1,021 matches
-
colectivă, proaspătul absolvent a opt clase, ce prevestea viitorul luminos al localității și al colectivei. O muzică de pahar se auzea din magnetofonul căminului cultural, iar romanțele Miei Braia și ale Ioanei Radu încântau inimile participanților, îndemnându-i să se înfrupte din bunătățile din farfurie, gătite cu talent și pricepere de tanti Veta, bucătăreasă oficială de ocazie. Petrică Armonistul și colegii săi erau păstrați pentru partea dansantă. Deocamdată serveau și ei masa separat de ceilalți participanți, într-un colț al scenei
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
străbat. Eram pe culme Eram pe culme și priveam vrăjit în jurul meu,uitând că-s istovit de-atât urcuș pe cărărui abrupte, julit de stânci și înțepat de spini și sfâșiat de vulturii haini care doreau din mine să se-nfrupte. Eram pe culme și-am văzut în zări un munte mai înalt,fără cărări, ce străpunsese norii cu mândrie și am dorit să fiu pe al său pisc, dar chiar de-aș fi avut curaj să risc, ca să cobor era
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365591_a_366920]
-
fi plecat Erica cu el, să-l fi dus pe malurile Dunării, această senzație fiind accentuată de foșnetului frunzelor căzute, așternute ca un covor pe alei, printre copaci, pe băncile unde nu demult zăboviseră împreună timp îndelungat pentru a se înfrupta cu sărutări. Înainte de a părăsi orașul în care descoperise trăiri ce nu și le putuse imagina până atunci, Albert a căutat să revadă cât mai multe locuri ce îi aminteau de ființa Ericăi resimțind cu nesaț tot ceea ce îl fermecase
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
fi plecat Erica cu el, să-l fi dus pe malurile Dunării, această senzație fiind accentuată de foșnetului frunzelor căzute, așternute ca un covor pe alei, printre copaci, pe băncile unde nu demult zăboviseră împreună timp îndelungat pentru a se înfrupta cu sărutări. Înainte de a părăsi orașul în care descoperise trăiri ce nu și le putuse imagina până atunci, Albert a căutat să revadă cât mai multe locuri ce îi aminteau de ființa Ericăi resimțind cu nesaț tot ceea ce îl fermecase
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
că Suman s-a retras fiindcă nu voia să bea din vinul găsit în cutia șaretei căci nu îi plăcea băutura. Nici Cocuța nu a mai rămas și s-a întâlnit cu Suman la staulul lui Cezar, care acum se înfrupta cu trifoi proaspăt adus de la câmp. Cei doi tineri profitau că nimeni nu venise după ei și aveau câteva momente de intimitate. L-au lăsat pe Cezar să-și savureze masa despărțindu-se doar cu o strângere de mână. Referință
REVENIREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366088_a_367417]
-
Grigore Avram este descrierea amănunțită a locurilor, fără să precizeze nume de localități sau de vecinătăți, ceea ce nu e rău, dar nu-i ajută decât pe cei ce trăiesc în acel areal, să-și recunoască meleagurile natale. Nu putem trăi înfruptându-ne doar cu descrieri epice, mai ales acum, în era imaginii. Filozofiile și considerațiile proprii ale tânărului funcționar al statului, Elizeu Roman, privitoare la natură, cu tot ce presupune ea, sunt, de fapt, propriile gânduri ale autorului. Întrebări puse lui
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]
-
cotețul porcului, staulul pentru oi și grajdul pentru vacă. Când așezam frunzele proaspete pe stelajele unde se aflau viermii de mătase, îmi plăcea să stau să-i privesc: le vedeam creșterea foarte repede de la o zi la alta, cum se înfruptau lacomi din frunzele de dud. Tot timpul în camera viermilor se auzea un freamăt și se simțea un miros de iabă proaspătă ca după cosit: ronțăiau frunzele de dud iar găurile pe care le făceau în frunze erau dantelate. Apoi
TIMPUL FRUCTELOR ŞI VREMEA AMINTIRILOR de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366146_a_367475]
-
a firii nu trebuie să faci nimic ca să o simți ea se află acolo în lăuntrul întunericului tău se înghesuie în corola tuturor celulelor fără a striga nicicui întinde mâna dincolo de tine există nefirescul din care poți doar să te înfrupți nu ești tu acela nu te recunoști în struna a nimic care nu ești tu în stepa propriului tăiș deschide-ți ochii rostul e să ucizi starea de a fi e să mănânci bine dar muzica întreabă trubadurul cu delicată
ODĂ SÂNGELUI de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351864_a_353193]
-
ritual ancestral. Tu doar intrai în rolul ce-ți era desemnat de totdeauna. Repetai aceleași obiceiuri în ritmuri predefinite, transmise ție de bunici și părinți. Era plină de semnificații vacanța la Săliște. Ca un fruct copt, aromat, din care te-nfruptai. Iar noi ne defineam, creșteam, cu suflete pline. Iubitoare." Înțelepciunea sătenilor autoarei este subliniată și de rândurile în care redă câteva vorbe bine cumpănite ale nonagenarului Nicolae Stan Petruțiu, așezate într-o carte cu titlu foarte grăitor: "Amintiri din satul
MILENA MUNTEANU – „DEPARTE DE ŢARA CU DOR” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351862_a_353191]
-
bărbatului din priviri. - Am trecut într-al doilea an, răspunse femeia așezându-i o pernă sub capul bolnavului. - Are poftă de mâncare? înghiți în sec nea Ion, gândindu-se ce mare păcat de atâtea păsări și să nu te poți înfrupta pe săturate din ele. - Ar avea domn doctor, dar nu are voie decât morcovi fierți, cartofi fierți, nu tu ouă, nu tu friptură... a slăbit săracul, medicamentele astea îi dau și greață, amețeli... - Adu-mi rețeta de la doctor, să văd
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
să mă scuzi că ți-am întrerupt plăcerea dușului. Mai ai timp să-l termini așa cum mai avem și timp să mergem să servim prânzul sau nu îți mai este foame? - Îmi este o foame de lup. - Parcă te-ai înfruptat destul de bine din corpul meu, tot nu ți-ai astâmpărat foamea? glumi Mircea pentru care primi un ghiont în coaste de la iubita sa, care fugi să-și continue dușul ce a fost întrerupt, rămânându-i șamponul în părul neclătit. - Mai
ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352277_a_353606]
-
sălile de fitness”, „ține hățurile cailor putere ce pun în mișcare o limuzina (fără T.V.A.)”, „se ia la trântă cu legea ( ... ) o și învinge, ciupind de unde se poate și de unde i se dă locul”.„Haiducul modern ( ... ) ia de la stat ( ... ), înfruptându-se ( ... ) din despăgubirile date de tribunalele internaționale în numele dreptății sale”. Electorale am putea intitula o suită de „piese”, menite să stigmatizeze metehnele moștenite de pe vremea marelui Caragiale. Astfel doar„Vocea urnelor s-a făcut auzită din nou” ... aflăm cum „cetățenii
DAN ORGHICI, FUMURI DE PALIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351250_a_352579]
-
aibă un Nichita „numai al meu” - a sfârșit cu „un Nichita al nostru” - adică pentru noi toți, deopotrivă. Pentru că Nichita este un dar al tuturor pentru toți, o avuție publică, ca o pâine rumenită și caldă din care se pot înfrupta mulțimile, fără ca aceasta să se împuțineze. O pâine spre împărtășire. Și mai interesant este faptul că, Nichita este perceput, din perspectiva celor trei „eu”, așa cum ar trebui să ne percepem toți: cum ne vedem noi înșine, cum îi vedem noi
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
Autorului [10] MAI POATE UȘA Mai poate iarăși ușa In colt să mai aștepte?! Ca iarba-mbătrânită Stă să cadă peste tristețea unei rochii uitată lângă mărul din ogradă. Mai lasă-mă-n amurguri oglinzile să-ndrept spre macii ce se-nfruptă din umărul meu drept. Dar să trăim în visul cu palide dureri îndoaie-n salcii vremea genunchii mei de ieri. [10] CAN THE DOOR STILL Can the door still Wait for me în the corner?! The old grass Is waiting
POEME BILINGVE (II) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350779_a_352108]
-
tine, colină de mirt, voi veni la tine, munte de tămâie. Cât de frumoasă ești, tu draga mea, fără nici o pată” (4, 5-7). Aici, în volum, ea cheamă asemănător: „În lumina de amurg/ a iubirii ce se apropie ne/ vom înfrupta din plăcerile/ atingerilor./ Vino,/ strecoară-te/ sub sânii mei!” (p. 46). Iubirea cântată în „Păcatul neliniștii” este concepută ca un dar divin. Poeta ne spune: „Am fost poftiți acum/ împreună la masa/ îndulcitoarelor/ merinde așezate de/ călăuza cerească” (p. 44
SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS de TEODOR DAMIAN în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350791_a_352120]
-
sos special din soia și zahăr, le-a lăsat la scurs, le-a tăvălit prin făină de soia apoi am savurat cu plăcere acest „tort” tradițional. Pentru că mi-a plăcut așa mult, a doua zi când am dorit să mă înfrupt cu această bunătate, era să-mi rup dinții în el pentru că se întărise. După aceea am aflat de la Shinya, că se consumă doar în seara de Anul Nou, proaspăt preparat. După cum am dedus, „norocul” ( alias sănătatea) este adus și prin
JAPONIA-MISTER ŞI FASCINAŢIE(JURNAL DE CĂLĂTORIE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350827_a_352156]
-
show menit să distragă atenția și să liniștească spiritul străzii? Mă mir că în biata asta de țărișoară, binecuvântată altădată de Dumnnezeu, a mai rămas ceva de furat, că nimeni nu mai are chef de muncă. Cei de sus se înfruptă din toate, că ei au pâinea și cuțitul, sunt „aleșii boborului”, nu? Cei de jos se țin numai de greve, cine i-o fi îndemnând să ceară majorări aproape de la simplu la dublu de salarii, că de muncă nu-i
DIN NOU ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351627_a_352956]
-
Și scăpărând nepământești dorințe? Când trup de vânt culca mătasea ierbii Îți amintești? - mai sângerau petunii Spre râu fugeau ca să se-adape cerbii Iar noi stăteam, cuminți, la sânul lunii Răceala-i stranie o simțeam dogoare Străini de temeri, ne înfruptam sălbatic Din vise, cufundați în rugi de floare Ți-aduci aminte? Astăzi, singuratic, Pășind tăcut pe-alei de-aramă ninse Nu simți, nu vezi și rătăcești întruna Ți-e gându-ascuns în felinare stinse Iubite, tu n-auzi cum strigă bruma
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
Dumnezeu în istorie și în viață. El și-a ales conducătorii, el a hotărât totul. Divanul a fost înlocuit cu parlamentul, legile au fost ale poporului și numai ale lui. Țara a devenit un bun oarecare, din care se pot înfrupta toți cei care se pot sustrage legilor, care poate fi vândută dacă este cazul. Bogățiile țării au devenit niște mărfuri de piață, care pot fi exploatate și jefuite fără frică de Dumnezeu; armata a devenit „de profesioniști” salarizați, angajați ca
ALUNGAREA LUI DUMNEZEU de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351735_a_353064]
-
acum în toate tainițele sufletului, onestitatea și corectitudinea legăturii dintre „bibliotecă” și „cititori” a întârziat să se mai manifeste ca altădată... Cu tristețe și deloc întâmplător constat că nici unul care a rămas „debitor” micii mele comori (din care s-a „înfruptat” sporindu-și nu doar spiritul ci și biblioteca personală), ori mai curând gestului meu prietenesc și generos (atât cât este de presupus că există în astfel de situații !) nu-mi mai vorbește astăzi. Au preferat o schimbare de macaz, întorsul
DESPĂRE ÎMPRUMUTUL CĂRŢILOR... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351146_a_352475]
-
până sâmbătă seara/ Talpa respiră cald petrecută de lut/ Metalul melancoliei dă trupului/ Luciul atât de plăcut al îmbătării de sine/ Când podelele râd în răsfrânta lumină/ fructul sanctificat și mușcat de-un sărut (...)/ O durere numai a mea se-nfruptă din mine/ Umilită de seve (...)/ Eu încăpățânat -melancolică/ Mă împresor și cu tandri de / vânt...” Celălalt ciclu Tema principală, menține poezia autoarei într-un echilibru mai stabil, sub o privire mai comprehensivă, mai împăcată cu seismele interioare, cu situația unui
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
jertfească mereu pentru a putea lucra la transfigurarea lumii, așa cum a făcut și Părintele Profesor Dumitru Stăniloae. În altă ordine de idei, am constatat că toți discipolii care s-au apropiat de opera Părintelui Profesor Dumitru Popescu, nu s-au înfruptat doar dintr-o comoară spirituală, ci au aflat pe cel ce a dăruit această comoară, ca pe un învățător și un părinte căruia i s-au atașat cu credință și cu dragoste. Apoi vedem cum opera marelui teolog nu se
PĂRINTELE PROFESOR ŞI ACADEMICIAN DUMITRU POPESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345540_a_346869]
-
04 martie 2013 Toate Articolele Autorului NU MAI ÎNCERCA ! Nu mai încerca bătrâne, Lumea să o schimbi, Trăiește de azi pe mâine, În tăcere să te plimbi! Ajută tinerii să lupte, Dă-le alte noi povețe, Din viață să se-nfrupte, De-nvățat să mai învețe! Referință Bibliografică: NU MAI ÎNCERCA ! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 794, Anul III, 04 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
NU MAI ÎNCERCA ! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345589_a_346918]
-
a firii nu trebuie să faci nimic ca să o simți ea se află acolo în lăuntrul întunericului tău se înghesuie în corola tuturor celulelor fără a striga nicicui întinde mâna dincolo de tine există nefirescul din care poți doar să te înfrupți nu ești tu acela nu te recunoști în struna a nimic care nu ești tu în stepa propriului ... Citește mai mult în singura noapte pe care am cunoscut-oam vorbit cu un greiereși cu fratele său de pământpăianjenulpăreau amândoi străiniîn starea
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
poeme cu gura coclită. Singurătate, numai tu poți să mă apropii de viață, de moarte. Mă văd doar la lumina privirii tale, cu timpanele sparte, cea care nu te afli nicicând vinovată când vii și mă ații. Până atunci ne înfruptăm cu voluptate una din mustul celeilalte pe săturate. Și de data aceasta mă voi ridica cu fiecare cădere mai dreaptă, cu fiecare nouă cădere, cu fiecare nouă trădare, cu fiecare nouă trudire spre Cea de veci Înviere. Nu, dragii mei
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]