919 matches
-
lor vor fi mântuiți. Atunci se vor arăta semnele adevărului; mai întâi semnul deschiderii cerului, apoi semnul glasului trâmbiței și al treilea, învierea morților ... Atunci lumea va vedea pe Domnul, venind pe norii cerului”[103]. Iminența venirii Domnului și așteptarea înfrigurată a ei în vremea Părinților Apostolici o pune în evidență și Epistola a doua către Corinteni: „ Să așteptăm, dar, în orice ceas, împărăția lui Dumnezeu în dragoste și dreptate, pentru că nu știm ziua arătării lui Dumnezeu.”[104] Sfârșitul provocat de
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356327_a_357656]
-
că m-a căutat acasă și nu a fost nimeni... Dar ce s-a întâmplat, domnule? Culmea e că a suspendat ședința!". A scos agenda de lucru și a consultat-o. A desfăcut mapele cu documente. Le-a cercetat din ce în ce mai înfrigurat, hârtiuță cu hârtiuță. A desfăcut sertarele și a studiat tot mai nervos conținutul dosarelor existente. Nu știa ce caută. Nu avea o idee bine conturată. Spera să găsească o explicație a acestui ordin neașteptat. Și nu a găsit-o. Privea
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
ai spus după ce nu mai ești " Te-ai gândit vreodată la acest lucru? Totul se poate spulberă într-o secundă ...omul care ai fost devine amintire. Nimic nu ar mai avea sens...nici mândria,nici încăpățânarea .Pentru secundă am strâns înfrigurata volanul și am apăsat ușor pe frână ca să mă pot încadra în limita legală de viteză. Și apoi m-a cuprins un fel de furie ...calmă și amară...pe mine însămi ,pe alții... Și tot ce trebuie să fac probabil
DOAR UN PAS... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355860_a_357189]
-
ea. A cuprins-o drăgăstos în brațe și a sărutat-o. Anca nu s-a împotrivit. După câteva secunde de când buzele lor se uniseră, l-a înlănțuit și l-a strâns cu toate puterile ei. Mai apoi, i-a desfăcut înfrigurată nasturii bluzei și l-a sărutat pe piept. I-a desfăcut cureaua de la pantaloni. L-a cuprins peste mijlocul gol și i-a șoptit: - Te doresc atât de mult, dragule! - E foarte bine. Să nu ai rețineri. Și eu te
ISPITA (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355832_a_357161]
-
lui Petru Lascău se întrupează tot din cuvânt: „O singură suferință/ mi-a mai rămas./ E dorul de-a naște/ Creând: cuvântul fără seamăn/ Ce crește în mine/ Din acel ocean interior...” („Ocean interior”) Petru Lascău se află în căutarea înfrigurată și patetică a nemuririi. Poetul Petru Lascău știe că nemurirea poate fi atinsă prin opera care rămâne în urmă. Creștinul Petru Lascău are certitudinea că nemurirea se obține în urma credinței și a jertfei mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu. Dacă Hyperion
„SEMNĂTURA IUBIRII”, VERSURI CREŞTINE DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355990_a_357319]
-
atletici, strângându-l cu dragoste și trăgându-l peste trupul ei. Fănel a lăsat prosopul să cadă și a urmat chemarea mâinilor ce-l înlănțuiseră, fără a înceta să-i sărute sânii pe care-i eliberase de sub sutien cu mișcări înfrigurate și dibace. Sub mângâierile mâinilor ei fierbinți, s-a retras cu încetineală către picioare, sărutând fiecare milimetru al trupului ce se frământa pătruns de plăcere, a împins cu răbdare chilotul pe care ea l-a tras cu iuțeală după ce și-
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
din 20 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului timpul iși țesuse pereții de ceară în jurul meu confundam inexplicabil întunericul cu lumina m-ai dezbrăcat de umbre ca de o haina umezită cu lacrimile cerurilor cu ochii vindecători din palmă iți întorc înfrigurată paginile sufletului * ce este scorbura dacă nu trauma mugurelui crud care nu a învațat încă sa vorbească în stamina zâmbetul din frunză și nici nu a visat vreodată să miroasă a copt? brațele -crengi înfloresc pagini scrise pe tulpină și-
RENAŞTERE DIN TRAUMA MUGURELUI de OANA RADU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355460_a_356789]
-
o îmbrățișa. A sărutat-o, înflăcărat de dorință, pe gură și pe gât, apoi a coborât pe piept, încet și rar, tot mai insistent. Ea a răspuns cu aceeași pornire pătimașă primelor săruturi, dar s-a opus când degetele lui înfrigurate încercau să-i descopere sânii sub halatul larg, bărbătesc. - Te rog... te rog mult, Emil! Lasă-mă puțin să-mi revin. Lasă-mă să mă acomodez cu tine. Te rog să mă înțelegi! „Uf! De ce nu pot face asta acum
INIMĂ RĂNITĂ (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356740_a_358069]
-
cel puțin 30-40 de centimetri, iar deasupra, sub zăpada căzută în timp ce ei se aflau în restaurant, se formase deja o pojghiță de gheață cauzată de temperatura scăzută. Copacii albi, ninși până-n vârful rămurelelor îndoite sub zăpada, formau bolți de crengi înfrigurate ce străluceau în lumina rece a lunii care-i privighea tăcută din înaltul cerului și le lumina întinderea albă până spre lăstărișul de dincolo de șoseaStratul de zăpadă moale ca un spumant de baie îi ispitea chemându-i să-și afunde
INIMĂ RĂNITĂ (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356740_a_358069]
-
mantia albă și rece a iernii pe care, întâmplător ori nu, a descoperit-o în spatele unui lăstăriș bogat și complet acoperit de zăpadă, apoi l-a chemat după ce s-a întins pe spate. A ridicat brațele și l-a primit înfrigurată, peste trupul său, cambrat spre întâmpinare. Emil a avut două tentative de renunțare la nebunia pe care o dorea atât de mult din momentul în care a simțit desfacerea coapselor ei, atât de calde și primitoare la prima atingere. Atentă
INIMĂ RĂNITĂ (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356740_a_358069]
-
prevestitor de alte probleme. - Alo, da! Am onoarea să vă salut, domnule comisar! ... Cum? ... Desigur, nu se pune problema... 10 minute doar. Mulțumesc! a răspuns el precipitat, uitând să mai salute la încheierea discuției fulger. A adunat hârtiile de pe birou, înfrigurat, le‑a închis într‑un sertar și a ieșit foarte grăbit din birou... - Asta‑i treaba, domnule și nu am altă soluție, și‑a încheiat comisarul Olaru monologul cu voce ștearsă, lipsită total de entuziasmul ce‑l caracteriza. Am trei
CHEMAREA DESTINULUI (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356879_a_358208]
-
visuri firave. cad în melancolie frunzele arămii acoperindu-mi fiecare gând cu clipe înaripate de cer roua îmi spală cuvintele zburdalnice în lumina stelelor nepereche, care zâmbesc muritorilor indrăgostiți de un vis de toamnă... Ești aici, iubite, la începutul lacrimii, înfrigurate de un nepătruns fior mă alinți cu un dor sufocat între cer și pământ. îmi simți tu necuprinsul, taina, patima visul care niciodată nu minte? îmi auzi glasul sonor care seamană a izvoare plânse, în seri cu lună plină? îmi
DIMINEŢI CU PARFUM DE TOAMNĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356975_a_358304]
-
o vrea ... Nu mai scot mașina. Mă voi duce la alde Cărămizaru pe jos ... Trebuie să fiu atent ... ”, își făcea bărbatul planul, mergând încet, sigur pe sine, fără să mai bage câinii în seamă. În timpul acesta, Iuliana s-a repezit, înfrigurată și temătoare, la salteaua sub care ascunsese telefonul. L-a scos de acolo și a încercat să caute numărul de acasă, dar aparatul nu funcționa. - Doamne, ce mă fac? Doamne, ce are de nu merge? se tânguia ea cu voce
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
reflectezi asupra caracterului trecător al vieții omului și la faptul că vine o vreme când trebuie să trecem frontiera dintre Draga de lume, cu toate aspectele ei cotidiene, și lumea cosmică pe care ne-o închipuim dureros de nesigură fiind înfrigurați de acea spaimă a modului în care se va produce această trecere. Misterul dintre cele două lumi a fascinat mintea omului din toate timpurile, iar cei care apucau să spună câte ceva erau priviți ca niște ciudați", afirmă scriitorul Marin Trașcă
MARIN TRAŞCĂ – „EL DESCONOCIDO” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355110_a_356439]
-
obrazul zdrențuit, de frigul unui noiembrie păcătos, ascunzându-și fața vizibilă și ochiul plângăcios care-i rămăsese de la ultima eclipsă. Vântul deja amețise răscolind frunzele rămase de la florăreasa localului, care-și făcea aprovizionarea de unde putea, iar acum seara se zorea înfrigurată la intrarea restaurantului să-și întâmpine preferențial clienții obișnuiți ai casei. Buchetele erau ornate cu ferigi ... în funcție de obraz, avea pregătiți câte trei și cinci trandafiri selectați cu greu. S-a orientat fără greș când ne-a văzut coborând dintr-un
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
ultimul nivel. - Până aici ați plătit! Ne spuse ascensorul, după ce a oprit ... culmea, destul de lin, având mișcarea asemănătoare cu a unui asteroid înfuriat, aterizând pe o planetă necunoscută. Ne-a abandonat într-un hol întunecos. Giulia, și mai ales Edy, înfrigurați se grăbeau nejustificat ... cunoșteau zona. Îi văd că ies afară din bloc pe o ușă camuflată de-un intrând. Am rămas o clipă în urmă ... vroiam să gândesc, trăgeam adânc aer curat în plămâni, eram fericit! - Piruetez pe acoperișul lumii
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
ducă afară. - Nu! Nu face glume cu mine că te plesnesc rău de tot, a țipat el cu răutate și a scos ligheanul afară după ce, din cadrul ușii, a avertizat o să nu treacă pragul fără aprobarea lui. Rămasă singură, Iuliana căuta înfrigurată un cuțit ori altă unealtă pentru a si împlini gândul ce i venise cât zăcuse în pat. Nu a găsit nimic care să i fie de folos. În cutia mesei erau doar câteva linguri de lemn. Nimic metalic în toată
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
și ți cumpăr eu, a încheiat el discuția cu vădită mulțumire în privire și voce. A ieșit din bucătărie și s a întors repede cu rucsacul pe care l a aruncat pe pat. Iuliana a întins mâinile să l ia, înfrigurată și cu inima zvâcnindu i de bucurie, emoție, speranță și teamă. - Ce te grăbești așa, târfă? Avem timp, a zis el și s a ridicat pentru a i smulge rucsacul din mâini. L a întors cu fața în jos și
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
am luat mânuța rece în mâna mea. -Cum te cheamă micuțo? M-a privit câteva clipe care mie mi s-au părut nespus de lungi apoi mi-a șoptit tremurând: - Ema! - Frumos nume, draga mea, și unde locuiești tu? Așteptăm înfrigurata un răspuns, oricare ar fi fost el. Dar nu mi-a raspuns, a început să plângă ușor, obrăjorii parcă îi luau foc, s-au înroșit dintr-odată. La capătul aleii care ducea înspre stația de taxiuri se vedea un bărbat
EMA, UN INGER DE COPIL! de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346199_a_347528]
-
sub fruntea-ți semeață părea uscat, Când ai plecat, prea curând, de acasă. De atâtea ori am cercetat, Umbra întunecoasă ce țese spațiul, Legând distanța dintre noi, Între mine și tine, lumini ne dezveleau Gândurile noastre senine. Acum mă trezesc înfrigurat, Căutând să mă leg cu mâinile de viață, Cercetându- ți ochii în privirea cerească, Prin învăluire m-ai luat, iar în suflet făcând să crească Iubirea cea ivită într-o dimineață. CUVÂNTUL E PUTERE Nici un cuvânt al unui popor, nu
POEME DE SUFLET (2) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369061_a_370390]
-
dud numit banca bătrânei după cea care veghea parcă toți puii de pe pământ de păsări și de oameni. drumul spre biserică. casă-mbrăcată în haine vechi mereu calde. peste prag Dumnezeu trece la fiecare răsărit și apus. II ca demult dimineți înfrigurate într-o primăvară de culoarea mâinilor bunicii ploaie măruntă de o săptămână și chiar mai mult ploaie mocănească aducătoare de pace, vise și povești când din adâncurile pământului până la cer e o singură potecă. suntem copii jocurile noastre se mută
ÎNNOI-SE-VOR CA ALE VULTURULUI TINEREŢILE TALE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370858_a_372187]
-
e o singură potecă. suntem copii jocurile noastre se mută iar în bârlog unde îngerul ne veghează hibernarea și coboară din icoană să guste lipia caldă scoasă acum din cuptor. așteptăm ziua de Paști. a rămas ploaia au rămas diminețile înfrigurate numai vremea aceea se depărtează încet ca un felinar agățat de căruță mâinile bunicii... (...) ... o fotografie alb-negru. din când în când aud chemarea mamei să împărțim pâinea îngerul coboară i se simte privirea încadrată de ramele tot mai vechi ale
ÎNNOI-SE-VOR CA ALE VULTURULUI TINEREŢILE TALE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370858_a_372187]
-
au inventat ceasornicul: ea-tic, el-tac! Ziua și noaptea, bărbatul și femeia, bucuriile și tristețile, treptat au devenit inegale. El a început să întârzie fără motiv, seara la cină, ea, după cumpărături. Într-o zi, trezindu-se din așternut, singură și înfrigurată, s-a întrebat nedumerită: cât o fi ceasul? Afară se îngâna ziua cu noaptea... O fi seară, o fi dimineață?... Referință Bibliografică: Timpul... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1589, Anul V, 08 mai 2015. Drepturi de
TIMPUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369813_a_371142]
-
naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i emfatic, Troiene de mătase ridică frontieră Spre vântul ce suspină cu aeru-i asmatic. Pitită în căsuța ostatică tăcerii, Aștept înfrigurată sublima sărbătoare, Pogoară-ncet Ajunul pe treapta gri a serii, Se naște-n taină Fiul, păstorul de mioare... Referință Bibliografică: ÎN PAȘI DE AJUN / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1820, Anul V, 25 decembrie 2015. Drepturi de
ÎN PAȘI DE AJUN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370373_a_371702]
-
de hubloul navei, mă încordez și privesc până la o epuizare totală, dar nu zăresc ceva care să-mi redea speranța salvării, cea a reîntoarcerii mele acasă. Rătăcesc de ani de zile fără vreo țintă anume, pierdut prin neant, întrebându-mă înfrigurat, zi de zi, oră de oră, clipă de clipă: „Unde este astronava-mamă ?” Mai există oare ? Simt cum puterile mă părăsesc și mă prăbușesc pe fotoliul de comandă. Eu, în naveta asta minusculă, fără destinație, cârpit de griji și de o
PROIECŢIA UNIVERSURILOR PARALELE (SAU CUM S-A PRĂBUŞIT UN SPAŢIU INFINIT ÎNTR-UN PUNCT NEALTERAT PENTRU UN NOU BIG BANG) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370525_a_371854]