885 matches
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > NOSTALGIE PE-O SCRISOARE Autor: Georgeta Zecheru Publicat în: Ediția nr. 1648 din 06 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Ți-am trimis scrisori, iubire însă, nici nu le-ai deschis Îngălbenind de-atâtea zile cuvintele ce ți le-am scris * S-au plictisit într-un sertar de știrile de prin reviste Ce așteptau și ele în zadar șansa să fie răsfoite * Ba ți-am pus și-o poză nouă să vezi
NOSTALGIE PE-O SCRISOARE de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379877_a_381206]
-
încă să-și răspundă. Și totuși, continuând să privească atentă fațadele vechilor clădiri, râul de oamenii ce se scurgea monoton în susul și-n josul străzii comerciale, începu să-și dea seama că ceea ce vedea, se asemăna cu o fotografie veche, îngălbenită de vreme, cu marginile scorojite, căreia nu-i mai vedea utilitatea. Era doar o imagine a pulberii; trecute și viitoare. Încet, înțelegerea prindea contur: ceea ce-i lipsea cu adevărat realității pe care o tocmai o contempla, era... magia. Magia dorinței
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
și parfum de salcâm, toate mângâie și dezmiardă universul lăuntric al poetei care strălucește sfințit de iubire. Iată cât de sugestiv își zugrăvește descrierea, lăsând natura să grăiască în cea mai senină manieră: “sunt Dunărea/ cu lacrima albastră/ și Bărăganul,/ îngălbenit de soare./ sunt vântul adiat/ al florii din fereastră,/ balada pământului/ cântată pe-nserare!/ sunt răsăritul spulberat/ din delta stufului;/ și strigătul de păsări/ brodat în zări -/ sunt geamătul de piatră/ din albia fluviului-/ și pasul Chiralinei,/ dincolo de mări./ sunt
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
oferă serviciile oastei care luptă cu turcii: „Auzind acestea, Ursuz decise să le dea o mână de ajutor. Trecu prin perete desfășurându-și mantia neagră ca niște aripi uriașe, cu gheare lungi și ascuțite. Rânji arătându-și caninii lungi și îngălbeniți de atâta sânge și cu o voce răgușită rosti: - Dacă aveți nevoie de ajutor, apoi eu sunt cel pe care-l așteptați!” Ba, mai mult, își declină identitatea „ - Nu vă temeți de mine! Sunt un vampir cu gânduri bune!” În
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
îngândurat și cam speriat.Cu foia de hartie îngălbenita în mâini, Olia rămăsese pironita în picioare, lângă divanul acoperit cu o velința decolorata. Se lasă ușor pe pat cu mâinile ușor tremurânde, lângă lădița veche de lemn plină cu foi îngălbenite de timp și praf... Timpul trecea ... Citește mai mult MIRELA PENU (București) - PREMIUL III la Concursul Internațional "MEMORIA SLOVELOR", ediția a II-a, 2016 - Secțiunea PROZA SCURTABUCHETUL DIN FLORI DE CÂMPPe chipul Oliei zâmbetul dispăru încet.Șuvița blondă care îi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
îngândurat și cam speriat.Cu foia de hartie îngălbenita în mâini, Olia rămăsese pironita în picioare, lângă divanul acoperit cu o velința decolorată.Se lasă ușor pe pat cu mâinile ușor tremurânde, lângă lădița veche de lemn plină cu foi îngălbenite de timp și praf... Timpul trecea ... XIII. DORIN RADU (BUCUREȘTI) - PREMIUL III LA CONCURSUL INTERNAȚIONAL "MEMORIA SLOVELOR", EDIȚIA A II-A, 2016 - SECȚIUNEA PROZA SCURTĂ, de Ion Nălbitoru , publicat în Ediția nr. 2111 din 11 octombrie 2016. DORIN RADU (București
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
în surdină. În inimă se lasă seara Și în privirea fără vină... Arzând mocnit Arzând mocnit, ca focu’-n sobă, În care-ai pus un lemn crăpat, Amarul eu îl pun în vorbă, Un plâns se iscă, fulgerat. Ca frunzele îngălbenesc Dorințe-aprinse prea târziu... Și ca și ele-n vânt plutesc, Rămân un cântec în pustiu. Ci zarea lin o strânge fumul, În inimă, e-un rug aprins, Singurătatea mi-a fost drumul Pe care-am mers cu glasul stins. Va
TREI POEME de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381533_a_382862]
-
DE ARȚAR ..., de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012. Poem final pe frunze de arțar ... < ... zâmbetul tău - o frunză memoriei furată ...> Tremură în cădere frunzele arțarului din fața ferestrei mele, tremură, plâng și se duc îngălbenite în tăcerea singulară, în lumea Uitării de unde nimeni nu știe nimic. Rând pe rând, pe șoaptele vântului Timp, vor pleca toate. Inconștiența face să palpite ultimele lor clipe de vrajă, freamată, dansează, plutesc agățate firav de firul subțire de viață
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
Oare dacă am știi "tot adevărul" am mai trăi cu adevărat trăirea?? Citește mai mult Poem final pe frunze de arțar ...< ... zâmbetul tău - o frunză memoriei furată ...> Tremură în cădere frunzele arțarului din fața ferestrei mele, tremură, plâng și se duc îngălbenite în tăcerea singulară, în lumea Uitării de unde nimeni nu știe nimic.Rând pe rând, pe șoaptele vântului Timp, vor pleca toate. Inconștiența face să palpite ultimele lor clipe de vrajă, freamată, dansează, plutesc agățate firav de firul subțire de viață
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
Autorului S-a-norat și și vântul bate Peste crengile de nuc Vine iată de departe De zi să nu mă apuc A-nflorit cu frigul iar Cluju-ntreg și Mănășturul Ca privirea în pahar Când o cerni cu împrejurul Floarea s-a îngălbenit De pe palma primăverii Când frigul iar a venit Chiar și-n faptul alb al serii Frunzele se răscolesc Pe sub palele de vânt Pașii când ni se-ntâlnesc Prinși pe aripi de cuvânt Și doinește bolta nouă Pe sub frigul ce-a
PE SUB ARIPI DE CUVÂNT de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373643_a_374972]
-
O BINECUVÂNTARE CULTURALĂ ȘI SPIRITUALĂ Autor: Radu Botiș Publicat în: Ediția nr. 1336 din 28 august 2014 Toate Articolele Autorului Prof.Ana-Cristina Popescu Cartea este un lucru de mare preț pe lumea aceasta. Viața cea adevărată o găsești în filele îngălbenite de vreme ale cărții. O carte bună este un factor principal în evoluția unei limbi. Slovele adunate din eul artiștilor, înșirate pe hârtie, devin comori neprețuite. Cea mai mare contribuție în evoluția unei limbi a avut-o cartea. Cronicarii au
REVISTA SLOVA CREŞTINĂ, O BINECUVÂNTARE CULTURALĂ ŞI SPIRITUALĂ de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371535_a_372864]
-
a fi mereu cea mai strălucitoare și a călăuzi spre lumile necunoscute, ne-ncepute acele suflete pe care toți le cred pe veci pierdute. Cândva, probabil că am fost și frunză -ntr-un copac și-am învățat să mă-nverzesc, să mă îngălbenesc, să mă prefac că nu conteaz-a câta oară căderea m-a atins atâta timp cât, din înalt, ades, pot să simt c-am învins! Referință Bibliografică: CÂNDVA, PROBABIL / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1571, Anul V, 20 aprilie
CÂNDVA, PROBABIL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374862_a_376191]
-
cum îi spuneau fetele, isi agățase de buric un inel de argint, în urechi avea prins un snop de cercei cu pietricica, înfipți unul lângă altul cât era urechea de lungă. Cu niste ochi când verzi, cănd albaștri sau maro îngălbeniți pe la colțuri, de o mărime neobișnuită , așezați peste genul unei expresii de leoaica în călduri, te dădea gata cum intrai în raza ei de acțiune. În mersul lor, aparent dezorganizat, toate își agitau trupurile în fel de fel de mișcări
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
mai mult sau mai puțin, să schimbăm câteva vorbe, impresii, să facem schimb de telefoane, adrese, mailuri, cărți de vizită, să facem fotografii. Nu rare au fost situațiile când cu ocazia acestor revederi am regăsit în „arhiva amintirilor personale”, poze îngălbenite de timp, poze din anii de liceu, sau poze mai recent făcute cu prilejul revederilor periodice. Cele mai frumoase, emoționante, nostalgice fotografii, amintiri și trăiri le avem sau le regăsim în mințile și sufletele noastre fie de adolescent, fie de
VIAŢA ESTE CA O AŢĂ! de BAKI YMERI în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373813_a_375142]
-
iar zâmbeai cu nepăsări de vânt când îți vorbeam sorbind a vieții vrajă, arzându-ți pașii în vulcani, pe plajă, eu umbrei tale rămâneam pământ. O altă ea tu tremurai la braț dar, așteptam la colț, pe-aceeași stradă, să-ngălbenești poveștile-ntr-o ladă și-n firul vieții să te prind c-un laț. S-au scuturat, târziu, de primăvară, toți pașii tăi ce murmurau prin flori, cădeau sub tălpi toți ghimpii de prin zori tu tremurai de singur... lâng-o
TREMUR TÂRZIU de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371830_a_373159]
-
cărțulie cu niște coperți tari, de un verde vetust. N-avea inscripționat nici un titlu. E veche tare, își zise. A fost legată, să nu se destrame. Da! Da! Și, împinsă de curiozitate, o deschise. Descoperi coperta originală. Foaia de hârtie îngălbenită de timp purta un chenar de vignete migălos și estetic desenate. Titlul? "SIMBOLURI (explicarea lor)". Fără autor, însă. Atenția îi fu distrasă de gesturile precipitate ale ciudatului anticar. Scotea pe masă cu mâinile amândouă ceasuri, multe ceasuri, unele cu brățară
CEASUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371858_a_373187]
-
îngeri, cu gândurile mele! CURCUBEU DE FRUNZE În curcubeu se ridică frunze către Cer, când vremea lăcrimează pe Toamna-giuvaier. Culoare și strălucire pun în agate, să le dea prețuire între nestemate. Luna își așterne raze reci de lumină, pe pomi îngălbeniți din crâng și din grădină. Sufletul mi se frânge de-a lor rătăcire și de jalea morții în drum spre cimitire. Copacii își plâng soartă, de frunze dezbrăcați, în ploaie mocănească necontenit udați. Că vremea doamnei-toamnă e capricioasă, de nu
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
vrut să ajute... și-a pierdut viața. Ce a ajuns omenirea? De ce omoară, om, pe om? Ce s-a întâmplat cu iubirea? A dispărut din suflete? Unde este omenia din suflete? a ajuns doar o relicvă scrisă pe o foaie îngălbenită de timp...? Cum de s-a ajuns, ca oamenii să-și piardă căldura inimii? Să fie, sărăcia, incultura, copilăria tristă a făptașilor, cauzele acestor tragedii zilnice? Acest lanț de împrejurări nefericite să fie cauza violenței? Sărăcia și lipsa de cultură
PENTRU CĂ... A VRUT SĂ AJUTE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371987_a_373316]
-
priviri Fâlfâiri de-aripi îmi îngheață, Privire rătăcită și vorba răzleață . Deșteaptă sunt ..și-n așteptare... Simt adiere, se stinge-o lumânare, Înec durerea-n focul ce-i mocnit Amară-i lacrima pe care-am simțit Așteptările-s triste și-îngălbenite De-amintirile rămase..încremenite, Lacrimile-mi par diamante ciobite Ce sapă-adânc în suflete rănite. Referință Bibliografică: AȘTEPTĂRILE-S LUNGI IUBITE / Zamfira Rotaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2341, Anul VII, 29 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Zamfira
AȘTEPTĂRILE-S LUNGI IUBITE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372532_a_373861]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > PLOUA Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 516 din 30 mai 2012 Toate Articolele Autorului plouă, plouă prin boscheți uscați în ciocolatiu iarba, trist îngălbenită de săgeți de soare ofilită și plăpândă a-ncetat să plângă. numai scaieții pătați își capătă firea, stropii ploii răcorește din câmp, uscăciunea. clisa, devenită stâncă rochie nouă înveșmăntă. când dau stropii-n potolit zarea miroase-a floare, ochii uscăciunilor privesc
PLOUA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371143_a_372472]
-
nr. 1762 din 28 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Ați observat vreodată frunza cum își înverzește-nfățișarea? cum se înalță spre lumină, cum o-nvinețește floarea? cum se dedică, în suspine, hrănirii frumuseții pure și, la sfârșit, își dă suflarea, îngălbenindu-se-n pădure? Ați mirosit vreodată frunza și verdelui i-ați dat o șansă? cu mâini de catifea-n natură, ați mângâiat a ei neșansă? i-ați simțit fotosineza, i-ați auzit cântecul molcom ați dat ochilor speranța că-n
FRUNZA TOAMNEI de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344819_a_346148]
-
cu năduf, apoi ocoli curtea păsărilor, trecu de veceul din scânduri, înnegrit de vreme și hâit spre stânga de-ai fi zis că stă gata să se prăbușească și porni pe cărăruia îngustă, printre straturile de zarzavat - cam pârlite și îngălbenite de secetă -, spre fundul grădinii. El și Păsărilă au curțile „fund în fund”, cum îi place lui să spună. Adică fundul curții lui Păsărilă pleacă exact din fundul curții lui Clăpăugea. Cele două „funduri” sunt despărțite printr-un gard, la fel de
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
sprijinite de balustrata balconului, cu un borbârnac trimite chiștocul țigării, exact pe capota mașinii vecinului de dedesupt. Fumătorul face ghemotoc pachetul gol, și-l aruncă drept unde verdele ierbii iubește cerul. Probabil chiștocul va sta un tip pe tablă mașinii, îngălbenind locul, apoi va fi luat de vânt. Dimineață proprietarul va trage o înjurătură și un oftat. A muncit prea mult pentru banii dați pe mașină. O ciocârlie se înlță sus de tot, și-și cântă ultima clipă de viață. O
NEBUNUL de VIOREL MUHA în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345941_a_347270]
-
ne curtează,/ Mirific formează.// Tabloul de iarnă,/ Cu brazii sclipind,/ Ne duce în taină,/ La glas de colind.“ Sau Simfonia toamnei, una dintre cele mai reușite poeme ale sale: „Stoluri-stoluri corbi de toamnă/ Vin.../ Frunzele de pe copaci/ Au-nceput să-ngălbenească/ Stoluri-stoluri corbi de toamnă/ În pustiul meu din suflet/ Caut.../ La fereastră vântul strigă/ C-un ecou de amăreală/ În pustiul meu din suflet/ Caut...// În perete se aude/ Ceasul.../ Mai măsoară un pic viața/ Și durerea ce-o apasă
UN POET HUNEDOREAN CLAUDIU SIMONATI de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345939_a_347268]
-
citea pe toată atitudinea lor. Între timp ditamai aparatul începuse să zbârnâie și simțeam umflarea brățării. Le-am răspuns: „Zăroni susținea că pe acolo iese mâncarea mistuită în stomac” Începuseră să râdă fără măcar să-i gâdil când amândoi s-au îngălbenit . Citiseră 24 pe aparat. Abia atunci au devenit medici! Nu aveau nitroglicerină la ei și, teoretic, nu puteam fi transportat. Veniseră doar la un cardiac! Dintr-odată grijulii mă întreabă când am mai avut o tensiune atât de ridicată. „acum
DEJA VU de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347924_a_349253]