385 matches
-
pază te vor arunca în stradă. — Mă vor arunca în stradă ? Mă uit la telefon rămasă mută de uimire. — Îmi pare rău. Pe cuvânt. Și să știi că eu cred că ești vinovată ! adaugă înfierbântată. După părerea mea, a fost înfiorător de urât ce ți-a făcut ! Și mulți dintre cei de aici sunt de aceeași părere cu mine. Mă simt și mai confuză. Ce mi-a făcut ? Oare e posibil ca Lara să știe despre memoriu ? — Ce... vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fi... ― Dacă așa o fi, în curând o să înoți în afurisitele alea de diamante. Râseră amândoi, Dallas, strident, distorsionat în difuzoarele lui Kane. Acesta din urmă scutură din cap pentru a scăpa de câțiva stropi de sudoare care-l gâdilau înfiorător. Acesta era inconvenientul combinezoanelor spațiale. Nu puteai șterge decât viziera. ― O.K. Deci nu e hrubă. Dar e o căldură tropicală colea jos. Înclinându-se ușor verifică instrumentele de pe piept. Se găsea destul de mult sub suprafață ca să fie vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Credeam că am îngenuncheat, că îmi cedaseră genunchii din cauza hranei, al cărei gust nu-l mai simțisem de mai bine de patru zile, căci nu mai stăteam în picioare. Nu mai simțeam piatra dură sub tălpile încălțămintei mele. Un zgomot înfiorător mă înconjură atunci și limbi de întuneric începură să se agațe de mine și să mă cuprindă din toate părțile, în timp ce eu încercam din toate puterile mele să mă agăț de orice rază de lumină pe care o puteam vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mut eu. Emma, nu e vina ta. Eu am fost cea care... te-am indus În eroare. — Poftim ? Mă uit la ea uluită. Lissy, nu m-ai indus În nici o eroare ! — Ba da. Pare de-a dreptul bulversată. Mă simt Înfiorător. N-am știut niciodată că ai... asemenea sentimente vizavi de mine. — Dar nu am ! — Acum Îmi dau seama foarte bine ! M-am fâțâit pe aici prin fața ta, pe jumătate dezbrăcată, așa că nu-i de mirare că te-ai simțit frustrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
că e vorba despre mine ! Și au Început să râdă de mine cu toții, și tot ce-mi doream era să mă ascund undeva În gaură de șarpe și să mor... — O, Doamne, spune Lissy cu tristețe. Pe bune ? — A fost Înfiorător. În clipa În care mă copleșește un nou val de jenă, la aducerea aminte, Închid ochii. În viața mea nu m-am simțit mai penibil. Niciodată nu m-am simțit mai... expusă. Acum știe toată lumea că nu pot să suport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fiu sincer. Vei fi îngrozitor de singur, a mai zis ea. Da, am spus eu. După toate probabilitățile, voi fi singur. Dar, într-un fel, eu sunt ales. Și când ești ales, atunci trebuie să treci prin multe. Și va fi înfiorător de tăcut în jurul tău. S-ar putea, am spus eu. O anume tăcere. Deși îmi rămâne întotdeauna foiletonul de la radio. Dar nimeni nu va mai citi doar pentru tine. în caz de absolută necesitate, am spus, pot să-mi citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
îmi pare rău... Nu, Fergus, nu-ți vorbesc de sus... Nu, Fergus, n-am nimic împotriva drogurilor... Dacă vrei să știi, află că am fumat și eu o dată niște canabis... Te rog! Chiar am tras în piept!) Cu toate că mă simțeam înfiorător, am descoperit că cernutul și cântăritul făinii, al zahărului sau al nenorocitei de nucă de cocos îcum îi spunea mama), spartul ouălor îfăcând o scurtă pauză ca să-mi înăbuș greața), frecatul ingredientelor într-un castron și pusul amestecului aceluia lipicios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
m-am forțat să mă opresc și să aștept. Doar să aștept. Să stau, pur și simplu, la un colț de stradă și să arăt ca și cum aș fi avut nevoie disperată de droguri. Oamenii se uitau la mine suspicioși. Era înfiorător. Toată lumea știa de ce eram acolo, iar dezgustul lor era palpabil. Ca să nu mai bat așa de tare la ochi, m-am așezat pe niște scări jegoase din fața unui bloc care arăta ca după război. Dar o femeie cu mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să întrebi: Există vreo șansă să mai fim prieteni? Sentimentele precum blândețea și fidelitatea nu-ți lasă un gust amar în cerul gurii. Așa mi-am dat seama, pentru prima dată, cât de egoistă și de egocentristă fusesem. Cât de înfiorător trebuie să fi fost pentru Brigit și Luke să trăiască alături de mine, de haosul pe care-l creasem. Mă simțeam înfiorător de tristă din cauza asta, din cauza nenorocirii și a grijilor pe care le provocasem. Biata Brigit, bietul Luke! Am plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cerul gurii. Așa mi-am dat seama, pentru prima dată, cât de egoistă și de egocentristă fusesem. Cât de înfiorător trebuie să fi fost pentru Brigit și Luke să trăiască alături de mine, de haosul pe care-l creasem. Mă simțeam înfiorător de tristă din cauza asta, din cauza nenorocirii și a grijilor pe care le provocasem. Biata Brigit, bietul Luke! Am plâns, am plâns, am plâns și iar am plâns. Și, pentru prima oară în viață, n-am mai plâns de mila mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
azi povestea rezistenței anticomuniste din munți. I-auzi colo bre! Pentru niște băieți, la care se observă clar că și-au lăsat pentru vreo oră blugii la vestiar ca se joace un pic de-a pac-pac pe dealuri. Povestea este înfiorător de seacă: foame, luptă, hăituială, trădare, tortură, moarte, iar pentru cei care supraviețuiesc, ciclul se reia (foame, dă-i și luptă, pac-pac, etc. etc.). Nimic în fond deosebit de ceea ce jucam noi în copilărie printre păpușoaie, adică de-a „hoții și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
la început, apoi din ce în ce mai puternic. Un scârțâit prelung și un scrâșnet asurzitor veneau din toate direcțiile și se amplificau înfricoșător. A urmat un fel de cutremur. Speriate, viețuitoarele au început să fugă care-ncotro. Urșii mormăiau înfiorător. Lupii urlau sinistru. Vulpile lătrau scheunat, Cerbii și căprioarele mugeau sfâșietor. Felurite păsări cârâiau pe „limba” lor și zburau încotro vedeau cu ochii. Oamenii se frăsuiau de colo- colo, neștiind ce se întâmplă. Copiii și femeile, mai ales, țipau ca
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
urmă ni s-a dat voie s-o îngropăm. Dirk și cu mine am fost singurii care am urmat dricul la cimitir. Mergeam la pas, dar la întoarcere vizitiul a pornit la trap și pentru mine era ceva cu totul înfiorător în felul cum își biciuia caii. Parcă ar fi vrut să dea uitării mortul lăsat în urmă. Din când în când zăream dricul legănându-se în fața noastră și vizitiul birjei noastre își mâna și el caii mai repede ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
relațiile sale cu femeile. Și totuși, ele nu reprezentau decât o părticică infimă a vieții lui. Este o ironie faptul că ele au afectat atât de tragic alte persoane. Viața lui adevărată consta doar din visuri și dintr-o muncă înfiorător de grea. Tocmai aici se vede lipsa de realitate a literaturii. Căci la bărbați de obicei dragostea este doar un episod care își găsește locul printre celelalte treburi ale zilei, iar accentul pus pe amor în romane îi acordă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
către cei de pe verandă, care ședeau într-o tăcere neobișnuită, inexplicabilă. — Băștinașii cunosc prea bine semnele, spuse doctorul. Le-a fost frică să-ți spună și dumitale. Strickland păși spre ușă și se uită afară. Trebuie să fi fost ceva înfiorător pe chipul lui căci deodată cu toții izbucniră în strigăte puternice și văicăreli. Își ridicară glasurile și plânseră. Strickland nu vorbi. După ce-i privi o clipă reveni în încăpere. — Câtă vreme credeți că mai am de trăit? — Cine știe? Uneori boala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
poartă cu sine un coșuleț cu prăjituri. Aproape indiferentă la importanța momentului și martoră involuntară a inactivității copilăriei unui personaj ce va schimba cursul istoriei, Titi reușește să facă o gălăgie infernală. - Să-ți dea bunica prăjiturele? întreabă ea, urlând înfiorător. Băiatul este brusc teribil de dezgustat. Cuvintele pe care tocmai le-a auzit îi jignesc grav mândria și cumplitul efort de concentrare. Aruncându-i bunicii sale o privire distrugătoare, Ionel rostește cu greu cele câteva cuvinte pe care i le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
acum încolo, la infinit. Sau, oricum, atât cât vor vrea. Moartea a fost abolită, ca să zic așa, zâmbi el. Ei bine, da, ați auzit bine, moartea a încetat să mai existe. În clipa aceea, în camera lui Bogdan ceva bubui înfiorător. Era chiar el, care se prăbușise cu tot cu pat, aproape inconștient. Ceea ce auzise la televizor avusese darul să-l tulbure atât de tare, încât se rostogolise pur și simplu pe jos, răcnind cumplit. Kurzweil vorbea însă în continuare, neavând de unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să iasă la plimbarea de seară. O să continui în altă zi. Cred că a trecut o săptămână de când am început scrisoarea. Aș fi continuat-o încă de alaltăieri, dar nu am putut din pricina vântului, cred că ți-ai închipuit. Șuieră înfiorător. Interesant e că nu mișcă nimic prin casă. Am verificat cu mare atenție: nici un fir de praf nu se clintește. Acum câteva zile, am spart oglinda din baie, fiindcă vreau să închei disputa cât mai repede. Îl voi localiza pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
inestimabilă a obiectelor de cult expuse în colecția acestui sfânt lăcaș. Țin să apreciez munca migăloasă și plină de har a călugărilor. Moment de reculegere sufletească a constituit vizitarea Mănăstirii Secu de familia mea. Bunea V.Medgidia 25 august 1988 Înfiorător de frumoase sunt împrejurimile Mănăstirii Secu. Multe întâmplări s-au țesut de-a lungul veacurilor pe aceste meleaguri și au dat naștere la multe și interesante legende. Fiecare palmă de pământ de pe aceste locuri în care viața și omenia pulsează
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
orice închipuire acolo jos. Coti după o stîncă, apoi după încă una. Cu groază, Lupino observă gheață alunecînd odată cu torentul. Mai sus, pe rîu, gheața cedase și acum se rostogolea în mii de calupuri neregulate, care se spărgeau cu zgomot înfiorător cînd atingeau baza cascadei. Bucăți mari și stropi imenși de apă săreau în toate părțile. Înaintarea devenise imposibilă. Lupino cugetă: să renunțe? Rîul se lățea înspre vale, imposibil de traversat. Ar fi însemnat să nu-i rămînă altă variantă decît
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
am întors și am văzut idolul, i-am văzut cele două capete în chip de secure și nasul de fier, răsucit ca un șarpe. M-au dus la picioarele lui, m-au silit să beau o apă neagră și amară, înfiorător de amară, și pe dată capul a început să-mi ardă, râdeam, iată batjocura, sunt batjocorit M-au dezbrăcat, m-au ras în cap și pe trup, m-au uns cu ulei, mi-au biciuit obrazul cu funii ude muiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
un pic clevetitoare. — Touché. Haide, te conduc. În drum spre ușă ne-am ținut de mână. În holul de la intrare clovnul cu gura crestată îmi atrase din nou atenția. I-am făcut semn spre el și am comentat: — Dumnezeule, e înfiorător! — Și valoros. Eldridge mi l-a făcut cadou când am împlinit patruzeci și nouă de ani. Dar nu-mi place. Îl vrei tu? — Nu, mulțumesc. — Eu îți mulțumesc. Ești persoana care m-a consolat cel mai mult. — Și tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
intrase În comă și murise Înainte de ivirea zorilor. Violența morții dădea Însă credibilitate teoriei că totul se petrecuse Într-un moment de nebunie temporară. Nu era cu putință ca o persoană Întreagă la minte să aleagă un sfârșit atât de Înfiorător, atât de dureros. Sau atât de șocant și de Întristător pentru familie și prieteni. Când Alice suferise cea de-a doua criză, la sfârșitul anilor ’70, și Își Întrebase tatăl dacă greșea gândindu-se la sinucidere, bătrânul Îi răspunsese senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se abandonă. Alexander, când ieșise ultima oară din scenă, lăsase să se Înțeleagă că nimeni nu se va mira și nu se va supăra dacă anula dineul planificat În cinstea actorilor, dar el insistase să ducă lucrurile până la capăt. Fusese Înfiorător. Doamna Saker trimisese scuze - Alexander mormăise o explicație de neînțeles cu referire la pălărie. Câțiva alții pretextaseră câte ceva pentru a pleca mai devreme. Făcuse toate gesturile pe care le face o gazdă, Întreținuse conversația - deși nu Își amintea ce spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
abia mă puteam ține pe picioare, tremuram, mi-era foarte greu să respir, eram transpirată, dar nu aveam o stare de disconfort, chiar dacă mă simțeam sfârșită, ci mai mult o greutate binevenită care mă apăsa, aproape strivindu-mă, îmi venea înfiorător să vărs. El veni în fața ușii, și, întinzând o mână, blând, spuse: Nu pleca în starea în care te afli. Mi-ar face plăcere să rămâi. Spre plăcerea mea cea mai sinceră, îmi plăcu felul în care îmi vorbi, atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]