811 matches
-
în orașul lui Moș Crăciun. Tocmai mi- a spus un spiriduș Că Moșul ne poate primi. Este într- o formă de zile mari. Tocmai a terminat de împachetat și ultimele cadouri, a spus Gombo zâmbind. - Tu ... poți să vorbești?, a îngăimat copilul. - Da! Pentru că sunt un om de zăpadă special! Nu m- ai creat tu așa? Gombo, Omul de zăpadă Schior! Așa că, îmbracă- te gros și ...sămergem. Fără să stea prea mult pe gânduri, copilul s- a îmbrăcat, a coborât încet
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
în zăpadă.Cînd a vrut să se apropie, doi copii de vârsta lui, l- au depășit în fugă. Unul dintre ei, trăgea după el o sanie. - Ce s- a întâmplat? A- ți alunecat?, întrebau în cor cei doi. - Da, da, îngăimă bătrânul. Mă doare rău piciorul drept, murmură încet. - Hai Adrian, ajută- mă să îl punem pe sanie. Îl ducem amândoi până la secția de salvare, la două blocuri de aici, a spus unul din băieți celuilalt. - Bine Mihai, dar trebuie să
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
nimeni din copilărie, de pe când mijlocia se distra cu gemenele și cu simțurile lor. Această străfulgerare urmată de întoarcerea precipitată a Anei cu fața spre Cristina, le-a surprins pe amândouă privindu-se uimite una la alta. - Ce-mi faci...? îngăimă Ana în șoaptă. - Nimic.... răspunse Cristina uimită de reacția Anei la gestul său nevinovat. Doar am vrut să-ți dau jos nisipul de pe omoplat... atât. Dacă te deranjează ... scuze, nu a fost cu altă intenție... nu am altă înclinație ... mai
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
Și cu împrejurimile cum rămâne? făcuse ea botișor. Păi, știu eu? își încrețise fruntea oncle Serge. Poate își găsește timp Alec, dacă îl vei ruga frumos!... Mâncarea îmi rămăsese în gât, auzind cuvintele lui. Bineînțeles! Bineînțeles! fusesem în stare să îngaim în cele din urmă. Ei, ce zici? îl întrebase apoi, cu puțin înainte de a pleca, oncle Serge pe tata. Punem la punct casă aia ori nu? Lucrul care îl interesa cu adevarat îl lașase la urmă, așa cum femeile îndeobște procedează
TANTE AURORE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372782_a_374111]
-
explodate. În acest timp a intrat pe ușă și domnul Fusulan... Mahmur, cu ochii tulburi și fața peticită. Văzându-l pe domnul Arsu la catedră, care ajuta fetele să o curețe de gălbenușuri, s-a făcut vânăt, galben, verde. A îngăimat un anemic „Bună ziua!”. Domnul Arsu l-a privit lung, lung, fără să spună o vorbă. Domnul Fusulan i-a înțeles tăcerea și s-a bâlbâit: - Imediat îmi... îmi... îmi... dau demisia, domnule... domnule director! Unde?... Unde?... - La cancelarie, domnule Fusulan
DOMNUL FUSULAN-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373092_a_374421]
-
au fost străfulgerați într-o fracțiune de secundă de un spectacol care m-a îngrozit, am scăpat mingea din mână înainte de a o degaja și-am început să strig cutremurat, bâlbîâit și sacadat: „Foooc... foooc... la biserică, arde clopotnița !, abia îngăimând, arătând cu mâinile într-acolo și precipitânu-mă să mă îndepărtez din fața iadului, care dogorea de la peste o sută și mai bine de metri de locul unde ne aflam și pe care aproape zilnic îl „admiram” la apusul soarelui pe peretele
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
cu tonul ridicat. - Eu n-aș vrea să-i stric somnul... - Ei pe naiba,e mai bine să ne strice el liniștea ? Tataie,vagonul de dormit este mai sus,strigă în timp ce-l zgâlțâie pe bietul om din toate încheieturile. - Maricica...îngaimă tataie cu ochii deschiși, dar cu mintea încă dusă la femeia visurilor lui. - Ce Maricica? ...Așa te opintești la Maricica ? Voi boșorogii ăștia,când nu mai sunteți buni de-un tun ,mai bine vă luați mersul ! I-am spus și
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
Mi se făcea o nedreptate strigătoare la cer! Așa ceva, nu se poate! Era revoltător, era contra firescului și a normalității, era... pur și simplu „contra naturii”! Sufocat de furie, agitând deasupra capului motivarea de la „medicul școlar”, abia am reușit să îngaim: „...dar... dar... nu se poate! Nu-i drept! Nu am fugit de la ore! Chiar am fost bolnav! Am motivare!” Răspunsul dirigintei a venit prompt, căzând ca o palmă, ca un „duș rece” care te trezește brusc la realitate și te
NEDREPTATEA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374788_a_376117]
-
privirea spre gura mea, mi-a întins pe buze frișca cu o mișcare delicată, apoi m-a sărutat ținându-mă cu mâna dreaptă de umeri iar pe cealaltă strecurând-o pe sub rochie până sus, între pulpe. - Se arde friptura, am îngăimat eu înfiorată toată. - Atunci, după ce scoatem friptura, a zis el începând să toace la repezeală verdeața. - Merg să fac duș, că m-am încins, am spus ieșind din bucătărie val-vârtej. - Vin după tine, a adăugat el surâzător, privindu-mă cu
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
Ovidiu! ce mult îmi place! te ador! îi spuneam în șoaptă, înrobită de plăcere. - Și eu te ador, frumoaso! zicea el, în timp ce-mi mângâia umerii, sânii și coapsele într-un du-te vino alert. - Îmi place așa, iubitule! îngăimam aproape fără vlagă, vreau și... - Sunt la ordinele dumneavoastră, doamnă! m-a întrerupt având tonul unui corsar medieval. - Ce-mi place să..., a exclamat, aflat în preajma extazului, însă vocea lui a fost acoperită de țipetele mele de plăcere care se
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
-mi insufle curaj. Însă vorbele ei, departe de a reuși să mă mobilizeze, au declanșat cu celeritate o adevărată criză de franchețe, o nevoie acută de a mă confesa. - Mă simt pustiită și nu mai am chef de nimic, am îngăimat cu toată sinceritatea, covârșită de gânduri, imună la orice gen de consolare. - E firesc să fie așa, m-a întrerupt mătușa, sensibilizată de destăinuirea mea, dar ai răbdare Natalia! Lucrurile se pot schimba în timp. - Știu asta, am găsit putere
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 4 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371668_a_372997]
-
cu lumina aceea orbitor de intensă, pot? m- am interesat, ceva mai degajată, aflată sub vraja ispititoare a misterului. - Întocmai, numai că așa arată și al tău, a zis, zâmbindu-mi în semn de admirație. - Sufletul meu e rănit, am îngăimat eu, amintindu-mi de Ovidiu, rătăcită prin hățișul de gânduri care mă torturau fără încetare, însă colocutorul meu nici nu a sesizat, așa că am reluat cu voce stinsă, interesată totuși, de acest comerț bizar: - De ce oamenii vor să cumpere sau
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
s-au perindat pe acolo. Nu mai spun ce reportaje am văzut la televizor! Nu, trebuie să ajung măcar o dată în viața asta și la Veneția! a conchis mătușa hotărâtă, cu o voce plină de plăcere. - Milano, paradisul cumpărăturilor! am îngăimat eu dusă cu gândul la Versace, Armani, Prada și mulți alții. - Numai la modă și shopping îți este gândul! a sesizat mătușa, a cărei expresie senină mă asigura pe deplin că mă bucur de aprobarea ei. - Ce vorbești, mătușă! "Cina
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
gând amenzile care vor sosi neîntârziat, după slalomul acela nebunesc prin oraș. Se ruga în gând să nu i se agațe de coadă vreo mașină a poliției. - Tata, acolo! aproape că țipă băiatul. Uite valiza Leei! - Dar ea nu-i? îngăimă în sfârșit Maria, îngrijorată. Liviu se întunecă la față iar inima începu să zvâcnească dureros în pieptul sufocat de teamă. O presimțire sumbră căzu peste ei și se avântară pe jos prin parcul enigmatic, căutând zadarnic printre trecătorii impasibili, ființa
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
Publicat în: Ediția nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Trei zile-n șir a bântuit prin neguri, Pe munte rătăcit, mânat de spaimă, Căzut în codrul des, răpus de friguri, Încă e treaz și-o rugă mai îngaimă. - Rugare Ție, Doamne! Trupu-mi lasă, Umbrar să-i fie ramul de stejar. Odihnă dă-mi pe iarba mătăsoasă, S-ajung străjer privind din sfântul car. S-o potoli furtuna și-apoi iele, M-or primeni cu flori de busuioc, Să
POVEŞTI ŢESUTE-N CARUL MARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369139_a_370468]
-
16 august 1772, Thugut confirma insistențele românilor, anunțându-l din Focșani pe Kaunitz că i s-a prezentat o deputăție de boieri munteni pentru a-l ruga ca Austria să stăruie în favoarea neatârnării de Poartă, dar că el i-a „îngăimat” pe boieri cu vorbe frumoase, deoarece nu putea „iniția pe acești domni în secretul intențiilor Înaltei Curți imperiale asupra viitoarei stări a Principatelor”. Sustrăgându-se sub pretextul că țara lor fiind sub stăpânire reală rusească, tratativele trebuiau duse prin canal
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ordine a desfătării răsturnînd-o, Pentru că orișicine-n templu ar intra să nu poată privi Ascunsele minuni, întruchipînd acele Generări 25 Ale ascunsei pofte, cînd furișată-n încăperi întunecoase desfrînata nopții Își joacă rolul, sub Mască tăinuita, șoptind un imn și îngăimînd o rugăciune. Pe preoți El îi rîndui și pe Preotese, învesmîntați în măști de fiara, Inspirînd taină; și ei purtară torțe: amețitoare fumuri În jurul Templului rostogolescu-se; și luat-au Soarele arzînd că pară peste Los 30 Și, cu mașinării imense
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
deodată, Pașka s-a întors spre mine și mi-a aruncat cu o voce puțin cam aspră: - Hai, am să-ți arăt ceva! Hai, n-o să-ți pară rău... Dacă s-ar fi oprit să aștepte răspunsul meu, aș fi îngăimat un refuz. Dar el își continua drumul fără să se mai uite la mine. L-am urmat cu un pas nehotărât. Am coborât pe Volga, am mers de-a lungul portului, cu macaralele lui enorme, cu atelierele, cu antrepozitele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
buzele-i crude, Pătrunsă e de spaimă... un sunet nu s-aude, Mai albă, tot mai albă la față ea se face {EminescuOpVIII 90} Privind cu ochii țintă și fața-i piere. Tace. Ea ar țipa... dar țipetu-n pieptu-i se îngaimă Pe mort cu ochi-l soarbe și moartă e de spaimă. BOGDANA (se-ntoarce) Nu! Nu! Mă-nșală ochii. Și într-aievea văd: Bogdan dormea acolo, la dânsul mă reped Și când discoper manta... când o descopăr! A! SAS Ce ai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sur l’origine et les fondements de l’inégalité parmi les hommes, 1755). O ființă rațională este una cuvântătoare. Limbajul articulat era considerat ca fiind cea mai importantă dintre deosebiri. Altfel spus, omul este un animal care vorbește. Dacă ar îngăima ceva, ar fi un semn că animalul ar avea suflet (și suflu) și ar putea fi creștinat. Se spune că, văzând într-o cușcă un urangutan, cardinalul Melchior de Polignac (1661-1742) i s-ar fi adresat astfel : „Vorbește și am
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
legea mea că nici măcar întreaga dinastie Boszt nu mă poate... Mas sări asupra lui Severus și se opri cu tăișul cuțitului aproape de gâtul lui. ― De ce ai pomenit numele asta? scrâșni soldatul. De unde știi? Speriat, bătrânul reuși doar cu greu să îngaime. ― Ce să știu? Că omul acela face parte din familia imperială? Dacă n-ar fi fost gestul energic al lui Kasser, cuțitul lui Mos și-ar fi îndeplinit misiunea. ― Toată lumea știe că numai dinastia Boszt are austral. ― Ți-am spus
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fi ridicat. Pe suprafața apei pluteau corpurile neînsuflețite a cel puțin douăzeci de meduze, toate având carapacea cornoasă despicată și lăsând să se vadă un țesut care semăna izbitor de mult cu cel al unui creier uman. - Cum ai făcut? îngăimă Durdrin. - Știi că sunt mai îndemînatică decât tine cu laserii. M-am gândit că până la urmă nu sunt decât niște animale, chit că arată ca un păianjen de-al nostru dar cu tot cu pânză. Le-am despicat țestele și au murit
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
trase deoparte într-o tăcere rezervată, care contrasta puternic cu chiotele de bucurie ale Mariilor. În odaie se năpusti și Kasser, care dădu zgomotos ușa de perete. - Moșneag fățarnic! Mi-au spus că ai murit. - Ei, am fost pe-aproape, îngăimă Abatele. La vârsta mea sunt și vești pe care e bine să le primești cu un oarece tact. Kasser privi repede în cameră și, bizuindu-se pe privirea ațintită spre pământ a lui Airam, o dojeni pe femeie. - Ce-ai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Tonul lui păstra accente poruncitoare, chiar și atunci când se dorea amabil. Radoslav observase de multă vreme calitatea asta și se întreba dacă era înnăscută sau dacă o dobândise în timpul lungilor săi ani de domnie. - Airam, te rog să mai rămâi... îngăimă Abatele. Femeia se conformă, așezîndu-se în genunchi lângă fotoliul adânc. Când ușa se închise, degetele ei poposiseră în părul lung și alb al bătrânului, netezindu-l cu gingășie. - Îmi pare rău, Rade. N-am vrut... Cu multă greutate, Abatele își
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Vreau casa asta, În Întregime. Vreau să trăiesc aici și să ne petrecem aici primul nostru Crăciun În familie, să Împodobim un pin uriaș În holul alb cu negru, și să agăț un ciorăpel de șemineu... Destul de drăguț, reușesc să Îngaim Într-un final, ridicînd scurt din umeri. Cred. — Păi, Fabia trage din țigară, să vă arăt și restul. În timp ce facem turul celorlalte Încăperi, simt că plutesc. Ne-am găsit casa. Am găsit-o. — Fă-i o ofertă! Îi șoptesc lui
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]