393 matches
-
anume texte caragialiene ("Un artist", de pildă, de unde vine și sugestia extraordinarelor scene finale, circul improvizat cu cîini-roșiori și cocoși). Frizeria, baia publică, bodega și sala de bal epuizează întregul spațiu național, unde se petrece totul: politichie, amoruri cu pandalii, înfiorări patriotarde și spasme francofile. Jegul, mocirla drumurilor străbătute cu picioarele goale și adusă pe podelele balului, privatele mustind de zoaie unde se fac confesiunile amoroase, unde se schimbă costumele și unde damele republicane își amestecă lacrimile, târgoveții și bulgarii care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și nu public. Gestul de odinioară al lui Geo Bogza de a pune o floare, de ziua nașterii lui Eminescu, în fața statuii de la Ateneu poate fi frumos, nobil etc. Dar cred că Eminescu ar dori mai degrabă, ca singură floare, înfiorarea reală la lectura, singur în camera ta, a unui vers din poemele lui. Câți îi mai aduc azi acest singur omagiu adevărat? Până la urmă, ca să duc mai departe metafora religioasă, distanța dintre admirație și adulație mi se pare cea dintre
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
copacii unei păduri; apoi, în alt registru, strigătele de chemare și de îndemn ale aheilor sunt ca țipetele pe care le scot cocorii când pleacă, toamna, departe, spre marginile lumii. Uneori nu e vorba tocmai de zgomot, ci de o înfiorare a masei de războinici, un freamăt neauzit care seamănă cu al valurilor pe care le înnegrește în larg vântul aspru care bate dinspre apus. Și pulberea câmpiei: se înalță deasă ca o negură de munte sau îi albește pe luptători
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ei însăși. Ahile găsește cuvinte impunătoare, care descriu, în densitatea lor, marile trăsături ale vieții lumii și cu deosebire, pentru acest fiu al unei zeițe a mării, marea cu întinderea ei, căreia îi simte talazurile, și cu adâncul de sub negrele înfiorări; și toate apele pământului, de la izvoare și fântâni adânci, până la marile râuri care curg puternic spre mare 110 cu ape bogate și vârtejuri de argint și până la marele fluviu de obârșie, Oceanul, care împrejmuie lumea și curge sub stele, cu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
copacii unei păduri; apoi, în alt registru, strigătele de chemare și de îndemn ale aheilor sunt ca țipetele pe care le scot cocorii când pleacă, toamna, departe, spre marginile lumii. Uneori nu e vorba tocmai de zgomot, ci de o înfiorare a masei de războinici, un freamăt neauzit care seamănă cu al valurilor pe care le înnegrește în larg vântul aspru care bate dinspre apus. Și pulberea câmpiei: se înalță deasă ca o negură de munte sau îi albește pe luptători
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ei însăși. Ahile găsește cuvinte impunătoare, care descriu, în densitatea lor, marile trăsături ale vieții lumii și cu deosebire, pentru acest fiu al unei zeițe a mării, marea cu întinderea ei, căreia îi simte talazurile, și cu adâncul de sub negrele înfiorări; și toate apele pământului, de la izvoare și fântâni adânci, până la marile râuri care curg puternic spre mare cu ape bogate și vârtejuri de argint și până la marele fluviu de obârșie, Oceanul, care împrejmuie lumea și curge sub stele, cu ape
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
unor împrejurări limitat istorice, sondând, în același timp, substratul etern-umanului. Obiectivă și subiectivă totodată, realistă, dar și fantastică, alcătuită simetric din comic și tragic, opera lui Caragiale transmite în aceeași măsură "o nesecată și neegalată bună-dispoziție, ca și o gravă înfiorare dramatică"7, punând permanent problema raportului iluzie-realitate prin situații în același timp banale și complexe, redate printr-un limbaj deopotrivă clar și ambiguu. Recunoașterea și acceptarea acestui joc al complementarităților ar pune într-o altă lumină dilemele apărute în registrul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
căuta să-i ridice bărbia. Era chiar învățătorul... „Domnu“, cum i se spunea în sat. La început mai cu sfială, dar curajul revenindu-i repede, îl privi drept în față. Pentru ea, care asculta urletul lupilor și fiarelor pădurii, fără înfiorare... și în nopțile de iarnă vedea lupul uitându-se pe geam în casă... oamenii obișnuiți nu mai însemnau mare lucru. Și, în vreme ce fetele de seama ei, se ascundeau, sfioase, în poalele mamei, Anuca se așternu la vorbă cu „Domnu“. Băieții
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Friptă haiducește și cu usturoi din belșug, o pulpă mare...de pară ! 20. Lihnit de foame, nu te satură o singură bucată...muzicală ! 21. Zilnic o surprinde plăcut, oferindu i câte un ales buchet...de Tămâioasă ! 22. Poți descrie fără înfiorare, senzația care te cuprinde, când te apropii de buricul... Pământului ! 23. Tonifiantă (tumefiantă?) o fi iarna, o bătaie cu bulgări...de sare ! 24. Fiind student la Paris, cum se descurcă dintr-o simplă bursă...de mărfuri ? 25. Multe dejecții și
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
lumea își vede de toate-ale sale. 20 iunie 2011 Botezul gândurilor mele fâșii de gânduri desprinse răbdător una câte una ca niște fâșii smulse din carne nu curge sânge niciodată sunt doar idei îndrăgostite de pagina albă deasupra capetelor plutește înfiorarea unui artist pasăre hulpavă aripi răsfirate larg umbră rotitoare gânduri așezate unele sub altele botezate poeme la apa sufletului 21 iunie 2011 Repetenți Revin din uitare fantomele hâde, Vagoane cu morți, la peron, se opresc În mine, de-o vreme
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
ca o slavă dumnezeiască, se amplifica insuportabil, până la nebunie și trecând granițele nebuniei, ieșind din univers și extinzîndu-se triumfător în neconceputul de dincolo de univers. Nu exista o limită a creșterii extazului, a groazei, a arsurii, a urletului, a neomenescului, a înfiorării, a veninului, a voluptății, a morții și-a vieții și-a agoniei. Galbenul, nevăzut cu ochii, și țipătul, neauzit cu urechile, aura exterminatoare, creșteau și pulsau și vibrau, păianjenul își smucea tot mai puternic labele, ca un pui într-un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mă rog clipă de clipă, n-aș vrea ca Dumnezeu să-l părăsească, Dumnezeu nu părăsește pe nimeni, fiul meu, oamenii sunt cei ce-l părăsesc pe el, și-acest adevăr simplu, spus de fratele Rafael, mă cutremură cu o înfiorare de ușă trântită ce stinge luminările aprinse la icoane, oamenii sunt cei ce-l părăsesc pe El, Ce-ai mai aflat, frate Rafael, despre Cartea părintelui Ioan? îl întreb eu dintr-o dată și am în această clipă sentimentul că toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Am o veste proastă. Și spunând cuvintele astea puse pe ceafa lui Fima mâna lui mare, de țăran, caldă, grosolană, aspră ca scoarța de măslin. Și ca de obicei atingerea mâinii sale pe spatele lui Îi trezi lui Fima o Înfiorare ușoară și plăcută. Închise ochii ca un motan care primise o mângâiere. Uri continuă: — Te căutăm de la prânz. Țvi a fost aici de două ori și ți-a lăsat bilete În ușă. Vinerea clinica voastră e Închisă, așa că Teddy și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
celeste. Când huzuream În fotoliile vreunui Pullman, sau mă lăfăiam sceptic În băile de nămol din unele cazinouri mai mult sau mai puțin termale, modernele constrângeri exercitate de bănci, bursă și turf nu m-au Împiedicat să-mi aduc obolul Înfiorărilor și truculențelor câte unui roman policier. Dar Îndrăznesc să mărturisesc că nu sunt sclavul modei: noapte de noapte, În solitudinea ombilicală a dormitorului, Îl las pe altă dată pe ingeniosul Sherlock Holmes și mă pierd În inaccesibilele aventuri ale rătăcitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lumii ăsteia cu oameni amărîți, Armand Assante, Greta Scacchi - probabil Penelopa -, Isabella Rosellini - probabil Circe -, Irene Papas - probabil bocitoarea antică supraviețuind În negru unor condiții nefavorabile de existență Încă de pe vremea Ifigeniei, cînd Ahile se odihnea gol pe plajă spre Înfiorarea spectatoarelor neatente la celebrul călcîi, ci la cu totul altceva care, din nenorocire pentru lumea filmului, nu se vede, eroul stînd Întors cu spatele Într-o rînă, singura consolare pentru doamne fiind faptul că i se zăresc totuși fesele, strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai aprinde, E bezna mai ațâțătoare Și-o vrajă rece se intinde. În noaptea teiului în floare, Alunecoasă luna trece, Salut-a cerului grandoare, Rămâne însă pururi rece. În noaptea teiului în floare, Colind pe străzi întunecoase, Dau mâna cu înfiorare, Cu flori, copaci, garduri și case. În noaptea teiului în floare, Mă-mpac cu cerul și pământul, Iubesc și mângâi iarba mare, Vorbesc cu stelele și vântul. În noaptea teiului în floare, Tristețea-n taină mă surprinde, Iar băncile îmbietoare
?n noaptea teiului ?n floare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83277_a_84602]
-
timp de furtună, în jurul căreia toate lucrurile continuă, nimic nu mai e suspendat, dar toate rămân, în afară de unul, suspendate; dar în alt fel. Partea a doua Primul brâu Și acum ce va face? Să fi fost durere ce simțea? Teamă? Înfiorare în fața unei mari primejdii care avea să urmeze mai târziu? Spaimă chiar? Zilele acelea trăite cu înfrigurare într-o casă dintr-odată iarăși cu toate sertarele, birourile și dulapurile încuiate, de parcă el ar fi fost un străin de care lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ca reprezentând "epigraful istoriografic" al lui Mihai Viteazul gravat de Aaron cu litere grave în conștiința istorică românească. Astfel se sfârși printr-o ucidere hoțească, în vârstă de 43 de ani, viteazul Mihaiu a căruia moarte a umplut cu o înfiorare plină de ghiață inimile tuturor acelora care priveau în trânsul un geniu rar al veacului aceluia, și care, în admirarea de isprăvile lui cele minunate, nu-i tăgăduia titlul de MARE. Viața politică a lui a fost un fenomen iute
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și luări peste picior la adresa prințului și a celor care o interogau, nu obținură nimic de la Aglaia. Lizaveta Prokofievna se întinse pe pat și ieși din camera ei abia la ora ceaiului, când era așteptat prințul. Ea îl aștepta cu înfiorare și, când acesta își făcu apariția, mai că nu o apucă o criză de isterie. Și prințul intră sfios, aproape la nimereală, zâmbind ciudat, privindu-i pe toți în ochi și parcă întrebându-i ceva, întrucât Aglaia nu era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu pricepeam nimic... mă gândeam la sânii ei orbitor de albi... la cât de timid și stângaci sărută... la ceafa dulce și grăsuță sub cârlionții formând un coif năucitor... (Volumul, cartonat, îl am și acum, uneori îl răsfoiesc cu aceeași înfiorare, și-mi trec mâna, ca un orb, pipăindu-le, peste pasajele indicate...) Mă complexa voioșia ei. Ne întâlneam o dată pe săptămână, sâmbăta. Însă Ciufulita, vai!, a adormit, nevinovată și încolăcită moale între perne, într-o sâmbătă și eu m-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
membrelor, agravate la ora mesei de seară. Dureri în nervul ulnar. PIELE. Uscată. Aspră. Foarte sensibilă. Ușor de modificat. Prurigioasă la aer rece. Cruste maronii. Psoriazis. Eczeme cronice. Prurit migrator la scarpinat. SOMNUL. Neliniștit noaptea. Țipă în somn. Senzație de înfiorare la adormire. Se trezește în teroare. Vise însuflețite. Vise de rușine. Înfricoșătoare. FEBRĂ. Frison înainte de culcare, deși dorește aer proaspăt. Căldură pe obrazul sau partea afectată, în zone mici. Valuri de caldură, ameliorate la mâncare. Senzație de căldură la nivel
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
suferințele aspre, anumite drame ale pământului roditor: "Majoritatea versurilor lui Vieru au caracter de împărtășire cu misterele pământului și ale universului, unele sunt cântece de lume sau ceremoniale care relevă o comunicare erotică cu tot ce ne înconjoară, o cucernică înfiorare în fața fenomenelor, de unde și aerul de ritual, de baladă sau de legendă". Vorbind despre realizările exegetului Mihail Dolgan cu privire la interpretarea operei vierene, Theodor Codreanu accentuează ideea prezenței unui critic original, care se preocupă nu doar de temele convenționale arhicunoscute printre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ca reprezentând "epigraful istoriografic" al lui Mihai Viteazul gravat de Aaron cu litere grave în conștiința istorică românească. Astfel se sfârși printr-o ucidere hoțească, în vârstă de 43 de ani, viteazul Mihaiu a căruia moarte a umplut cu o înfiorare plină de ghiață inimile tuturor acelora care priveau în trânsul un geniu rar al veacului aceluia, și care, în admirarea de isprăvile lui cele minunate, nu-i tăgăduia titlul de MARE. Viața politică a lui a fost un fenomen iute
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
zămislitoare ulterioară. Existența comunicării cu lumea cealaltă, reală, ireală sau abstractă, precum la Blaga, Bacovia sau Nichita Stănescu, fără a înspăimânta, este transmisă prin vers, la marginea ordinii și armoniei, o simțire de destin eminescian, o licărire de conștiință ascunsă înfiorării convenționale. Cosmosul e construcție în jurul pielii noastre și respirația lui pătrunde prin toți porii să impregneze celulele capabile de rezonanță cu undele neantice. O nouă semnificație pare a se naște din înțelegerea simțului tactil, la rândul său cuprins și transmițând
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
suntem ai lui. Să nu uităm că omul a fost creat să duhovnicească și să poetizeze acest neant deopotrivă al divinității și al poesiei. Spectacolul cosmic prezent ca o liturghie la Maxim Mărturisitorul, la Hans Urs von Balthasar devine o înfiorare, o beție de iubire și frumusețe, de poesie la Ungaretti, Holderlin, Trackl, Blaga, în Miorița. Acest spectacol covârșitor ca o cascadă de Cuvânt reușește, pentru cei ce l-au cunoscut în toată măreția sa, să dobândească valoarea atemporalității, iar din
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]