3,818 matches
-
o făcea să se clatine și, pentru moment, nu-și putu continua drumul ca să-și ia geanta din compartimentul În care se afla domnul Peters și soția acestuia, Amy. Departe de zăngănitul metalului și de bătaia pistonului, ea pășea gânditoare, Înfășurată Într-o haină de blană, urcând scările spre apartamentul ei. Pe masa din salon era un coș cu trandafiri de seră și o carte de vizită pe care scria „Cu dragoste, de la Carl“, pentru că se hotărâse să-i spună astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cutia unui semnal sau lumina unei gări, imaginea acesteia era secționată de așchii de gheață opacă, așa că pentru o clipă geamul trenului devenea un caleidoscop În care se scuturau bucăți amestecate de sticlă colorată. Ca să se Încălzească, dr. Czinner Își Înfășură mâinile În cutele largi ale balonzaidului său și se porni iarăși pe culoar. Trecu prin vagonul de serviciu și ieși la cele de clasa a treia, care fuseseră adăugate trenului la Viena. Majoritatea compartimentelor zăceau În Întuneric, cu excepția unui glob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
privi un moment În tăcere. Apoi spuse cu voce scăzută: — E un festin. Cărase deja În camera maiorului sticlele de sherry, cele de șampanie și rața când o văzu pe soția lui venind pe drum și aducându-i propriul prânz, Înfășurat Într-o pânză albă. Era mică și brunetă, cu șalul Înfășurat strâns peste umeri. Avea o față pe care se putea citi umorul malițios și purta niște cizme mari. El puse jos lădița cu fructe și Îi ieși În Întâmpinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
părul În cap. Oare se simțea toată lumea la fel? Sau aveau medicamentele grijă de asta? M-am simțit de parcă trăiam Într-un capitol din Valea păpușilor. Când filmul s-a terminat, m-am strecurat repede spre garderobă și m-am Înfășurat În grabă În haina de blană. Era urât afară. Dacă aveam noroc, puteam să scap fără să mă observe careva. —Sylvie? Tu ești sau Yeti? Era Marci. M-am schimbat la față. — Da, eu sunt, am bombănit prost dispusă, trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Ce are de gând Salome? — Îmi place foarte mult colierul tău, Alixe! interveni Valerie, Înainte ca ea să poată răspunde. —Lanvin. Ceva cât se poate de banal. Deja toată lumea are, zise Alixe, pipăind cu mâna șirul lung de perle negre Înfășurat Într-o plasă delicată. Chestia e că, dacă Îmi cumpăr un colier, trebuie să Îmi iau și inelul, și brățara, și cerceii. Nu sunt În stare niciodată să-mi iau doar colierul. Nici nu vă puteți imagina ce necazuri am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
față, scoate un oftat din rărunchi, care-i ridică părul de pe frunte, și spune: — E o energie pe care am simțit-o foarte bine. O prezență subtilă. Dar casa e foarte bine împărțită. Un șnur de mătase neagră i se înfășoară în jurul gâtului și dispare în colțul gurii. Și eroina noastră zice: — Dă-o dracului de împărțire. Aici nu-i vorba de case de vis pe care le vinzi doar o dată la jumătate de secol. Nu-i vorbe de cuibușoare tihnite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
scriai blestemul pe ele cu un cui de la o corabie scufundată, apoi făceai foița sul și o străpungeai cu cuiul. Când scriai, scriai primul rând de la stânga la dreapta, următorul, de la dreapta la stânga și așa mai departe. Dacă se putea, înfășurai blestemul în jurul unei șuvițe din părul victimei sau a unei bucăți dintr-o haină de-a ei. Aruncai blestemul într-un lac, într-un puț sau în mare, ca să ajungă în lumea de dincolo și să o citească demonii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Mona, păpușă, hai, te rog! Și Mona se întoarce ca să se uite peste umăr la Helen și zice: — Tu o vrei doar ca să poți să stăpânești lumea. Pe tine nu te interesează decât banii. Își strânge umerii, părând să-și înfășoare întregul trup în jurul cărții, și se uită la ea, zicând: — Eu sunt singura care știe să vadă adevărata ei valoare. Și eu îi zic să facă cum îi zice Helen. — E o Carte a umbrelor, zice Mona, adevărata Carte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
din sala de bal, care rămâne dedesubt, la un metru și jumătate, apoi la doi, apoi la trei. Mă îndepărtez din ce în ce mai mult de umbra mea. Umbra se face tot mai mică. — Carl, ai grijă, zice Helen. Și în jurul meu se înfășoară ceva rece și sticlos. Niște bucăți ascuțite din ceva care atârnă mi se înfășoară în jurul gâtului și mi se înfig în păr. — Candelabrul, Carl! zice Helen. Ai grijă! Cu fundul îngropat în mijlocul mărgelelor și cioburilor de cristal, sunt cuprins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
doi, apoi la trei. Mă îndepărtez din ce în ce mai mult de umbra mea. Umbra se face tot mai mică. — Carl, ai grijă, zice Helen. Și în jurul meu se înfășoară ceva rece și sticlos. Niște bucăți ascuțite din ceva care atârnă mi se înfășoară în jurul gâtului și mi se înfig în păr. — Candelabrul, Carl! zice Helen. Ai grijă! Cu fundul îngropat în mijlocul mărgelelor și cioburilor de cristal, sunt cuprins de o caracatiță tremurătoare și zornăitoare. Tentaculele reci de sticlă și lumânările false. Brațele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tehnico-economic, unde, dacă nu pici de oboseala brațelor, te frînge istovirea nervilor, mai ales de cînd, reducîndu-se posturile în schemă, au crescut sarcinile celor rămași. În fond, se întreabă el din senin, poate surprins de mișcarea brațului unei fete care, înfășurînd capătul unui filament, seamănă cu gestul unei secerătoare de ce-o fi fugind lumea de la sate? Nu-i păcat să faci lînă sintetică din petrol, cînd, crescînd oi, ai și brînză, și carne, și lînă? Petrolul poate seca, dar verdeața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la loc. Tatăl se ridică încet de pe scaun și merge la sobă să mai pună cîteva lemne pe foc. Nina sărută prin somn palma de sub obrazul ei, caută instinctiv cu genunchii genunchiul actorului, dar, împleticindu-se în pătura ce-i înfășoară picioarele, se trezește, saltă capul, vede pe tatăl copiilor la gura sobei, apoi îl privește lung pe actor cum doarme dus, observă picioarele ei înfășurate în pătură, pufnește înciudată și se culcă la loc. Pe furiș, Letiția mai deschide o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
obrazul ei, caută instinctiv cu genunchii genunchiul actorului, dar, împleticindu-se în pătura ce-i înfășoară picioarele, se trezește, saltă capul, vede pe tatăl copiilor la gura sobei, apoi îl privește lung pe actor cum doarme dus, observă picioarele ei înfășurate în pătură, pufnește înciudată și se culcă la loc. Pe furiș, Letiția mai deschide o dată geanta, privește fișicul cu bani, înțelege că nu are cum să-i numere, închide geanta și o strînge în brațe, chircindu-se sub pătură. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ploaie de invective. Bărbatul se clătină confuz sub tirul verbal, dar nu înainte ca un jet de urină toxică să boteze vitrinele magazinului și pantalonii proprii. Stând în spatele lui Carol, Ted Wiggins își strecură mâna în deschizătura dintre coapsele ei înfășurate în blugi. Încremeni pentru o clipă, imaginându-și consecințele gestului său, apoi, cu o mișcare decisă, degetele i se strânseră în jurul chestiei lui Carol... Wiggins plănuise să o împingă puțin în timpul acesta, pentru a putea pretinde că fusese vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
merge să dreneze chistul domnului Gaston. Acesta, un profesor de franceză pensionat, locuia într-o casă cât o cutie de pantofi din Village. Zi după zi, ziua întreagă, zăcea în suc propriu pe canapea, cu trupul plin de fiere și înfășurat în tweed înconjurat de copertele galbene și îngălbenite ale volumelor de la Gallimard. Gaston avea un chist imens chiar în scobitura spatelui, cu propriul său ciclu de viață - ciclu ce nu prea părea să aibă de-a face cu metabolismul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o respinsese. Înțelesese imediat cum stă treaba cu Ramona și simțise că ar putea fi un aliat. — Și zici că nu stai departe? Chiar după colț, iubire. Hai să ne plimbăm, n-are nici un rost să stăm aici. Ramona se înfășură în haina neagră de velur, cândva la modă, și tremură ostentativ. — Știi... De fapt, nu sunt interesat de... știi tu... de fapt... — Cauți companie. Înțeleg, iubire, nu trebuie să te rușinezi. Lăsând în urmă bulevardul din fața stației de metrou, Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
neagră în spatele cuierului din hol. Și pe Cecile, care aleargă spre el cu piciorușele-i durdulii. Alan o ridică și îi sărută obrăjorii lipicioși. Și imaginați-v-o și pe Naomi, cu aerul ei devotat. Proaspăt ieșită din baie, încă înfășurată în prosop, miroase bine. Cu toții miros bine când se îmbrățișează în hol. Naomi se gândește că e cel mai bun moment să-i spună lui Alan că iar e însărcinată. Bull luase parte la o băută de adio cu colegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Sărbătorii Primăverii, Lampioanelor sau la împlinirea a 3 și 100 de zile, 1 an și 2 ani de la nașterea unui copil. Eșarfa Yun Eșarfa Yun este un obiect de îmbrăcăminte apărut în timpul dinastiei Sui (581-618 e.n) și se purta înfășurată în jurul gâtului. În timpul dinastiei Qing (1644-1911), o astfel de eșarfă era prezentă în ținuta tuturor categoriilor sociale, devenind un obiect de îmbrăcăminte de nelipsit în cazul fetelor tinere. În timp, a căpătat un caracter ocazional, fiind purtată în zilele de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
obiect a cărui prezență este ceva obișnuit într-o tâmplărie tradițională chinezească și era folosit așa cum îi spune numele, la trasarea cu tuș a liniilor drepte. În partea din spate a acestui dispozitiv este montată o roată antrenată manual pentru înfășurat ața, iar în față are o cutie în care se pun fire de bumbac, bureți și tuș lichid. Ața trece prin cutia de tuș și este trasă la o distanță potrivită și fixă, iar prin ridicarea acesteia se trasează linia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
rog să mai citească o dată. Răsfoiesc voluminoasele volume de lux Humanitas, Nichita Stănescu, Opera poetică, și găsesc hectare de cuvinte fără noimă, șiruri căznite, versificații mecanice, de dragul rimei, gen Păunescu în degringoladă, o obscuritate câtuși de puțin fertilă, menită să înfășoare nimicul, un vid de simțire poetică. Am aceeași senzație de stinghereală ca lângă o frigidă care mimează cu sârguință disperată orgasmul. Și mi-e milă de hârtia bună, plină și netedă, pătată de târâșul „necuvintelor”, creaturi nevertebrate, scalariforme, capul semănând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
fiind cuvintele rachetă și fileu, așa ceva se cheamă Tenis. Există zone întinse unde N.S. reușește să mă scoată de-a binelea din sărite. În urma unor lecturi prost asimilate din fizică, geometrie, teoria numerelor, omul regurgitează o versificație științificoidă pentru tâmpiții înfășurați în snobism. Aflându-mă în punctul numit Aleph/ M-am ridicat și am zis: / Numerele sunt nume punctelor/ Ele sunt numele celor mai mici existențe,/ Punctele.// De aceea/ Ele pot fi numele tuturor lucrurilor/ căci toate lucrurile sunt făcute din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Pușița era Matei, ați înțeles, iar băiețeii din parc erau răi și prost crescuți. Uca a cerut o pungă cu bisicuți în alimentara de la Valea Ialomiței, croșeta veste, căciulițe și botoșei (mie mi-a croșetat un fular alb-roșu, lung, îl înfășuram de două ori în jurul gâtului și tot îmi ajungea până la brâu), se trezea cu noaptea-n cap, stătea la coadă în piață și ne aducea primele căpșuni din fiecare an, după zacusca ei te lingeai pe degete, a plâns când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
când se serveau cofeturile ei! Odată, nu într-o zi de joi, în alta (doar, în fiecare săptămână, erau la îndemână încă șase zile), băiețelul acela care avea să ajungă bunicul meu a descoperit pe raftul de sus al șifonierului, înfășurat într-un furou, un borcan cu șerbet. L-a golit în liniște, tolănit pe patul uriaș, ca un velier, al mătușii septuagenare, iar la sfârșit, cuprins de plictis, a prins câteva muște care se tot izbeau de fereastră și le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din visul meu, care se petrecea Într-o noapte ploioasă, Îl vedem pe o străduță Îngustă din Paris bătînd cu pumnul În ușa din față a unei case ce-i aparținea marii actrițe Sarah Bernhardt. În cealaltă mînă ține strîns, Înfășurate În mușama ca să le ferească de ploaie, fragmente din superbul lui poem dement „Ode à la Nuit”. Mă aflam În pivniță și citeam În Encyclopedia Britannica despre Sarah Bernhardt, cînd am tresărit la auzul ușii de la prăvălie deschizîndu-se. Avîntîndu-mă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
e, l-am băut pe tot”. Apoi a Început să se agite În firidă. A fiert orez Într-o cratiță cu apă și, cînd s-a făcut, a strecurat apa aplecînd ușor cratița deasupra chiuvetei, În timp ce ținea capacul cu mîna Înfășurată Într-un prosop. Un nor de aburi s-a ridicat dinspre chiuvetă și a Încețoșat fereastra. El s-a uitat la mine și a zis „Bau”. A rîs, iar vocea aspră i-a reverberat pînă În plămîni. A turnat niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]