, dacă nuîntreg dosarul inculpărilor ei frivole, măcar o parte din acesta dar, precum înecatul, căuta să se agațe de un ultim pai. Scena avansului, prin care voia să-i forțeze mâna ca în acest fel să i devină soție, chiar înainte ca partenerul să consimtă să intre în jocul ei, îl ofuscase pe Alex
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ariergarda. Iar noi, cei care ajunseserăm sus, vedeam dedesubt oamenii și caii cu apa până la piept, gleznele lor cedau, iar ei erau înghițiți de vâltoare. Doar trei ne-am salvat, agățându-ne de stânci. Apoi fluviul se potolise și cei înecați - oameni și cai -, striviți de pietre, se iviseră în vale. După acea povestire, băiețelul își urmă în liniște paznicul până în praetorium. Erau zile de iarnă petrecute într-o inerție liniștită, oamenii se îngrijeau de arme și de cai și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
române: TRECEȚI PRUTUL!, Maricel Dumistrăcel era copil de trupă,în una din unitățile de infanterie, de prin Moldova. Era cel mai mic soldățel din întreagă acea armată, care s-a aruncat, ca bleaga, în apele râului Țiganca. Mulți au murit,înecați. Mai puțini - împușcați. Dar, marea majoritate, a ajuns teafără pe malul opus al râului și sa dus,întins, fără motiv și discernământ, la moarte. Între ei - și micul Maricel. De nu departe de Moscova, trupele invadatoare au fost date peste
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
nu pune nici o vorbă bună pe lângă europenii aceștia mari segregaționiști cu mioriticul popor. Licuriciul acesta, s-a bucurat foarte, când românii în loc să cumpere avioane de luptă europene, nou-nouțe și cu suportul tehnic asigurat pe zece ani, s-au îndreptat ca înecații, la sugestia aceluiași președinte, spre achiziționarea de avioane americane F16, date la casare după ce făcuseră 20 de ani de serviciu și acum clămpăneau din toate încheieturile. Acestea trebuie cărate cu roaba în România, pentru a fi reparate. S-a stabilit
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
antologie de poezie, Editura "studIS", 2011</biography> mărturii din livada cu meri I (mi-e teamă că merele o să putrezească pământul e mult mai greu dacă uiți merele în saci de rafie și gândul îți fuge la pisoii ăia portocalii înecați la marginea satului eu văd oameni plutind pe o mare pitică printre ei miliarde și un pic de mere de parcă i-ar ține de mâini sau ar face pod între ei aud cum se lovește mărul roșu de mărul verde
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
îndrăgostitul etern un copil răsfățat gânguresc cu luna mă hrănesc cu stele din când în când mă joc cu pletele timpului desfrunzesc universul adun flori din inimi construiesc castele din nisipul trăirii mă dăruiesc oceanului cu disperarea delfinului eșuat sunt înecatul acestei lumi Victor BURDE <biography> Născut la data de 07 martie 1942 în localitatea Perii - Vadului, comuna Ileanda jud. Sălaj. Domiciliază în municipiul Alba Iulia, jud. Alba. Volume publicate: „Se roagă pădurea”versuri 2010; „Sub zodia peștilor - versuri 2010; „Așternut
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
când Umbre misterioase trosnesc prin Crengile copacilor ce ară pământul gol. Visul nepăsării mi s-a oprit printre nori. Privesc în jos Și mă cutremură pustietatea sufletului Înlănțuit de amintiri. Norocul agățat de spațiu zboară peste trecut. Apa s-a-necat. Vine furtuna. Rămânem noi - doi eroi. Pastel Cuprind cu privirea o-ntindere Secată de apă. Prin gropi cerne iarna Ca tropot al apelor șoptind În glas de clopot. Acum, cu poruncă, te-arunci în fum Pe drumul târziu. Bucium pletos
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
câteva picături Îi stropeau rochia. Apoi izbucni În plâns. — Nimeni nu te iubește. O să sfârșești departe, de unul singur. Dante simți cum se prăvălește Într-un puț al durerii. Se adăpa din apa acea amară cu Înghițituri mari, ca un Înecat. Fata o zbughise pe coridor, sughițând În plâns, iar el coborî treptele Încet, cu pași Îngreunați. Când ajunse la capăt se uită În sus, către stele. Văzu o lumină ieșind de la una din ferestrele cămăruțelor și lunecând Încetișor spre capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]