560 matches
-
confruntat necontenit cu aceea a criticii liberare, nemaiizbutind niciodată să se impună deplin. Ne-am fi așteptat, poate, în deceniul din urmă să nu mai cădem nici într-o extremă, nici în alta. N-a fost să fie așa. Bine înfipta în subconștientul cultural, iconodulia și-a văzut de treabă. Scară de valori a continuat să plătească tribut exagerărilor naționale, spiritului nediferențiat și encomiastic. O puternică mentalitate iconolatra face încă ravagii în școală, în critică ocazionala și chiar în istoriile literare
Iconoduli si iconoclasti by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18111_a_19436]
-
Cocârlatului ăsta mare când se pornește. - Dreapta, Mite! țipă scurt Vicențiu Popa, și-n același moment dreapta lui Mite îl făcu pe Cocârlatu să se cutremure din creștet până-n tălpi. Îl văzură toți vibrând ca o lamă de oțel bine înfiptă în dușumea. - Acum, Mite, peste el! zbieră ca scos din minți Florin Marcu. Nu-l lăsa! Mori cu el de gât, Miteluș! Ei se înfipseseră deja în mijlocul careului de frânghii de aproape jumătate de minut, cu picioarele depărtate, betonate parcă
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
Roșeața fragedă că de obraji virgini./ Copacul mă va da și mai îngenuncheat/ Izvorului din care ma cuvintez/ Arc și piatră pentru a nu lovi./ Șunt divinul ce în ramură șunt,/ Ziua dinții mereu a judecății" (De toate descarnat). "Unghie înfipta în hazard" (dar nu e oare așa orice creație autentică?), "scriind pe nisipul cristic", aflat "la frontiera unde nu mai șunt/ Ori m-am făcut și eu hotar", frontieră, desigur, între real și ireal, între profan și sacru, autorul deconstruieste
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
și puțin cam amețite de băutură, folosesc funda unei coroane. - Nevastă-mea a întrecut orice măsură! Aseară a venit de la un chef fără chiloți pe ea. - A mea e și mai și, pe lângă faptul că n-avea chiloți, mai avea înfiptă și o fundă, pe care scria-”nu te vom uita niciodată, frații Ionescu”!
Bancul zilei: Două blonde, la o petrecere în aer liber by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/63039_a_64364]
-
atunci vreo înclinație, l-au zguduit în asemenea măsură, încât săptămâni la rând nu s-a mai putut gândi la nimic altceva, după care a început să le scrie singur. Avea să țină minte toată viața caroseria ruginită a autobuzului înfipt oblic în pământ, la marginea unei păduri din apropierea Moscovei. Lângă această caroserie i-a venit în cap primul vers din viața lui - „Norii-sardină înoată spre sud" (mai târziu avea să descopere că această poezie mirosea a pește). Intr-un cuvânt
Viktor Pelevin - Generația P by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/6039_a_7364]
-
demnă de a fi caricaturizată, ci moartea, simțită prin toți porii, acoperită de blesteme și descrisă plastic: "o babă descărnată, fără dinți, un schelet din oase putrede și puturoase, jucând peste case, prin grădini, printre oameni, o moimă cu mustăți, înfiptă, ca o țață, în toate certurile, în toate marile războaie, dar și în războaiele particulare, o muiere ca de ceară, ca atinsă de gălbează, uscată, făcută aproape din nimic, dar care a avut puterea - de cine mama dracului dată? - de
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
să schimbăm. Ca să putem comenta mai ușor, firește, distracție la care, de jur împrejur, se deda toată lumea. Doar că nu toți făcuseră schimb, prilej bun să sari, vorba vine, peste capetele mijlocașilor și să-ți strigi, de la coada avionului, amicii înfipți mai aproape de business class. Dacă nu și nu, pînă la urmă e bun și vecinul din stînga-dreapta, chiar dacă, englez fiind, vorbește pe limba lui. Ce, noi nu? Uite-așa am învățat, ascultînd de nevoie, cu tot zgomotul elicei - se găsește
Frumoasa viață liniștită by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9281_a_10606]
-
În aceste condiții, condamnatul părăsește locul de judecată, palatul lui Irod, împreună cu ceilalți doi condamnați din acea zi, purtând patibulum (bârna orizontală a crucii) în spate, care, pe Golgota , la locul execuției finale, va fi legată de stâlpul vertical (stipes) înfipt permanent în pământ. De gât purta tăblița (titulus) ce arăta motivul condamnării sale, care apoi a fost fixată în partea de sus a crucii. Un soldat aducea cu sine uneltele necesare pentru efectuarea răstignirii: piroane (câte 3 pentru fiecare condamnat
Iisus judecat de Pilat, cel mai important proces din istorie () [Corola-journal/Journalistic/66960_a_68285]
-
folosit de mai multe ori, chiar dacă nu ajunge să substituie (din fericire!) peste tot pe ș: ,cica ,tu kiar ejti țărancă??"... uff.. aj dansa o viatză întreagă si aj fi fericită...de multe ori kiar reujesc.... am nijte principii bine înfipte" (nebunii.ro). Dacă ejti și nijte sugerează oralitatea populară, iar aș poate deveni într-adevăr aj în fonetică sintactică (pentru că se pronunță împreună cu consoana inițială a cuvîntului următor), transformarea în poziție intervocalică - reujesc - e aberantă; ca și în adverbul așa
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
de nu le vedeam pe toate odată și eram tare bucuros că, după Crăciun, să mai găsesc ceva prin brad, figurine de obicei. Probabil vă amintiți de ele, se găseau la librărie, erau făcute din cauciuc și aveau o agățătoare înfipta în cap. Erau multe personaje: Stan și Bran, Donald etc. Sau mai erau călăreții din plastic cu cai: cowboy, indieni, cavaleri medievali etc." "Nostalgia rămâne și lucrurile urâte s-au estompat" 6. "Știu că toată lumea „ținea” Crăciunul deși nu era
Crăciunul în comunism: Moș Gerilă, miros de portocale și banane. "Jucăriile erau grozave pentru că nu aveam termen de comparație" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/53687_a_55012]
-
la picioarele smintitorului bruma de mărgăritar, cică așa, de dragul urzelii smintitoare în care, chipurile, una suntem - noi și tatăl pierzării porcești, din noi. Vreau să te pipăi și să urlu, Este!, nu pe tine, tatăl pierzării porcești din noi, cel înfipt, băgat în față în toate epocile - oricum te vei fi numind tu. Vreau să te pipăi și să urlu, Este!, pe tine Domn al poeziei și al păcii, pe tine „gentleman first”, pe tine piatră din capul unghiului aruncată iar
Minima argheziană. Rugăciunea de la Gorj by Marian Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/2483_a_3808]
-
în schimb foarte generoși când a fost vorba despre clădiri pentru dezvoltarea învățământului” (p.112) Sau în altă scrisoare: „E interesantă istoria neamului nostru și a Bisericii noastre: stejarii loviți de furtuni, de fulgere și trăsnete, dar cu rădăcinile bine înfipte, rezistă”. Ștefan Manciulea îl informează despre „plecarea la Domnul” a unor preoți și profesori blăjeni (pr. Aurel Leluțiu, pr. Ioan Vultur ș.a.); îi amintește de activitatea în folosul Bisericii noastre a Mons. Surdu din cadrul Misiunii Greco-Catolice Române de la Paris, căruia
Cardinalul Alexandru Todea în pagini de corespondență1 by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3595_a_4920]
-
îl transpune statuar pe tată, dragostea fiului este pariul, decorația nu este decât un mijloc care s-a ivit oportun. Cu această așteptare se încheie filmul, în mijlocul pălăvrăgelii din care nu se mai înțelege nimic și cu această statuie demnă înfiptă ca un steag pe reduta cucerită.
Viceversa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5921_a_7246]
-
înțelegere aparte a subculturii, a efemeridelor culturii populare. Nici vorbă - găsim mai degrabă un ton disprețuitor față de dinamismul modelor, al prostioarelor adolescentine: "Blugi, bocanci și Cioran! Apoi, pe la 30 de ani, ai noștri tineri virează spre afaceri și politică. Atunci, înfipți adînc în zădărnicie, Cioran nu-i mai interesează." O observație corectă despre un caz special de priză la publicul adolescentin și un ton acru de "dascăl" cu tema "toate-s vechi și nouă toate". Poate părea ciudat că analizez o
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
închipuirii înroșesc asfaltul. peste cîmpuri și dealuri fosforescente, unde mișcările cresc în delăsare. se vedea cum îngerul traversează pe zebră norii de cîrpă. cum se lasă o grindină în urechea ce încearcă să-l audă. peste ochii goi, peste brațele înfipte în pămînt. peste iarba cu lanțuri la picioare. intrați în castelul de ceară, în care tropăiesc în cadențe cîrtițele lumii. unde rădăcinile abia mai țin de mînă lumina. rătăciți în marsupiile îndoielii, seara închidem pleoapele amniotice cu yale de pămînt
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
viață și de moarte. Îmi părea că greșisem și mie, și lumii, și lui Dumnezeu. Dacă mi-ar fi stat la îndemână Olesya, hanger cu care să mă sinucid, mas fi sinucis. Atunci, abia atunci, trupul e, lama de cuțit înfipt, ar fi simțit sufletul meu, clocot, gata de sterilizat păcatul. Adică să-l facă pur. Mai pur decât purul din primordii prin care să se poată vedea, ca într-o oglindă rotitoare, cănd începutul, cănd sfârșitul și dinainte a toate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
ceață și puf de gutui, Sub o candelă pâlpâitoare, vegheat De cele două fântâni oculare ale sevei: Seva de martir Și seva de trandafir. îmi pusesei lanțul și-mi dădeai senzația că zbor Prin toamna de laborator Cu burlane organic înfipte în décor Pentru lacrimi. Te blestemam în versuri, sub ultimul pin Care înțeapă cu vârful lui parfumat Un organ ceresc umflat - Că doar d^aia am căzut la pat. Tu te dădeai în leagăn: arcuș și declin, Lustruind aerul cu
Simona Dancilă by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Imaginative/10146_a_11471]
-
Emil Brumaru Ce-i clatini peste viața-mi piuită De măcăleandri, toarsă-n flocul lînii Din caiere de vis, fiartă pe plită. Ca la ciuperci picioru-mi este umed De dragoste înfiptă-n clisa groasă. Sînt șoldurilor tale prins în plasă Cum musca în dulceața ce mă-ncumet S-o gust chiar unde nimeni nu cutează. Dă-mi farfurii adînci, linguri de umbră, Să-ți sorb sufletu-n pripă și-ntr-o
Temeinicia rugii mele-s sînii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9180_a_10505]
-
recurseseră la serviciile unui bătrân ca vânzător. O viclenie care merita să fie împinsă la eșec; fata era probabil vreo fleandură, care trebuia tratată brutal. Fara spuse cu asprime: - Ei și ce s-a întâmplat? - Păi e p-afară, și înfiptă nevoie-mare. Destul de mișto, altfel. - Și s-a luat vreo măsură? - Aș, de unde! I s-a spus curcanului, dar ăla susține că n-are nici un chef să fie ținut încă o lună sau două departe de familie și pe deasupra să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
De aici... până aici... Multe, multe, multe țâțe. Când s-a repezit în mine, și-a clănțănit dinții într-ai mei atât de sonor, că pe ecranul minții am văzut așchii de smalț. M-a trântit și m-a încălecat. înfiptă, a dat capul pe spate și a început să urle la tavan, traheea ei o țeavă hăulindă. Când s-a terminat, am rămas pe spate, apoi m-am uitat un pic împrejur: lăzi și cutii peste tot. — Am să te
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pete, dar se ridică imediat și, repezindu-se la peretele cleios al găurii, încercă să se ridice. Cerul se decupa ca un pătrat doar ceva mai puțin negru decât pereții mormântului. Dar, oricât se căznea să se înalțe, degetele lui înfipte ca niște gheare alunecau înapoi, ca prin unt. Creierul i se cufundase cu totul în negura nebuniei. Deasupra, pașii înceți ai urmăritorilor chifteau prin mâl, din ce în ce mai aproape. Celebi sări atunci și își împlântă degetele rășchirate în pământul stârvăriei, cât mai
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
lumină difuză de culoarea șofranului. Mierle negre cu cioc portocaliu zburătăceau pe sub bolți, căutând parcă o ieșire. Dar nu stâlpi de piatră sculptați ca niște arbori erau ceea ce văzuse el, ci două șiruri de trunchiuri groase și înalte de frasin, înfipte adânc în pământ la intervale egale. Trunchiurile se prelungeau cu câte un mănunchi format din opt ramuri, lungi de câțiva metri, constituind armătura de boltă gotică. Butașii prinseseră rădăcini și înmugureau, înfrunzeau și înfloreau în fiecare primăvară. Coloanele, colonetele, stâlpii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
tot mai nesățioase nu se poate răspunde decât cu un eventual măcel” (ed. cit., pag. 140). „Vânătoarea” cade în sarcina celor tineri (cum se va întâmpla și în decembrie 1989), pe când eroul care incită la uciderea bestiei moare cu mâinile înfipte „în blana unei vechi întrebări”: cine împușcă „lupul sur”, alias micul dictator din Scornicești? Ca și cum aș fi anticipat o situație, tata intră în mormânt cu tot cu visul său de vânător în aprilie 1987, Gh. Cahu se sfârșește la puțin timp după
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mi-am dus mâna acoperiș la ochi. Mă uitam după el. - S-a dus să vorbească cu nea’ Florin pentru însămânțat. Vocea lui frati-miu căzu atunci când bărbatul cobora din tractor. Era un utilaj nou, cărămiziu, cu roți mari, dințate, înfipte bine în pământul negru și fertil al satului meu. Omul care coborî din tractor nu era însă pe măsura mașinăriei. Scund, brunet, cu părul negru, îmbrăcat în salopetă gri, bărbatul dădu mâna cu tata și abia se vedea de lângă dihania
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
aripioare always, avortoni și aurolaci fără aripioare. Morții Domnicăi Drumea plâng în adâncul mormintelor cu lacrimi sfărâmicioase (imagine demnă de Bacovia sau Ileana Mălăncioiuă, iar la Ruxandra Novac, ochii tăi morți, ochii mei morți văd o lumină în dimineața cheală înfiptă ca o seringă în trotuar. Orașul București, în viziunea Ruxandrei, începe ca un șobolan mort în lumina vânătă a asfințitului și se închide ca o uriașă floare sifilitică. La Domnica Drumea, gurile de metrou ale Capitalei sunt pâlnii care aspiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]