581 matches
-
însă e corectat, spre norocul postum al autorului, de înclinația spre comic și chiar spre grotesc. În Amintiri, povestitorul alcătuiește o pereche clasică împreună cu tovarășul său de drum, un Sancho Panza care se molipsește, ca și modelul lui, de limbajul înflorat al lui Quijote și-i servește vreo două discursuri parodice pe măsură. În celălalt volum, călătorul are drept tovarăș pe Pisicuța, o iapă la fel de costelivă ca și Rosinanta. Drumeții merg pe la hanuri și stîne în care descoperim ușor cîte o
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
o tramă epică banală despre inițierile sexuale ale unor liceeni din care pedagogia cam lipsește. O dată cu ea, este ratat un posibil Bildungsroman, inferior chiar și acelora de care și-a legat numele Ionel Teodoreanu. Un stil mai sobru, mai puțin înflorat este de notat în aceste din urmă opere în proză ale lui Vinea. Am fi așteptat mai mult de la portretul sculptorului Gorjan, nume de împrumut pentru Brâncuși, pe care eroul romanului îl întîlnește la Paris, Și, din nou, finalul este
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
să aranjeze mese și banchete de lemn, cu o dexteritate care semnalează că nu sunt la prima operațiune de acest tip. Femei costumate de casă aduc farfurii, tacâmuri, pahare, șervețele și alte elemente de recuzită. Se aștern fețe de masă înflorate, se plasează pernițe moi pentru șezuturile mesenilor mai sensibili, se numără locurile la masă, pentru evitarea situațiilor jenante. Nesimțitul supraveghează totul cu aerul unui merceolog exigent, iar la un moment dat observă că lucrurile merg bine, însă nu impecabil. Lipsește
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
pentru orice eventualitate... Conu Nicu își îmbrățișează încă o dată pământurile și ochii lui aleargă de la un hat la altul, ca și când ar vrea să le aștearnă pe toate în cap, dragele de ele! ca pe niște velințe, ca pe niște scoarțe înflorate, puse colo pe laviță, una peste alta, cu levănțică și sunătoare între ele. Imaginea asta îi face bine, îi aduce aminte că e amiaza mare și că bate soarele amarnic, cu mingea lui înfocată și uriașe. Cât de tare rumenește
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
familie despre care să nu-i povestească întâmplări ciudate, lovituri ale soartei, destine anonime, mici bucurii sau neștiute drame ale semenilor. Le vegheau visele, rătăcind prin labirintul fără ieșire al târgului, încercând să și imagineze, pe după obloane închise și perdele înflorate, trupurile lor lungite în poziții incomode, între faldurile unor așternuturi îmbibate de transpirație... trupuri abandonate cu voluptate somnului, ca într-o simulare tainică și rituală a morții. Filip mergea și povestea fără să se oprească și în curând rolurile se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și de mirosurile afrodiziace ale petalelor spre cartierul oriental. Erau urmați, la câteva minute, de alte două birje, una cu lăutari țigani tocmiți cu ziua și cealaltă cu Dimitrios, distins și absent, îmbrăcat în smoching negru, joben pe cap, vestă înflorată, lavalieră de mătase prinsă cu un ac cu diamant și pantofi scârțâitori de lac negru. Avea mustața cănită și tunsă îngrijit deasupra buzei, iar mâinile albe și catifelate, mirosind a mosc, se odihneau pe măciulia de argint a bastonului. O
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
venit cumătru din sus pe la tine, spuse zâmbind fata cea mare, care își lăsase pe mâna bărbatului casa și venise să o ajute pe mamă-sa la treburi și să o mai aline. Era cu părul prins în basma înflorată, deși pe dedesupt purta pânza neagră, iar mâinile, deși muncite, păreau ale unei doamne de oraș. Se întoarse sprintenă pe un călcâi și își făcuse loc pe ușă afară. - Zi-i să intre, tată, ce-l ții la ușă, că
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
sau îl întrebi pe Costache a lu’ Pătru, că și-o furat-o an’țărț, când l-a luat gura pe dinainte. Iar acu’ o are dinapoi. Cătălina, fata care servea la mese, râdea și sălta breteau rochiței subțire și înflorată. Mai făcea cu ochiul la câte unu, care era mai tinerel și bun de însurat. Eu am trecut repede și m-am oprit la masa unde îl zării pe nea’ Florin. Mai era cu doi bărbați la o halbă de
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
stai lângă ea ca lângă o apă în care ești gata să te-arunci îmbrăcat! Să-i mângâi cu ochii gâtul de salcie, cu părul curgându-i în valuri negre pe umeri, mândră și închisă, cum pășește, îmbrăcată în rochia înflorată, numai șolduri și picioare, foșnind prin miresme, de-o sănătate și un orgoliu fără seamăn. Ce tâmpit! Uite-așa-l apucă și nu-l mai slăbește! Parcă se-mbată! Parcă se-mbată cu propriile lui vorbe și închipuiri! Numai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ființe feminine. Deasupra becului simplu cu un abajur conic de tablă emailată, Pica pusese un abajur de pergament pictat. Masa era acoperită cu un atlas de un roșu ca sângele închegat, pe pat își procurase o saltea subțire de creton înflorat, dîndu-i aspect de divan. Încă aerul mai era impregnat de parfum de ambră. Masa era încărcată de cărți franțuzești așezate în ordine, una peste alta, alături de ustensilele de toaletă, pudră, farduri, un pieptene alb, știrb de un dinte. Când intră
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
universitar. își puse toca. Nu ajunge, spuse Drummond. Du-te acolo. Dădu la o parte un manechin de croitorie și deschise o altă ușă. Thaw intră într-o cămăruță curată și ordonată în care, evident, locuia o femeie. Avea draperii înflorate, tapet în dungi și o pătură roz din satin matlasat. Mai erau o colivie aurită și ornată, o scrumieră în formă de craniu și mazăre înflorită într-o jardinieră la fereastră. Deschide garderobul, ordonă Drummond de afară. — Nu cred c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
descurcă bine, zise Thaw. Nimeni nu pică anul doi, adăugă el. — Credeam că ești în grupa ei, spuse profesorul, cu o vagă notă ostilă. — Nu, deloc, răspunse Thaw cu răceală. Marjory intră cu mama ei. Era îmbrăcată într-o rochie înflorată și cercei lungi, iar sînii îi păreau mai proeminenți decît de obicei. Papagalul fîlfîi și se așeză pe umărul ei ciripind: „Grăbește-te, grăbește-te, Marjory! Bătrînul domn Churchill!. Ea se roși și zîmbi. — Joey cel rău care ne trădează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lăsat sfâșiată cu o relativă acuratețe. Ce a rămas e imaginea tatălui meu cu mine în brațe, pe când să tot fi avut aproape doi ani și port faimoasele codițe blonzii. Totuși nu sânt în rochiță, ci în "spielhosen" de material înflorat. Tata se uită zâmbind, cu fălcile lui pătrățoase și ochii tăioși, în obiectiv, pe când eu îi râd cuiva din stânga mea, și care trebuie să se fi aflat în partea lipsă a pozei. Acolo se vede doar un cot dezgolit de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Eram complet paralizat. Încercam să mă ridic, dar mi se întîmpla ca atunci când comandam degetelor mele să se miște. Nu știam, nu mai știam cum se face. Lumea se redusese la câteva cute ale cearceafului, la o bucată de stofă înflorată și la o lucire de oglindă. Totul a durat vreun minut, după care am intrat iarăși, nu știu cum și în ce moment, în posesia propriului meu corp, și rebeliunea hipnagogică s-a încheiat. Până la urmă mă scufundam totuși în somn, înfășurat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ochelarii bătrânești ai lui tataie formau un fel de prăfoasă natură moartă. Sora mamei, care trebăluise pe la cuptor, intră cu mămăliga, o trânti în mijlocul unei măsuțe rotunde și aduse apoi străchinile cu pui fript și una mai mică, smălțuită și-nflorată, cu mujdei alburiu. O pace de dincolo de veac, o lume mică, a celor de-un neam, ocrotită de chipuri sfinte și-naripate, un miros de lut și sfințenie umpluseră odaia care era acum miezul miezului lumii. Ne culcam cap la cap
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Obor știam că trebuie s-o iau în sus pe Colentina. Deja orașul căpătase un aer de periferie. Între mașini se strecurau camioane cu cai, având roți de automobil și panouri azurii sau verzi pictate cu sirene, cerbi și motive înflorate. Lăsau în urmă baligi galben-verzui, globulare. Și oamenii se schimbau. Femeile purtau broboade și fuste de stambă, dinți de fier în gură, pe care-i rânjeau una la alta ieșind de pe poarta fabricilor, încărcate de plase și papornițe. Semănau cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
gură, pe care-i rânjeau una la alta ieșind de pe poarta fabricilor, încărcate de plase și papornițe. Semănau cu niște găini mari de carne cu creasta pleoștită. Grupuri de țigani umpleau trotuarele, așteptând tramvaiul pe vine, ele cu fuste crețe, înflorate portocaliu și cărămiziu și cu haine bărbătești, ei în costume negre, cu pălării, șezând pe saci umflați, incredibil de unsuroși. Totuși îmi plăcea mirosul lor, de mahala, de putreziciune naturală, ca mirosul acela inconfundabil de la țară, unde se amestecă dospirea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
al camerei de sub cerul gol. Acolo, stând de mână, față în față, ochii lui, albaștri ca ai mei pe lumină, deveneau albicios-transparenți ca ai peștilor, și pe sticla lor, zgâriat cu un vârf de ac, îmi vedeam bustul și tapetul înflorat, jupuit, de pe peretele din spatele meu. Cum era de pe atunci frânt dintre omoplați, mai adus de umeri decât orice om pe care l-am văzut vreodată, trebuia să dea capul pe spate cât putea de mult ca să privească drept. Faptul că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
albi, păr buclat, prins în codiță și pălărie de torero. Ceilalți stăteau în jur, pe scaune, băieții făcând curte fetelor, câțiva cântând din chitări... O mulțime de porumbei se-ncurcau printre picioarele lor. Pe alți pereți erau tablouri cu rame înflorate, grele, mâncate de cari. Cel mai mult îi plăcuse fetei cel reprezentând un pisoi cenușiu, dar și cel cu lebedele și cu muntele conic, de lână creață. În vazele de pe masa încărcată de macrame-uri pluteau un fel de spice
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în tunelul boltit dintre degetul mic și următorul de la piciorul drept al statuii, și se trezi într-un fantastic viaduct de cărămidă. Din loc în loc, pe pereții păienjeniți, își întindeau coarnele gălbui vechi trofee de vânătoare. Tablouri în rame greoaie, înflorate, de bronz erau prea înnegrite de vreme ca să-ți mai poți da seama ce reprezintă. Cămine de marmură, reci, grătare și vătraie de alamă alternau cu scuipătoare din același metal alunecos. Galeria era luminată de torțe înfipte în suporturi de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
feri ușor și palma, apucată de degetele femeii, îi asudă brusc. Rămaseră tăcute până la sfârșitul cântecului. Când acul hârâi iarăși pe ebonită lucioasă, cântăreața se ridică vioi și închise patefonul. Apoi dezvălui (căci fusese acoperită cu o eșarfă de cașmir înflorat) oglinda toaletei în întunecimea verzuie a căreia cele două se văzură alburiu-cafenii, cu ochi scânteietori. "Ajută-mă să-mi scot rochia", zise Mioara, și Maria, ascultătoare ca o slujnicuță, veni în spatele ei și începu să descheie copcile rochiei, dezvelind ceafa
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
goale, străjuind, cu cornuri ale abundenței în mâini, o intrare de iad, și fiecare corn al abundenței, la o nouă mișcare-a mătăsii, devenea o aglomerare de cranii de viperă. Luci devenise o herghelie de cai cu șeile de cașmir înflorat, iar în mijlocul florilor aspide și unicorni își disputau o gemă fără de preț, iar gemă era o planetă acoperită de nori, prin spărturile cărora se zăreau iazuri și cratere, și-n fiecare iaz se reflecta fața neomenească-a lui Herman. M-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vid... Reveneau apoi imaginile din salon, dar fără relief și fără-nțeles, ca o împletitură barocă, la care mă uitam așa cum, pe când eram copil, în după-amiezele când mă sileau să dorm, priveam, cu fața la perete, spătarul canapelei, stofa lui cu desene-nflorate: le vedeam ca sub o lupă, le urmăream toate întortocherile și bifurcațiile, observam fiecare diferență de nuanță a culorilor, încît ajungeam să știu materialul cum poate numai cel ce-l fabricase îl mai știa, dar fără să știu de ce îl
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
camioane trase de cai intrau prin gang în spatele blocului, unde era depozitul. De la ambalajele împrăștiate acolo peste tot făceam și noi rost de cartoane gofrate pentru măștile de Vrăjitroaca, iar hamalii ce-și făceau toată ziua siesta pe cîte-o canapea înflorată scoasă pe asfalt ne dădeau bani să le luăm țigări, fără să ne mai ceară apoi restul. Pentru ochii mei de copil, care nu văzuseră încă nimic pe lume, splendoarea magazinului de mobilă întrecea orice mi-aș fi putut imagina
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din mațele mamei: "...planuri militare... secrete de stat... fotografii aeriene... doar proiectul Cerber ar putea... sputnikul... de unde știți dumneavoastră?... Varșovia... Cuba...", totul întrerupt de exclamațiile de uimire ale tatei și de scâncetele și bâlbâielile singurei femei rătăcite, în capotul ei înflorat de cârpă ordinară, printre sutele de bărbați: "Dar io nu știu... nu-nțeleg ce spuneți, nu-i nimic în covor din ce ziceți, tovarășe... doar așa, brizbrizuri, ornamente... Să nu credeți cine știe ce, spune-le și tu, Costele... ce știu eu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]