619 matches
-
morganatice sufletul strâns este într-un bagaj pus sub cap pernă pentru vise pașnice frumoasele nebune ale gării trăiesc într-un du-te-vino continuu periplul odiseic trenul șuieră se urcă pe apucate picioare se agită miriapodic în sandalele decupate ca poza îngălbenită a părinților veșnic dezlipită la un colț simți aerul muntelui izbind în ferestre șarpe de apă translucid călătorii vorbesc despre eșecurile propriei vieți revarsă sincerități albe în cușete negre în gara cu o băncuță din lemn impiegatul anunță mersul trenurilor
(ŞO)TRON ÎNTR-O GARĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362226_a_363555]
-
cailor leagă rănile celor goi, Sprijiniți de trunchiurile copacilor cu fețele moi. Și iată am rămas doar Tu și eu, Noi amândoi, Spre a pomeni sufletele robilor Tăi. DOR NESECAT Te-am privit prin dorul ochiului meu luminat, Ale cearșafurilor îngălbenite și topite de sentimente seci, Prin gândul neputinței mele, reținute m-am schimbat, Am răsturnat valurile care mă purtau spre alte bărci. M-ai petrecut până dincolo de durerea rătăcirii, Până la limita neștiută și neîmblânzită a decăderii. Fiind un suflet dalmat
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
merge la colegiu este ca și cum te-ai duce să iei un pahar cu sifon. Dozatorul va face ce știe el mai bine, dar depinde de tine dacă bei sau nu sifonul”. Apoi a continuat să citească de pe aceleași vechi note îngălbenite pe care le-a scris în 1902. Acest model de predare este ineficient atât în afaceri, cât și în învățământ. Pentru a fi siguri, elevii învață, dar problema este câți învață, cât de mult învață și cu ce spor învață
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
începutul potopului, străbătea astfel străzile capitalei în căutarea evenimentului-cheie al zilei. Hrana rece a președintelui era un astfel de eveniment. Și chiar din barca lui Vincent era făcută fotografia aceea năucitoare pe care o cercetam pe o tăietură de ziar îngălbenită: trei bărbați într-o ambarcațiune precară străbătând o vastă întindere de apă, mărginită de clădiri. O legendă dădea următoarea explicație: „Domnii deputați se duc la sesiunea Adunării Naționale”... Vincent încăleca pe pervazul ferestrei și sărea în brațele surorii lui, Albertine
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
neputând să-și stăpânească un strigăt scurt care i-a trezit vecinii. Cufărul era plin cu ziare vechi! În zăpăceala din dimineața aceea, luase cu ea cufărul siberian... Fără să poată încă să-și creadă ochilor, a scos o filă îngălbenită și, la lumina cenușie a amurgului, a citit: „Deputații și senatorii, fără divergențe de opinie, răspunseseră cu un zel deosebit la convocarea adresată de domnii Loubet și Brisson... Reprezentanții marilor corpuri legiuitoare se reuneau în salonul Murat...” Cu un gest
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în marea ce-l respiră! Mi-aduc aminte-acuma de un ospăț măreț Pe care l-a dat Ștefan naintea morții sale. În sala cu covoare, cu stâlpi de-un aur blond Și înflorit cu stele pe-albastrul lui plafond, Îngălbenit ca umbra și slab ca vechiul leu Ședea Ștefan cel Mare în falnic tronul său. L-a lui picioare șubrezi îngenuncheat ședem. Pe fruntea lui cea ninsă de aur diadem, În mâna lui uscată de aur sceptru greu, Pe umeri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
scris-o cu-al meu sânge, Las romînimei toate grozavul, frumos vis Ca-n fruntea lumei albe eteni să steie scris. [2În sala cu covoare, cu stâlpi de-un aur blond Și înflorit cu stele pe-albastrul lui plafond, ]2 Îngălbenit ca raza și slab ca vechiul leu Stătea Ștefan cel Mare în falnic tronul [său]. L-a lui picioare șubrezi îngenuncheat ședem. [2Pe fruntea lui cea ninsă de aur diadem, ]2 În mâna lui uscată de aur sceptru greu, Pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
boabe de struguri bătute de brumă, căzuse-n creieri și, printre buze ca porumba, dinții părea că se laudă că-s albi. 2254 Storșii ochi ai mortului. Stoarce ochii mortului și miruie fruntea ta. 2258 Luna pe ceriuri - ca cranul îngălbenit a unui mort. luna, gheață galbenă, atârna ca ruptă în nouri, icoana sorții Moldovei; una spăla cu gălbeneală frunțile valurilor mării, alta plutea asupra țării, îngălbenind în moarte și rușine frunțile moldovenilor. Gălbinarea morții. peste podul Sucevei trecea Ieremia Movilă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și niciodată luna N-a fost atât de palidă ca el. 13 2268 Niciodată luna N-a strălucit ca aureola dulce Ce înconjoară naltă fruntea lui. 14 2268 Suflat e-acum în caos de popoare Poporul tău - asemenea cum frunza Îngălbenită noapte[a]-o duce vântul. 15 2268 Vor fi umbra falnică, trufașă, Dară deșartă a mărirei voastre. 16 2268 Și mândrii zei sunt astăzi marmuri moarte. 17 2291 [UN GLAS] Sunt numai mândru - mândru că pot fi Așa cum alții nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ingenios-pitorească de tipuri: „furiosul” (N. Baboeanu), „anxiosul” (G. Bălănescu), „cerebralul” (Tr. Chelariu), „genialoidul” (Stelian Mateescu), „melancolicul” (N. Milcu) ș.a. Ca peste tot în scrisul său, F. e un hedonist al caracterologiei și un filolog estet, întârziind pe file (fie și îngălbenite sau netăiate) spre a distila și inhala, într-un spațiu de intime cărturărești vigilii, mișcări sufletești și arome ascunse, uneori abia perceptibile, captate printr-un fel de hipertrofiere a antenelor. În Efectul de prismă (1998), culegere de articole pe teme
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
reptilă, poeții au preferat În acel timp temperaturile joase. Alții, dornici, poate, de compensații lirice, au stors În cântecele lor febrile, pârgul fierbinte al verii, și au adus prinos amiezii drepte. Cât despre toamneă parcuri dezolate, agoniceă covoare de frunze Îngălbenite foșnind trist sub pasul singuratic al poetuluiă Ele sunt prea bine cunoscute. Poeților noștri de astăzi, primăvara le este anotimpul preferat. Să deschibidem câteva volume de versuri, de curând apărute și dintre paginile acestora anotimpul va țâșni cu toate florile
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
stare jalnică. ș...ț Am apăsat clanța și am intrat într-o cameră mică și îngustă, cu două ferestre. O măsuță murdară pentru mașina de scris. Pe pereți, casete încuiate cu monede care-și pierduseră lustrul, având sub ele etichete îngălbenite, scrise la mașină. Nici o perdea la fereastră. Un covor gri de praf, atât de jerpelit, încât nu observai rupturile decât dacă te împiedicai în ele. Nu poate trece neobservată febrilitatea căutărilor lui Marlowe. L-am văzut și cu alte prilejuri
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
română în primii cinci ani de după 23 August 1944. Apoi vom urmări lucrările studentului. Aici îl vom lăsa însă pe Nicolae Popescu să comită o greșală de metodă. În loc să se adreseze documentelor teoretice și publicistice ale timpului, în loc să răsfoiască filele îngălbenite ale colecției Scânteii și ale revistelor din 1944-1949, el va prefera să se ducă direct la obiectul cercetărilor sale. În consecință se va deplasa în cabinetul bibliotecii Institutului și va cere să i se dea indicele bibliografic al romanelor care
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de dinainte. Și chiar crezu că găsise cuvintele potrivite. Vorbi despre țar, despre bătrânul conte Dolșanski, despre revoluție... Era o zi de octombrie călduță și calmă. Ogoarele erau deja pustii, malul pe care stăteau așezați era îmbrăcat în ierburi înalte, îngălbenite. Când văzu pe cer stolul de gâște sălbatice, Nikolai își dădu seama că, de câteva minute, adolescentul nici măcar nu-l mai asculta. Păsările se oglindeau în cursul neted al râului, iar Pavel le urmărea contururile care păreau să urce în susul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
asta, dom’ procuror ! Șezi, îndată trimit s-aducă niște lapte călduț. I-auzi cum oftează... - Cine ? - Vântoasa. Reluându-și mișcările obișnuite, procurorul se liniștise. întoarse ceasornicul, pături hainele și, ridicându-și un genunchi, începu să-și frece cu ciorapul laba îngălbenită. Se întinse apoi în pat cu mâinile încrucișate peste ogheal și fixă privirea în tavan. În odăița care mirosea a cojoc ș-a tihnă de cămară, femeia aducea de afară iz proaspăt de omăt și mireasmă de fân. Zâmbind dintr-
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
afară într-o hărmălaie ca de iad. „Duhoarea asta de dihor e o armă eficace”, gândi el. între risipituri de pereți, o gaură scobită în paie slujea de adăpost unei arătări cu lațe albe pe sub broboadă, cu un dinte îngălbenit și nasul căzut peste bărbie. înnodat în zdrențe petecite, trupul unei ființe ieșea doar pe jumătate din covru, ca să-și cârcâlească degetele la un hârb cu jăratic. Arătarea croncănea fără șir, cu gemete și văicăreli. Din acestea și mai ales
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mesteca pastile antiacid. Era ceva ce ținea de vechimea averii, se pare să aibă năravuri de om bătrân, acele nevoi grosolane, adulte, și paliative disperate. Obiectul era Încă prea tânără ca să se vadă efectele. Încă nu avea cearcăne sau unghii Îngălbenite. Dar sofisticata sete de distrugere era deja prezentă. Când te apropiai de ea, mirosea a fum. Avea stomacul făcut praf. Dar fața Îi emana În continuare Înfățișarea autumnală. Ochii de pisică de deasupra nasului cârn Îi erau vii, clipeau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apoi mi-am tras-o și am Înfruntat din nou cuvântul. Acolo era scris monstru, negru pe alb, Într-un dicționar uzat, Într-o mare bibliotecă metropolitană. O carte veche, venerabilă, de forma și dimensiunile unei pietre funerare, cu pagini Îngălbenite, purtând urmele mulțimii de oameni care le consultaseră Înaintea mea. Avea mâzgălituri de creion și pete de cerneală, sânge uscat și firimituri de pâine. Coperta de piele Însăși era prinsă cu un lanț de bancă. Era o carte care conținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
făcea deja parte din altă istorie și din alt Univers. Aparent, era viața altcuiva. Parcă era o umbră abia apărută pe pământ, fără secunde în trecut și fără clipe în viitor, care prin alchimia prezentului să fie trecute în paginile îngălbenite ale timpului. Cine trebuie să mai vină? Se uită în jur și văzu chipul puțin aerian al lui Velail, fața ascuțită a lui Soliteraj, ochii pătrunzători ai lui Helur. Descifra la capătul coridorului pe Sergheiov, iar în spatele său, ochii reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vizitatori, În caz că... — O zi bună totuși, mormăi Maigret, ieșind din bucătărie. Apucă cu un gest mecanic cartea legată În piele neagră de pe gheridonul care fusese probabil În salon și Îl aduseseră În sufragerie cu restul mobilei. Era Lucien Leuwen. HÎrtia Îngălbenită păstra mirosul deosebit al cărților din bibliotecile municipale și librăriile care fac abonament de lectură. O ștampilă cu tuș violet indica numele librarului și adresa. Puse cartea la loc și ieși din casă. O fereastră se deschise În dreptul lui. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ori vino moarte. Pentru mine e tot una: De-oiu petrece-ncă cu mîțe și cu pureci și cu luna, Ori de nu - cui ce-i aduce? - Poezie - sărăcie! {EminescuOpI 50} ÎNGER ȘI DEMON Noaptea-n Doma întristată, prin lumini îngălbenite A făcliilor de ceară care ard lângă altare - Pe când bolta-n fundul Domei stă întunecoasă, mare, Nepătrunsă de-ochii roșii de pe mucuri ostenite, În biserica pustie, lângă arcul în părete, Genunchiată stă pe trepte o copilă ca un înger; Pe-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-i să se frământe și m-am întors în odaia mea. După plecarea mea, negustorii s-au sfătuit îndelung. Știam deja în ce privință se sfătuiau. Așteptam liniștit răspunsul lor rugându-mă fierbinte. Nu după multă vreme, negustorul cu dinți îngălbeniți - acela care a venit la mine pe corabie și m-a rugat să fac în așa fel încât să i se dea numai lui drept de negoț în Nueva España - a intrat spășit în chilia mea împreună cu alți câțiva negustori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Japonia unde vor dobândi câștiguri mari pe ele. — Padre, când vă veți întoarce în Japonia, îmi mulțumeau negustorii numai zâmbet, vă vom aștepta cu o biserică nouă, ridicată de noi. Ce vorbe frumoase! Mai cu seamă omul acela cu dinți îngălbeniți m-a tras deoparte pe furiș și mi-a șoptit că dacă voi face în așa fel încât el să stăpânească singur întreg negoțul cu lână, atunci o să dea întotdeauna pentru ordinul nostru a zecea parte din câștigurile lui. Planurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
seniorului Ishida. De asemenea, își închipuia cum Nishi și seniorul Ishida stăteau în seara aceea, în clipa aceea, tăcuți, cu capul căzut pe piept ca și el. Din fundul cutiei de scrisori ieși la iveală un mic mănunchi de foi îngălbenite. I le dăduse pe furiș japonezul de care se despărțiseră pe marginea lacului Tecali din Nueva España. Oare omul acela cu părul împletit plecase împreună cu indienii ducându-se cine știe încotro? Sau își dăduse sufletul lângă lacul acela înăbușitor? Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și bolovănoasă când intraserăm În Italia, era aici acoperită de un torent cafeniu, gata să se reverse peste maluri. Torentul maroniu decolora marea și când valurile, spărgându-se de mal, se răsfirau și se limpezeau, lumina trecea prin apa acum Îngălbenită și spuma de pe crestele lor, dusă de vânt, se spulbera pe șosea. O mașină mare ne depăși-n viteză și o trombă noroioasă se ridică și ne-mproșcă parbrizul și radiatorul. Ștergătorul automat Începu să se miște, Întinzând pelicula fină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]