669 matches
-
Uitându-se mai aproape, își văzu în mâna dreaptă pălăria. Și-o tufli în cap cu ciudă. O gaiță începu să cârâie pe o cloambă de brad. —Și ție îți vine a râde? o apostrofă Culi. Fără să cugete mult, înfierbântat dintrodată, paznicul își trase de la umărul stâng carabina și-i întoarse piedica de siguranță. Trecu hotărât prin lumina poienii, ocoli observatorul și căută urmele ursului. Urmele acelea erau de față. Găsi și urme mai vechi, călcate de bocanci. Coborî în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dăduse, la două zile după sosirea sa, în cinstea magistraților și reprezentanților celor mai bogate familii din micul oraș al Galliei. Un milion de sesterți, o sumă inimaginabilă pentru cei care, într-o lună, puteau cheltui cel mult zece... Glasurile înfierbântate ajungeau până la Valerius, care stătea pe marginea fântânii, uitându-se la apa ce reflecta seninul cerului. Un milion de sesterți pentru o cină cu pește și carne de pasăre! Toți erau însă de părere că fuseseră norocoși să-l aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
surori. Apoi însă, încet, mâinile acelea bucuroase își aflară rostul, frământând și sfărmând nodurile încordării din gâturi și umeri și spinări și găsindu-și un ritm firesc. Așa că de-acum mâinile își aminteau, ca și buzele, buzele ce se căutau înfierbântate unele pe altele, despărțindu-se și regăsindu-se, ca și limbile ce li se împleteau în entuziasmul redescoperirii. — Nu-i rău pentru o pereche de tinerei, spuse Virgil Jones, iar Dolores O’Toole râse. Trecuse atâta timp de când n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Grimus tenul de o culoare mai apropiată de măsliniul Prepelicarului decât de albul cadaveric al lui Vultur-în-Zbor. Iar ochii lor exprimau lucruri diferite: ai lui Grimus erau reci, distanți și scânteietori, în timp ce ai lui Vultur-în-Zbor erau plini de furie și înfierbântați. Asemănători și totuși diferiți. Ca și când i-ar fi citit gândurile, Grimus spuse: — Umbra mea tânără și palidă. Tu ești aceea. Vultur-în-Zbor se sili să scoată pe gură cuvintele potrivite. îi venea greu să adopte o atitudine potrivnică în fața acestei prezențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pare bună, am continuat. Nu contează dacă-l pomenește sau nu pe acel Ghio. Da’ dacă-i bunu’ meu contează? Tata lu’ tata, tot nu contează? Nu știam ce să-i răspund. Nu mă așteptam la o astfel de replică. Înfierbântată, Conți continua să mă întrebe: — Da’ dacă l-au împușcat ăia când au intrat la noi în sat contează? Da’ că pe bunica au spânzurat-o de cireșul din spatele bisericii contează? Da’ că l-au împușcat și pe tata contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
contagioase. Depozitarul doarme de-a-n boulea, drogat de somnul cărților. Se visează, cu ochii deschiși, el însuși om de carte, lector burdușit, profesor la catedră sau, de ce nu, nume iscălit pe importante tomuri. Folosește limbajul de rigoare. Unii, cei mai înfierbântați. Ceilalți, modești, se mulțumesc să-și etaleze plictisul mimând preocupări intelectuale. Sunt la zi cu ultimele apariții rebusistice, citesc almanahurile zodiacale, sunt inițiați în secretele crimelor pasionale, compătimesc cu văduvele și înșelatele din telenovela de la 18.00, au rețete alfabetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
emită cu intermitență jeturi subțiri de sânge, Împroșcând mesele vecine, piramidă care, crescând, se răsucea În toate părțile, luând la baza ei forme din cele mai ciudate. Trupul lui Satanovski se făcea bucăți cu de la sine putere, dospind În aerul Înfierbântat și răspândind În jur miros puternic de tămâie. Noimann stătu prostit, uitându-se, alături de ceilalți comeseni, cum piramida, stropită din belșug cu vin și tot felul de mirodenii, se pârjolește, rumenindu-se (tot cu de la sine putere) și acoperindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
l-ai crescut cu lapte de la sânul tău și smirnă. Ai evitat verdeața impusă mocnit de Împăratul Verde, ca să zbori spre palatul de cleștar și ai sorbit ploaia repezită care ți-a făcut inima fleașcă și ți-au moleșit picioarele înfierbântate. Împăratul Verde era epuizat! În magazinul de suveniruri zburdai în rochița cu o geometrie filigranată uluitoare și-ai luat pentru noi certitudini sinusoidale despletind șuvițele unor nădejdi așteptate cu nerăbdare. Ai dat totul la o parte, conștientă și împotriva tuturor
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
justificare: - Este prea cald... doar ai mai văzut și alte femei! A spus având privirea pierdută într-o tainică reverie, iar eu am rămas interzis. S-a apropiat de mine, plutea... buzele-i strălucitoare îmi răvășeau ființa în adâncuri. Sângele înfierbântat plana cu tunete de duhuri înfuriate. Avea sânii ca două mere micuțe, rotunde, deosebite în sublimitatea lor, de o frumusețe sculpturală inclusă în tot trupul, tresăltând uniform și sigure pe ele. Mă sufocam, atâta perfecțiune nu mai întâlnisem. Nu-mi
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
era liniște. Drumurile erau sigure. Dar seara se apropia, iar pentru siguranța voievodului trebuiau să ajungă cât mai repede Înapoi, la Cetatea Neamțului. Căpitanul se apropie de masa de lemn la care cei doi se așezaseră și continuau o discuție Înfierbântată. - Vino, Cosmin! spuse Ștefan, văzând că Oană n-ar vrea să Întrerupă convorbirea, dar pare a fi, totuși, nevoit s-o facă. - Iertare, măria ta, spuse căpitanul. Nu mai e mult până apune soarele. Ar trebui să ieșim din munți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
răsar și trăiesc ierburile. Plin de însuflețire, eu mă încleștam de mîna ei, vînoasă și uscată. În ograda peste care plutea cu murmur neîntrerupt căldura, sfîrîiau toate lemnele; se auzeau cotcodăceli, piuituri, bîzîiala gîzelor care-și schimbau locul pe gardurile înfierbîntate. De cum treceam poarta spre luncă, intram însă în liniște, într-o lume ce se preschimba în fiecare zi. Un hulub huruia nostalgic. Un drumeag începea să înverzească. La capătul lui zvîcneau păsări din trifoaie vechi; mi se strîngea inima. Mîna
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în asemenea plăceri, nu mă potriveam cu nimeni. Tulburat de lectură, seara ieșeam pe străzile pavate cu bolovani. Din mahalale ajungeai ușor în centru. În calda atmosferă a zilelor de primăvară, promenada tîrgului împrumuta frivolitatea toaletelor dezgolite și a sîngelui înfierbîntat, ceea ce mă azvîrlea într-o grea criză de mizantropie. Din toate părțile curgeau șuvoaie de carne vie, cu tari efluvii senzuale: bătrîni cu fețele pline de pudră, cocote devastate, seci domnișoare ca niște teci de mazăre, grase negustorese și adolescenți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
boier - dar al dracului de prăfuite -, cu un pălărioi lung pe cap, făcea să apară și să dispară tot felul de lucruri și mici vietăți. Îi Învățaseră trucurile pe dinafară. Trecuse vremea când, cu muci la nas și cu creierii Înfierbântați, furau ouă din cuibare ca să intre la circ. De-acuma erau băieți mari, nu Îi Încântau cu nimic mișcările vrăjitorești ale marelui mag, mai ales că Își dăduseră seama că ăla făcea scamatoriile mai mult beat. De-acuma, circul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca la melc și le curgeau balele. Nici nu se punea vorba să se tocmească. Ba chiar uneori se ajungea la licitări Înverșunate, În care concurenții ofereau tot ce aduseseră, mult peste prețul cerut la Început, căci În acele clipe Înfierbântate ei nu cu scăfârliile gândeau. Pe toate le socotiseră Mintoșii. Cumpărau ieftin de la proști, apoi vindeau scump la alți fraieri; tocmeau licitatori falși, ca să crească prețul cât mai mult; tălmăceau, mijloceau, se mișcau repede. Duceau un trai Îndestulat și desfătările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la a douăzecea mână, slobozită din niște difuzoare uriașe care hârâiau, pocneau și bubuiau, scuturând de praf pânza destrămată (cândva gălbuie) ce le acoperea -, În astfel de zile, zic, nea Mitu Păcătosul scotea și el de-un rachiu dându-le Înfierbântaților cheia de la lacătul cel greu al magaziei de cărbuni și lemne. Copil fiind, fiorii drăcești ai dragostei trupești mi s-au Întipărit În suflet laolaltă cu o duhoare iute și tare, Împletire Între miasmele haznalei și miresmele ciudate ale cărbunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lucrurile cum trebuia. Titel Meșteru trudise o săptămână Încheiată ca să construiască aparatul lui Ion Vieru. Cel mai mult timp Îi mâncaseră măsurătorile În urma cărora a stabilit unde și cât de adânci să sape curbele În scândura de lemn, așa Încât amândoi Înfierbântații să fie feriți de piedici ori de mișcări inutile. Scaunul cu chingi căpătase denumirea de „leagănul iubirii”, după cum se inspirase proiectantul și constructorul dintr-un film chinezesc cu multă bătaie și cu picioare-n gură. Vieru Închiria leagănul cu jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îngrozitor făcut de ceilalți. Pe Ghiță nu-l atingeau nici pe departe, ba chiar Îl bucurau huiduielile și, când era nițel aghesmuit, Întrerupea de-al dracului filmul ca să-i audă izbucnind pe spectatori și ca să se joace cu mințile lor Înfierbântate. Cel mai neîmpăcat dușman al ruperilor de film și al schimbării bobinelor era unul, Neamțu, un băiat nespus de subțirel și care fuma Întruna. Era Încredințat că Ghiță tăia special filmul la o scenă anume numai ca să-l umple pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o Înghesuiau prin cotloane și-i pipăiau sânii, iar ea se prefăcea că se apără, mușcând și zgâriind ca o mâță, Însă păstrând mereu pe chip un zâmbet de Încântare, căci era, probabil, mândră că farmecele ei atrăgeau atâția bărbătuși Înfierbântați. Știa foarte bine că prietenele ei - și cele cu țâțele Încă mici și celelalte - o bârfeau și-i prevesteau un viitor de curvă, dar le stăpânea și le câștiga lingușeala povestindu-le, dar mai mult ascunzându-le, cum se folosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu-l Întâlnească pe nașul său, notarul. De fiecare dată chefuiseră apăsat În odăița din fund a cârciumii, se Întâmplase să se destrăbăleze și cu muieri, Însă de cele mai multe ori timpul și-l pierduseră jucând cărți și ascultând, Înfiorați ori Înfierbântați, cântecele lăutarilor din neamul țigănesc al Căloilor. Florea Cucu zâmbi și oftă iarăși. Mirosul scorțișoarei și aburul cald al vinului Îi făceau nările să freamete deasupra mustății În care se Întăriseră ciucuri mici de gheață. Avea să ajungă curând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zonă să nu intre nimeni, așa că, în momentul când pașii ajunseră lângă ușa de cedru, fură interceptați cu un reproș rapid de pajii care stăteau de pază. Pajii păreau extrem de agitați, în vreme ce omul pe care-l opriseră părea impertinent și înfierbântat. — Yuko, ce se întâmplă? întrebă Hideyoshi. — Nu sunt sigur. Cred că e un paj și unul dintre oamenii de gardă. — Aruncă o privire. — Desigur. Yuko se ridică și ieși, lăsând ustensilele pentru ceai la locul lor. Privind afară, constată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din astea despre doamne. Un gentleman nu se comportă așa. Gaz părea nedumerit și enervat. —Ce-am făcut? a întrebat el. —Ai insultat-o vorbind așa, l-a lămurit Luke cu blândețe. —Ba n-am insultat-o, a zis Gaz înfierbântat. A fost o iapă pe cinste! Tu ești la fel ca sor-ta mai mare? m-a întrebat apoi, trăgându-se simțitor mai aproape de mine. 6tc "6" M-am simțit bine vorbind cu Bărbații Adevărați. în New York mi-era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
simțeam erecția prin chiloți. Mi-am pus mâinile pe fundul lui și l-am împins și mai mult în mine. Așa de tare că m-a durut. Dar ce durere delicioasă! „Trebuie să-l am în mine“, m-am gândit. înfierbântată, mi-am băgat mâinile pe sub tricoul lui ca să-i simt pielea, după care le-am pus din nou pe fundul lui pentru că nu suportam să nu-l simt. Amețită, mi-am dat seama că taxiul se oprise și am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Mike. Cuvântul „nu“ mi-a stat pe buze, dar m-am forțat să-l înghit la loc. —Câteodată, am răspuns eu nerăbdătoare, deranjată de faptul că trebuia să explic asemenea lucruri unui fermier nesofisticat. Nu e mare scofală, am spus înfierbântată. în New York mulți oameni fac chestia asta. Acolo e altfel decât aici. înțelegi? Presiunea e foarte mare. A lua cocaină e la fel cu a bea o ceașcă de cafea dimineața. N-ai cum să înțelegi. încetul cu încetul, Neil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
deodorantul meu în zidul din spate, din care recipientul a ricoșat cu forță. Scârba nenorocită! Să mă facă gringa! Ce insultă! — Da’ stai nițel, am sărit eu nerăbdătoare. Gringa nu e realmente o insultă. —Ei, da, mi-a replicat Brigit înfierbântată. Deci să ți se spună că ești o prostituată nu e realmente o insultă! Mulțumesc foarte mult, Rach... —Gringa nu înseamnă prostituată, am strigat eu. Când Brigit era în starea aia, trebuia să strigi ca să te audă. înseamnă doar femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
durerea de natură emoțională cu care ar trebui să te confrunți, așa că îți oferă în schimb o formă de durere fizică. Pentru că, desigur, durerea fizică e mult mai ușor de îndurat. — Vrei să spui că joc teatru? am întrebat-o înfierbântată. Nu trebuie decât să te întorci și să-l întrebi pe dentist și-o să-ți spună... — N-am zis că joci teatru. Dar atunci ce...? — Am spus că dorința ta de a evita momentul contemplării propriei persoane și a trecutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]