917 matches
-
sub formă de claxoane de mașini, sirene, glasuri. Nimeni nu le aude. Oamenii s-au așezat cuminți pe scaune, ca și cum cineva le-ar fi poruncit să stea smeriți și să aștepte. Să aștepte până la începerea slujbei Sfântului Maslu. Oricât de îngândurate le-ar fi frunțile, nu poți să nu le remarci chipurile îmblânzite în lumina galbenă a lumânărilor. Ochii lucesc intens și se îndreaptă toți, ca la comandă, spre Părintele Nicolae Bordașiu. Este primit cu mare drag în mijlocul lor, îi sorb
INTERVIU ŞI DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI … de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360423_a_361752]
-
strivim. Mai este timp să facem pas spre ceruri, În cor de îngeri ode să cântăm. Din zile să mai facem giuvaeruri Și multe sensuri vieții să-i mai dăm. Mereu mă-întreb când vremea va apune. Privesc către trecut îngândurat, Dar vocea din privirea ta îmi spune Ca vise încă am de numărat. --> AM PUS PESTE IUBIRE LEGĂMÂNT
MAI ESTE TIMP... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360732_a_362061]
-
ne conduce pe un drum pe care el dorește să-l urmam.In orice caz,se întuneca,trebuie să vorbesc cu familia Knight.” Omulețul înainta pe drumul încă umed spre casă mătușii,sprijinindu-se din când în când în baston,îngândurat și dornic să dezlege misterul acestei crime.Pe când ajunses era întuneric deja,iar de la fereastra se vedea Karon și Aongus care vorbeau în salon pe canapea lângă semineu.Inspectorul ciocani,iar în fața uși apăru o tânără care îl pofti înăuntru
KARON,CAP 11 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360151_a_361480]
-
ocean, cu mai multă grijă și folos sufletesc, decât în albumele pe care, cu greutate din toate perspectivele, le izbutesc azi cântăreții?! O colecție de cântece însemnează pentru artist ceea ce-i parfumul pentru istoria florilor, bolta curcubeului pentru orizont, frunțile îngândurate, pentru poezie, arcada catedralei pentru linia dintre lumesc și spiritual, perla pentru scoica depusă pe funduri acvatice. Fiecare colecție de cântece nu duce mai departe în timp numai muzica, ci e zguduită și de rezonanța pe care o lasă în
BENONE SINULESCU. O VIAŢĂ RETRĂITĂ ESTETIZAT, ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359893_a_361222]
-
începutului, nuanțelor, culorilor... Pe ici, pe colo, mai trece grăbit câte-un om Îl cheamă rostul lui, pâinea să-și câștige, Clipa sărind dintr-o oră în alta pare un atom Când vântul suflă-n rufe prinse cu cârlige. Femeie îngândurată trece pe sub geam ca o adiere, O trestie onduindu-se pe geana zorilor, Gândul visează la sărutul cu gust de miere, Doar râul s-aude lovind în roțile morilor Măcinând timpul cu gust amar de fiere... Motiv pentru un solfegiu Te-
CANICULA DIN CUVINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359635_a_360964]
-
cât e ziulica de lungă. Știu eu cui seamănă el așa”, medita Ioana, privind încruntată preșurile decolorate de spălările făcute în timp. La ultimul gând a tresărit și s‑a uitat speriată la bărbatul ei, care tocmai plecase, parcă mai îngândurat decât ea. În acel an, la București, Gabriel s‑a simțit mult mai în largul său decât își imaginase în ultima vacanță de vară pe care a petrecut‑o, cât era ziua de lungă, pe câmp, ajutându‑și părinții. În
CHEMAREA DESTINULUI (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359622_a_360951]
-
luni de secetă. Căzuse dimineața, la răsăritul soarelui. Aerul s-a împrospătat și toată vegetația s-a înviorat de parcă se trezea la o nouă viață. Orașul părea mai curat ca de obicei și oamenii mai vioi. Numai Mișu mergea posomorât, îngândurat, fără să se bucure de prospețimea florilor și ciripitul păsărelelor, ce se auzea de prin toți copacii parcului pe care-l traversa el, imediat după ce ploaia s-a oprit și primele raze de soare apăreau timide printre norii risipiți. La
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
demonstrat și susținut, totuși avocata s-a remarcat prin vehemență și cunoașterea chichițelor procedurale. Mișu asculta pledoaria ei cu gândul plecat departe. Nu se putea concentra asupra dezbaterilor de acolo. Aștepta nerăbdător să treacă ziua. A revenit la birou la fel de îngândurat și tăcut. Avocatul Cenușe era prea ocupat ca să-l bage în seamă cu ironiile sale, iar Ramona rămăsese de vorbă cu clientul său în fața clădirii judecătoriei. A răsfoit și el câteva hârtii ce așteptau pe masa de lucru, doar pentru
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
RĂSPUNDE ! Dacă cineva, ar încerca să mă întrebe, Pe unde-mi umblă gândurile mele Ar trebui să tac precum se vede Și să privesc îngândurat la stele. Să mă opresc la steaua care Desigur o privești și tu la fel, Îngândurată, muncită de o întrebare Născută dintr-un gând rebel. Referință Bibliografică: Iubita mea, iubită / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 425, Anul II, 29 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
IUBITA MEA, IUBITĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359710_a_361039]
-
o peșteră adâncă și încăpătoare, din apropierea palatului Iernii, se adunaseră mulți oameni, femei, copii și bătrâni cu ce mai reușiseră să mai aducă din gospodării. Făcuseră un foc mare și stăteau în jurul lui ca să se încălzească. Se priveau tăcuți și îngândurați. - Se vede că așa ne-a fost scris! murmură o femeie. - Trebuie să fie o scăpare! oftă încrâncenat soțul ei. - Există o scăpare, măi, oameni buni! se auzi, abia șoptit și tărăgănat, glasul unui bătrân înfofolit într-o șubă și
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
limbă vibra într-o adâncă tristețe, părea că se făcea simțită mai acut ca oricând. Începea să înțeleagă că prezența acestei senzații, oriunde s-ar fi aflat ea, ca persoană, fie în înspumatele valuri, fie pe plaja fierbinte, fie privind îngândurată, neînsemnatele cruci de lemn de la mormintele bunicilor săi - morminte aflate pe undeva, pe acolo, într-unul sau altul dintre cimitirele ce străjuiau drumul care ducea spre plajă și prin care pașii săi, doar după o singură încercare, refuzaseră să mai
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
ce liniște este aici! “Atîta liniște-i în jur, de-mi pare că aud/ cum se izbesc de geamuri razele de lună.” Am bătut tot orașul, am făcut cumpărături, am mîncat o pizza, am trecut pe la Iliria ... Și a tăcut, îngîndurată. Ce mai face? am întrebat-o, deși amîndoi știam care este părerea mea despre femeia aia, de care nouă ne-a fost milă cu vreun an în urmă. Eu o știam mai demult, avusesem cîteva afaceri cu bărbatul ei, care
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
până aici parcă absent la ciorovăiala femeilor. Rămăsese un singur bărbat în casă... - Da, dar e încă mică de tot... E leit maică-sa...Mi-a spus să mai vin și la vară. Seara, Oltea a văzut-o pe Ancuța, îngândurată: - Te mai doare? - Din ce în ce mai puțin. - Așa te vreau. Ajunge cât ați suferit, și tu și Alexa. Viața merge înainte. - Mamă, vreau să-mi iau un apartament. - De ce, la noi nu este loc? - Știi că am niște bani adunați, mai iau
MESTECÂND ÎN CRATIŢĂ. FRAGMENT de NINA GONŢA în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340288_a_341617]
-
cad în păcatul acelui biet țăran cu mintea rătăcită, din satul tatălui meu, pe care tinerii veniți prin vacanțe de studii se făceau că-l întreabă: ”băi Ioane, ce părere ai tu despre facultăți?”, la care tipul răspundea cumpănit, profund îngândurat. ”facultăți, dificultăți...”. Ei bine, pentru mine toate cuvintele acestea pompoase care se termină în ”-tate” (identitate, responsabilitate, echitate, egalitate, Maiestate șamdp) mă pun în mare... dificultate. Scara cărților de identitate e infinită. La baza lanțului trofic uman stau cetățenii paria
CULTUL IDENTITĂŢII de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340399_a_341728]
-
una dintre fetițele din clasă. M. urmează să se mute din școală. Acum 2 ani a rămas fără tată. A fost o tragedie pentru toată familia. Din acel moment zâmbetul rar a mai apărut pe fața ei. Era mereu retrasă, îngândurată, uneori îi spuneam de 2 ori pe nume până să revină cu gândurile și atenția la activitate. Ceva fantastic s-a întâmplat cu ea însă. La început de noiembrie, vorbind cu consilierul din școală, am reușit să o programez pe
Cei 2 ani fabuloși din viața unui învățător: „Dragă sistem de educație, în curând dragonii mei își vor lua zborul în clasa a V-a și aș vrea să-ți spun următoarele” () [Corola-blog/BlogPost/338378_a_339707]
-
doară că-s destule rugăciuni în cart. - Eram numai curios... Și dezamăgit. Cum putuse uită? - Acu mă căiesc că n-am scris-o. Da trăbuie să-mi amintesc. Mă rog la Bunu Dumnedzău să-mi aduc amintie. Am lucrat tăcuți, îngândurați. Poate că Tușa începuse deja să se roage să-și amintească. Eu mi-o închipuiam pe străbunica, scoțând mălaiul din țâșt când Tușa, doar o fetișcana, tuna, cu iapa Neli, din Plai, si strigă de afară: - Mama, mi-i foame
Povestea ca viață. Veniți de luați Lumină () [Corola-blog/BlogPost/338474_a_339803]
-
dat-o pe această locuința, spuse Delia după ce află cât a costat vila luată cu banii jos. — Important este să-ți placă, să ducem acea viață pe care o visăm. Copilul să aibă toate condițiile. Criști rămase în fotoliu, putin îngândurat, văzând că bucuria Deliei nu era deplină. Of, banii ăștia, tot de ei ne împiedicăm! Delia urca iară , să mai privească la camerele de la etaj, făcându-și planuri, visând cu ochii deschiși la aranjarea camerelor. Coborî, parcă mai veselă, mai
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1796 din 01 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340079_a_341408]
-
brusc cum începuse, așa că a trebuit să ne despărțim. Când ne-am ridicat de pe iarbă, banca dispăruse iar peluza se umpluse de apă așa că fiecare din noi a luat-o în partea din care venise. A doua zi treceam la fel de îngândurat și când mi-am amintit de apă, m-am uitat în urmă și i-am văzut pe trecători cu pantalonii suflecați, pășind cu mare grijă prin apa care le trecuse de genunchi. Și la fel ca de obicei, cei timorați
PUNTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340730_a_342059]
-
se întreceau în toate tonalitățile pe străzile capitalei plină de animație, cântece, urale și alte strigăte de bucurie. Era Anul Nou! Adriana străbătea dezolată Bucureștiul la cumpăna dintre ani, strecurându-se temătoare, fără speranță, prin labirintul vieții... Plină de zel, îngândurată, dar meticuloasă, făcea ordine în hârțoagele ce le avea în primire. Ce nu mai era bun, rupea și umpluse coșul de hârtii. Tria și clasifica cu pricepere toate documentele. Pe domenii, pe cauze și alte direcții bine cunoscute de ea
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
vestea la toate conversațiile și seratele, electrizând saloanele și tulburând pe modestul conte Gucciloli. Din fericire, cuplul trebuia să părăsească Veneția pe tot parcursul verii. Contele și-a luat nevasta și a plecat în Bologna, lăsându-l pe Byron îndrăgostit, îngândurat, gingaș, cinic și mulțumit de sine. Dar el, maestru neîntrecut în a lua în derâdere dorințele femeilor, nu putea să se împotrivească. Și, iată-l, pe-o arșiță nemaipomenită, în drum spre Ravenna. Ravenna i-a plăcut. Era un orășel
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
ai discutat cu ea! Mi-a povestit o colegă de-a mea. Îmi pare însă atât de bine că ești sincer cu mine! Mă așteptam ca ea să devină radioasă, veselă, copilăroasă, ca de obicei. Dar rămase în continuare melancolică, îngândurată. - Iar ești tristă, draga mea Katy? Ce mai este acum? - Nu ești tu de vină! De vină sunt proiectele noastre... așa de diferite!... Înțelegeam bine ce vroia să spună. Știam aproape tot ce gândea. Era frumoasă, zglobie, ca un fluture
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342107_a_343436]
-
urez să aibe parte de cât mai multe succese și împliniri meritate. Ion Măldărescu ALIZEELE MELANCOLIEI Prin ocheanele toamnei târzii, amirosind a leandri venețieni și a codri voievodali, te văd sub risipire de galbene frunze de aur, pe sub mesteceni subțiri, îngândurat precum corăbierul scăpat din furtună, cu fața biciuită de vânturi sălcii, de brize sărate, de doruri sfărâmate în larg. Pletele mele de coaptă secară pradă le las mângâierilor tale, mâinilor tale de bărbat, ce-o viață întreagă-a purtat scutul
SEARA DE LEGENDA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341661_a_342990]
-
mulți legionari ieșind speriați din barăcile lor din atriumul fortăreței. Fără să se poată mișca procuratorul Ponțiu Pilat privi îngrozit în sus spre zidurile care se legănau amenințător. Cutremurul se potoli însă destul de repede și cu toții răsuflară ușurați. Procuratorul urcă îngândurat către camera sa de lucru și o vreme se învârti în jurul mesei preocupat de ceva. Vântul se întețise din nou cu și mai mare putere. Fiindcă se făcuse întuneric, un sclav trimis de cineva venise în încăpere și îi aprinsese
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
spus necazurile care au dat peste tribul sau. Vraciul l-a ascultat cu mare atenție și apoi i-a șoptit la ureche câteva cuvinte magice, după care s-a cufundat din nou singurătatea să. După despărțirea de Boorthana, Booboonga deveni îngândurat și trist. Pe obraz i-se prelingeau lacrimi fierbinți. La întoarcerea spre casă, liniștea deșertului era întreruptă de niște cuvinte fără înțeles pe care acesta le murmura pe tot parcursul drumului: „Ba-Ba-Bu, Ba-Ba-Bu, Ba-Ba-Bu ... Murmura și repeta tot timpul cuvintele
AYEYE DAGUL ATYEYE de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342267_a_343596]
-
tuturor locuitorilor, pe care cred că-i și cunoștea deja pe toți. Cu toate acestea, la Ursu, treaba casei era treabă, exclus fiind a lipsi de la programul ce și-l făcuse. Însoțea pe copii la școală și se întorcea apoi îngândurat acasă, de parcă ținea cu tot înadinsul să nu uite cumva ora când trebuie să se ducă să-i aducă. La început, eu, ca și copiii, nu prea am fost de acord să ne însoțească, mai ales la cumpărături, pentru că trebuia
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]