2,013 matches
-
supraîncărcat. Nu-i vorba de cercetătorii noștri din... pivnița umanistă. , Asta zic și eu versuri!" exclamă Idiotiseanu. Onochefalos strigă și el: Astea îmi plac și mie, vere!..." Grivoazeriile sunt slăbiciunea intelectualilor rafinați. Parcă numai Dante a descins în infern!... Parpanghel înfioară asistența povestind câte a văzut el în iad. Groaza dă preț vieții. țiganii uită să mai mănânce, - captivați. Să spicuim câte ceva... Tiranii crunți și fără omenire șed legați pe tronuri înfocate, bând sânge fierbinte din potire; iar din mațele lor
Ce mai spun cărturarii mintoși ai țiganilor pletoși? - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7827_a_9152]
-
Ioana Pârvulescu, iar rezultatul a fost o carte splendidă, Întoarcere în Bucureștiul interbelic (Humanitas, 2003), iar acum face, spre folosul nostru, al cititorilor, o nouă victimă, Dan Ciachir. În lumea presei interbelice de Dan Ciachir continuă, într-un fel, amintirile înfiorate din seria de volume Când moare o epocă. Diferența este însă semnificativă. Dacă acolo era vorba despre amitiri directe, autorul își rememora cu nostalgie întâlnirile esențiale pentru formarea sa ca om și ca intelectual, aici exercițiul este mai dificil. Întoarcerea
Parfumul anilor interbelici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7665_a_8990]
-
noștri sunt simple bazaconii fără acoperire în realitate, de aceea ele trebuie eliminate spre a risipi ceața fascinatorie ce le învăluie numele. Numai că rezultatul acestei clarificări e dezolant: după risipirea negurilor dătătoate de mister, în locul vrăjitorilor care ne-au înfiorat imaginația rămîn niște arătări inofensive care dezamăgesc prin platitudinea vieții pe care au dus-o. Nu știu dacă acesta e efectul oricărui demers de demistificare a trecutului, dar în cazul volumului lui Jean-Louis Brunaux, impresia e de subțiere a temei
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
la Paris, unde mama avea mai multe prietene. Am obținut un contract cu Aida la Covent Garden. Aici l-am ascultat pe Kostas Pascalis în Scarpia, cu Placido Domingo în Cavaradossi. Când l-am văzut intrând în scenă m-am înfiorat, era un artist complex, tulburător. M-am dus la el la cabină cu emoție: „Tu ești grecoaica aia cu voce mare?" mi-a spus el. Și de-atunci nu ne-am mai despărțit. Ne-am căsătorit, am plecat la Viena
Revedere cu Marina Krilovici by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6809_a_8134]
-
captură mare. Absorbit de studiu, Honda pierduse noțiunea timpului. Dându-și seama că se făcuse târziu, s-a hotărât brusc să meargă la culcare, ca să nu fie obosit a doua zi la întâlnirea cu Kiyoaki de la Teatrul Imperial. S-a înfiorat fără voie gândindu-se la prietenul său, atât de arătos și plin de mistere, considerând improbabil ca pe el să-l aștepte un viitor strălucit. I-au venit în minte momentele în care colegii îl lăudau și îl răsfățau pe
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
zbată, să ucidă și să moară, dar mă rog, chestiune de unghi de vedere, dar să-ți începi cronica muzicală așa cum o face Dragoș Cojocaru presupune o asociație de idei cel puțin ciudată: "Mulți regi ai animalelor îi vor fi înfiorat în veacurile apuse, cu răgetele lor cutremurătoare, pe sîngeroșii consumatori de pîine și circ îmbulziți în încăpătoarele amfiteatre romane, spre a-și vedea nefericiții semeni uciși și devorați de neîmblînzitele fiare ale pustiei. Însă nici unul mai suveran, solar și leonin
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6834_a_8159]
-
de repere mai potrivit. Sonoritatea acestor materiale, parfumul lor arhaic, aerul acela arheologico-muzeistic, precum și regimul lor astronomic și moral marcat de crepuscul, rimează perfect cu nostalgia Bizanțului și cu nostalgia nostalgiilor acestuia. Însă dincolo de hieratismul formal și de severitatea construcției, înfiorată de o autentică vocație spirituală, Georgia Lavric este o artistă voluptoasă și senzuală, cu o mare capacitate de a vibra în fața materiei și de a-și regiza bucuriile tactile. Obiectele tridimensionale însele sînt personaje ale acestui joc subtil, în care
Patru ipostaze ale artei decorative by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7580_a_8905]
-
pe picioare, le strivim în pulbere.// La pragul zilelor mari,/ greu ajungem; niciodată/ pe cele treisprezece drumuri ale norocului.// Cumpăna se'nclină la ivirea proorocului,/ sus; apele rămîn jos,/ pentru gura celui ce coboară.// Clipele zilelor mari, ale zilelor mici, înfioară.// Ca firele de păr ne sunt numărate.// Furnici de aur, sub călcâie le strivim,/ în căderi blestemate." (Blesteme). Cîtă măsură, și cîtă nevoință, în aceste blesteme avînd, așa, vag blajine, suflul oracular al prezicerilor d'antan. Avertismente sortite zeflemelii. Revelațiile
Nerostitele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7533_a_8858]
-
singur nici o clipă. A stat mereu cu ochii deschiși, dialogând însuflețit cu strania lume prin care a trecut. Numai faptul că a fost martorul a două războaie mondiale, al triumfului și căderii comunismului și nazismului, al înspăimântătoarelor crize economice mă înfioară într-un fel pe care nu știu să-l descriu. Anavi Ádám a plecat în lumea celor drepți cu trei zile înainte de a împlini o sută de ani. Sunt sigur că mucalitul din el s-ar fi amuzat de această
Ați vrea să trăiți o sută de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7537_a_8862]
-
cel mai autentic, cel mai complex mijloc privind manifestarea gândirii componistice, privind colaborarea muzicală de tip cameral. Este genul și, pe de altă parte, este ansamblul capabil a înlesni revelații adânci inclusiv în plan filosofic, este capabil a oblădui gândirea înfiorată de emoția unui sentiment intim pe care greu îl poți desluși în spațiile largi, spectaculos de ofertante, ale discursului simfonic. Larma orchestrală, declamația patetică, retorismul simfonic, nu încap între cutele unor simțiri minuțios detaliate în zona greu de cuprins a
Valori muzicale camerale în concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7300_a_8625]
-
îmbrățișarea pământului/ din înlănțuirea cerului/, din fuga magică a ochilor tăi/ rătăciți sub pașii pe care/ luna străină și i-a uitat pe țărm.". Străvechile și neștirbitele legături dintre lună, mare, cer și ființa umană, dintre sideral, marin și contemplația înfiorată cu ochii sufletului a uneia dintre marile enigme ale Creației, își dau mâna cu motivul durerii universale inaugurat de Leopardi și continuat de Eminescu, Ion Vinea, Marino Piazzolla, Ungaretti ș.a. Textele poetice au adesea intensitatea unor silogisme-șarade iluminate de un
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
suferințele lui Elțîn, la măscările lui Jirinovski și la ulterioara rotație de cadre de la Kremlin, la redesenarea geografiei și la resemnificarea istoriei. Vedem revoluții în direct, privim catastrofele naturale și dramele sociale ca pe niște simple ficțiuni și ne implicăm înfiorați în construcții fictive îndoielnice. La televizor vedem o nouă specie de porci care mănîncă bare de fier și granule de beton, populații de cîini apatici și hămesiți, schelete de pui care, aduse în gros plan, par monumentale rămășițe de brontozaur
Despre obiectși iluzie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7371_a_8696]
-
de curioși la ușa mea! Toc! Toc! Toc! Ciocănesc la ușa. - Bună ziua, doctore! Se uită chiorâș la mine... cei mai deciși sunt jenați, așa, pe moment... sunt complici. Au suflet de casapi... Îi fascinez fundamental. Bărbații au glasul tremurat, se înfioară, bălmăjesc, femeile în schimb juisează! de-a dreptul!... tinerele cel mai rău! Mă și văd parcă în cârlig, spintecat, jugănit. Iute! Iute! zic ele! Tăiați-i limba! Scoateți-i ochii! Se ondulează toate, îmi vin pe genunchi, mă sărută cu
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
o altă semnificație. E aici ceva din acea phantasia kataleptike a stoicilor, adică din efortul de a-ți reprezenta realitatea în chip nud, dezgolită de judecăți valorice. În final, mulțumit că i-au căzut solzii de pe ochi, pacientul pleacă ușurat, înfiorat de noua perspectivă intuită, iar gînditorul trăiește satisfacția soteriologică a pescuirii unui suflet rătăcit. Din păcate, o asistență socială ai cărei agenți sînt chiar filosofii contrazice însăși motivația pentru care un om se dedică universului conceptelor. Dacă dăm la o
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
nu poate să fie o exponată de muzeu, expozițiile de icoane fiind forme crase de incultură teologică. O icoană nu e o plăsmuire, ci o actualizare pneumatică (pneuma=spirit), și de aceea în fața unei icoane nu te desfeți, ci te înfiori. Dar pentru a provoca în credincios o asemenea trăire, un iconar trebuie să îndeplinească cîteva condiții: să cunoască temeinic dogma, să aibă virtutea credinței, să se abțină să dea frîu liber imaginației și, mai ales, să nu aibă fumuri artistice
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
mâinile. Îl surprinse și mai tare faptul că se simțea foarte puternic, cu toate că fusese legat multă vreme. Când își deschise încet ochii obișnuiți să fie mai mereu închiși, și văzu tavanul, pereții și ciudatele plante care îi acopereau, Leofold se înfioră. Încercând să își dea seama pe unde pătrundea lumina în acea încăpere, suferi un nou șoc. Nu exista nicio fereastră prin jur sau vreo torță, și totuși el vedea. Vedea în întuneric. Însă ceea ce zări în momentul imediat următor, îl
Bariș Müstecaplioğlu (Turcia) Fricosul și bestia by Sheilla Iaia () [Corola-journal/Journalistic/6299_a_7624]
-
de așa-numiții neuroni motorii inferiori), înghițitul, vorbirea și chiar controlul fălcii și al capului devin imposibile. Nu sufăr (încă) de acest aspect al bolii, deoarece n-aș fi capabil să dictez acest test.” Nu știi, la lectură, ce te înfioară mai mult: boala în sine ori felul de-o directețe brutală în care e descrisă. Absența iluziei - fie și una circumstanțială - îl transformă pe cititor într-un martor în egală măsură implicat și neputincios. Singurul lucru care-ți rămâne e
Memorii de dincolo de mormânt (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5281_a_6606]
-
Într-o dimineață la Avignon, în vara lui 1996, Radu Beligan m-a poftit să mergem împreună la casa memorială, să-i spunem, a lui Barrault. Cel care l-a interpretat, ca și el, pe Beranger. Și nu numai... Mă înfior de emoție. Acum, poate mai mult ca atunci. Regăsesc în carte povestită anecdota lui Barrault despre înmormîntarea bunicii sale. Parte din ea am auzit-o la Avignon, mai degrabă ca pe un murmur interior al Meșterului Beligan. Rîd singură în
O noapte de insomniac by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5306_a_6631]
-
Legănări). „Emoția” d-sale e circumscrisă în principal de toposul urban (Emoție de primăvară). Se produce o sciziune în sistemul retrospectiv în cauză, legată de introducerea unui trecut „cult”, care se cumpănește fin cu cel ancestral, folclorizant. Un melos specific înfioară o sală de bal, stil mitteleuropean (Vechile dansuri). Această simțire fantomatică de orășean totuși recent n-are oare un iz bovaric? Deși invocat deseori, satul constituie îndeobște obiectul unor execuții impresioniste, aidoma pînzei unui pictor care se deplasează pentru a
Un limbaj personal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5187_a_6512]
-
A ascultat îngerescul cor de copii al Catedralei St Paul din Londra, a intrat în ciudata biserică de lemn din Honfleur: două corăbii răsturnate cu chila spre cer, s-a simțit strivit de masivitatea catedralei din Köln. Și a rămas înfiorat pentru tot restul vieții de sublimul dialog dintre uriașa orgă și o fragilă violă auzit în catedrala din Chartres... O spărgătoare de lemne într-o biserică n-a întâlnit, totuși, niciodată. Până deunăzi, când enoriașii Bisericii Sankt Jakob din centrul
Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/5385_a_6710]
-
de creaturi stacojii, măști striate în alb-cenușiu, statui ce reproduceau anatomii dispărute, zei ai Oceaniei, scalpuri polineziene, scuturi ostile de lemn, îmbrăcate în blană de leopard, salbe de colți feroce, vâsle de schifuri ce au străbătut ape norocoase. Cuțite violente înfiorau pereții cu lamele lor argintii șerpuind în întuneric. Am observat că zeitățile masculine de lemn se împuținaseră. Falusurile le erau acoperite cu bucăți de pânză, aceeași pânză din care erau făcute sortul și broboada slujnicei; era ușor de remarcat. Bătrânul
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
imaginilor nude, despre care vorbea Gheorghe Grigurcu. Mult mai evidentă este însă dimensiunea existențială a versurilor sale. Constantin Abăluță este un poet al singurătății înr-un univers care riscă să îl strivească sub greutatea propriei sale banalități cotidiene. Nimic nu îl înfioară, cenușiul este culoarea care îmbracă golul existențial, zilele curg într-o nesfârșită transă. Universul său este unul minor, al faptelor cotidiene, lipsite de relief, ca la Mircea Ivănescu. Viața în acest univers mereu egal cu sine îi produce o stare
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
buncăr și să privească mai îndeaproape. Adăpostul era înalt și puteai sta în picioare fără să te apleci. Înăuntru era cald. Câțiva bușteni arși arătau că acolo fusese aprins un foc. Sângele de pe jos și ochii deschiși ai căpriorului o înfiorară. Patru puse piciorul pe el și spuse: - L-am simțit că s-a ascuns aici. - Cum așa? întrebă ea nedumerită. - Ăsta e talentul vânătorului. N-a avut unde se duce, că acolo sunt câini și soldați care scotocesc fiecare tufiș
Fahri Balliu - Panteonul negru by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6702_a_8027]
-
ascultînd miracolul sunetelor. Emoția de a descoperi bucuria cu care un artist, mare, foarte mare, se dăruiește muzicii și nouă, tuturor, atît de aproape. Atît de firesc. Mîinile lui pluteau ușor ca cele ale Maiei Plisețkaia. Simțeam aerul cum se înfioară la fiecare mișcare, la fiecare sunet. M-am gîndit la Ion Voicu, la cei care au mai cîntat pe această vioară, la vibrațiile și poveștile lor. La modestie, har și smerenie. La Paradis. Afară, la suprafață, Infernul. (M.C.) Prețul fericirii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6635_a_7960]
-
excesiv de împăciuitor, alteori excesiv de indulgent, dar în totul un căutător de sensuri iraționale și adieri ilogice, de unghiuri și penumbre pe care viața civilizației nu ți le poate da. Pe scurt, nu îl citești ca să te lămurești, ci ca să te înfiori. E genul de spirit care te desprinde din prezent și te împinge spre un orizont care, pe cît e de lipsit de corespondență în realitate, pe atît de plin de răsunet poate fi pe dinlăuntru. Cu Steinhardt înțelegi că emoția
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]