380 matches
-
pietrele cu care era pavată piața, ajunse lângă el și se opri. Apoi ridică încet, cu ambele mâini, spada lui barbară, grea și, încordându-și toți mușchii, de la călcâie până la umeri, o coborî fulgerător; sabia scânteie în soare. Capul celui îngenuncheat se rostogoli pe pământ, iar trupul se prăbuși alături. Lovitura fusese atât de violentă, încât sângele începu să curgă abia după câteva secunde. Călăul ajunse, cu teribila lui sabie, lângă următorul condamnat, Gaetulicus. Împăratul văzu că acesta închisese ochii. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era de natură să dea fiori. - Încearcă să fii mărinimos, PM, Îi strecură Armelle soțului ei. Du-te și du-i un pahar amărîtei de Gwen, așa cum ar face un adversar loial care are principiul să nu lovească niciodată inamicul Îngenuncheat. Fiica Yvonnei se strîmbă văzîndu-l pe PM venind spre ea, cu zîmbetul pe buze și o cupă În mînă. - Pentru o candidată aflată În campanie, nu prea ești pe fază, Îi șopti el printre dinți, Înainte de a lansa cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Diavolul! Îi explică el cu același entuziasm. Ca să-l salveze pe om de la iad... Ia te uită! Îl Înșfăcase iarăși de braț. Eliberându-se din nou din strânsoare, Dante se hotărî În sfârșit să privească scena. În centru, un tinerel Îngenuncheat susținea din spate o fantoșă de cârpă, construită În așa fel Încât să semene cât de cât cu un bărbat despuiat. Pe partea anterioară a capului era schițat un chip grosolan: doi ochi larg deschiși, cavitățile negre ale nărilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
redevenită murdară și galbenă siluetele a doi giganți proiectate pe peretele îndepărtat. Umbre imense: o căpetenie de trib axona purtând pe cap podoaba de sărbătoare și așezată în profil pe un scăunel de ceremonie, în timp ce la picioarele ei un adorator îngenuncheat, îi cânta imnuri. întregul tablou avea vreo șase metri înălțime. Totuși flacăra rituală fusese cea care provocase totul. Ardea în bolul de piatră de sub mica platformă pe care se desfășura de fapt întreaga scenă și arunca umbre imense pe peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a început să numere pietrele din caldarâm. Le da binețe ca unor vechi prieteni. Ușor, cu pălăria ponosită trasă mult peste fața aplecată, și-a croit cale pe drum de noapte, cu găleata într-o mână și cârpa într-alta, îngenuncheat, mormăind, lustruind. Madame Iocasta stătea întinsă pe pat, închisă în camera sa, și refuza să știe ce se întâmplă în Casa ei. Media se oferise de bună voie să-l țină ocupat pe curățătorul de caldarâm, chiar dacă asta însemna o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
precum sângele proaspăt curs. În tablou, regăsi aceeași amiază pe care o vedea zi de zi stând culcat în mansardă. Sub lumina ca de neon, chipul regelui arăta precum al iubitului său și de-aceea oștenii și mama lui Darius, îngenuncheată să ceară îndurare, îl confundaseră. — Iertare, Vestitule, și mă rog lui Ahura să-ți dea slavă pentru victoria ta, dar și pentru mila pe care o vei arăta unei mame pe care fiul ei, Darius, a uitat-o pe câmpul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe uscat, încercând să găsească taina acelei pedepse din soarta lui. Chemase toți medicii. Plătise cu bani agonisiți într-o viață dusul ei înspre Teheran, într- un elicopter de urgențe, și-și dăduse acceptul pentru dializă. Plânsese în hohote și, îngenuncheat, se reîntorsese la Mazda. Pe urmă, în sala de rugăciune de la spital, zăcuse întins cu capul spre Mecca. Ruga lui nu speriase moartea nevestei, dar pe el îl îngrozise în schimb un pasdar apărut dimineața, ca să-i spună cum s-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
multe pe suflet. Popa Metru le chema pe rând în odăița vecină cu altarul. Se așeza pe un scăunel după ce le citea trei pagini din cărțile sale cu chivăre de aramă. Baba Marghioala a lui Mială nu ridica privirile. Ședea îngenuncheată, cu obrazul veșted lipit de anteriul scump al părintelui. - Ei, ia spune... Începea sfinția-sa. De postit, ai postit? - Da, părinte. Țin toate posturile: postul Crăciunului, postul Paștelui, postul Sfinților Apostoli, postul Sfintei Marii, miercurea și vinerea, ajunul Bobotezei, Tăierea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
secunda asta! (Așteptare. Secunda zbârnâie prin aer.) Vreau să mărturisesc tot! (Cuvântul tot se desface din găoacea sa aeriană și plesnește pe buzele actorului.) Vreau să spun tot. Am în mine o bășică de venin... O port subsuoară... (Pauză. PARASCHIV, îngenuncheat, încercând să-și smulgă subsuoarele.) Eu am dat drumul șarpelui din cușcă! Eu i-am dat drumul! (Zdrobit; bufnitură în spatele sălii; un șarpe uriaș trece printre rânduri, se uită în ochii fiecărui spectator și dispare în univers.) N-am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
este modern, este revoluționar. A vorbit despre umanitate. A suferit din pricina tiraniei. Modelul perfect al generoșilor de la Coimbra, care visează să transforme patria lusitană într-o Franță progresistă, e o Franța de belșug și libertate, cu o nobilime și Biserică îngenuncheate. Adevărul este că tinerii aceștia își iubesc, în felul lor, țara; o vor însă aidoma modelului lor parizian. Cred, sincer, că Portugalia nu-și va recăpăta locul meritat în Europa decât după o transformare radicală, care să lichideze odată pentru
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai târziu, când avea chef să-și depene amintirile, mama se referea amuzată la flacăra pe care, fără să știe, o aprinsese. Parcă Îmi amintesc o ușă Întredeschisă dând spre salon și acolo, În mijlocul pardoselei, Ordo, Ordo al nostru, stă Îngenuncheat și Își frânge mâinile În fața tinerei, frumoasei și uluitei mele mame. Faptul că par a vedea cu coada ochiului minții unduirile romanticei pelerine În jurul umerilor ridicați ai lui Ordo sugerează că am transferat ceva din dansul anterior din pădure În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
le deseneze cu ajutorul unui bețigaș pe nisipul de pe plajă, unde valurile veneau să le șteargă imediat, cu blîndețe. Era cu adevărat un spectacol insolit și oarecum Înduioșător, dacă n-ar fi fost vorba despre o ființă atît de profund respingătoare, Îngenuncheată acolo ore Întregi, făcînd bețișoare sau conturînd litere grosolane, pe care le repeta cu voce tare, ca un școlar concentrat asupra explicațiilor lui Dominique Lassa. Acesta, convins că răpitorul său era cu adevărat În stare să-și țină făgăduiala și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
frontieră să nu mă lase să trec, ce fac. Se uită din nou la fotografie, medicul și soția în centru, tânăra cu ochelarii fumurii și bătrânul cu legătura neagră la stânga, tipul cu scrisoarea și soția la dreapta, băiețașul cu strabism îngenuncheat ca un jucător de fotbal, câinele așezat la picioarele stăpânei. Reciti explicația, Identificarea completă trebuie să fie dată publicității mâine, trebuie să fie dată publicității, mâine, mâine, mâine. În acel moment o hotărâre subită veni și puse stăpânire pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sfânta icoană a Maicii Domnului, adusă aici încă din vremea Brâncoveanului, ca să fie binecuvântare pentru toți cei care trec pragul lăcașului. Oamenii vin s-o roage, care de necazuri, care pentru sănătate, care pentru pricopseală sau pentru copii și stau îngenuncheați, cu privirile plecate, abia de-și apropie buzele cu sfială de poala ei argintie, dar uite că bărbatul stă drept și-o privește ochi în ochi, și nu o clipă, două, ci minute întregi. Cum s-o privești ochi în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe un om fără urmă de morală în el, ce înfăptuiește răul cu calmul înfiorător al fiarelor sălbatice. Cu siguranță, această lume ar fi vrut ca, pentru această „ticăloșie” a lui, el să 104 Rareș Tiron ajungă, pentru vecie, sclavul îngenuncheat al conștiinței sale proprii. De fapt, ea vedea în el reprezentantul pe pământ al inumanității, „căci nu toți cei care posedă un trup, beneficiează întotdeauna și de un suflet adevărat”, se auzeau voci din rândurile ei. - Ar trebui ca toți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
armele pregătite și atenți la cea mai mică mișcare suspectă, recunoscători luminii lunii. Nu s-a întâmplat nimic, iar când soarele s-a ridicat la orizont, s-au întors la marginea salinei și au zărit chiar în mijlocul ei, mehari-ul îngenuncheat și pe bărbat dormind liniștit la umbra lui. La distanțe egale, din cele patru puncte cardinale, patru binocluri l-au ținut sub observație tot timpul zilei. Dar nici călărețul, nici animalul n-au făcut nici o mișcare perceptibilă de la o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fum numai această capră Încăpățînată / dă lapte și nu se-ntreabă cum“. Dar ce ne facem cu cel Îndrăgostit de Ezra Pound? Unde ar putea fi locul lui În afara poeziei? „O voi, puțini, cei fără ajutor din țara mea / grămadă Îngenuncheată // Artiști aruncați și nimiciți / pribegi, pierduți prin sate / Bănuiți, bîrfiți / Iubitori de frumusețe, Înfometați / Amăgiți cu sisteme, / Fără pavăză În fața controalelor // Voi care nu vă puteți măcina / stăruind În succese / care puteți vorbi numai / fără să vă oțeliți repetînd, repetînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
începutul secolului, care se ridicau pline de praf și tăcute în rânduri ordonate după un sistem care nu se mai folosea. — Uite. — Ce e? Am pus cușca lui Ian jos și m-am apropiat de locul în care Scout stătea îngenuncheată. Îmi întinse ceea ce găsise, un colț rupt dintr-un ziar, cu jumătate dintr-o parte acoperită cu litere șerpuitoare, scrise cu pixul. Un fel de formulă. — Ne apropiem, spuse. — E a lui Fidorous? — Mda, e caligrafia lui. M-am holbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ce-s în genunchi căzute. Ascult în noapte, inima cum bate Și mă scufund în amintiri ciudate, Ce vor tributul astăzi să mi-l ceară, Din zori de zi și pân' se face seară. Lumini și umbre-mi macină destinul, Îngenuncheată mai aștept sublimul. În vis, aud cum poarta se deschide Și inima-mi în flacară s-aprinde.
Dor ?ngenunchiat by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83249_a_84574]
-
Înguste, trupul negru și puternic se clatină ca un bețiv, Își Îndoaie genunchii, capul negru cade În față, plecîndu-se sub lovituri, brațele rămîn Întinse orbește Înainte, stă acum sprijinit cu un genunchi pe pămîntul arid și ars de soare, silueta Îngenuncheată se clatină orbește, se clatină la fiecare lovitură, cu brațele Încă Întinse, pînă ce cade În față, pe pămînt, cu brațele desfăcute, cu capul Într-o parte și apoi, o ultimă răbufnire de groază - lovitura ucigașă a pantofului În obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ca manifestare a aspirației spre împlinirea propriei ființe și, în același timp, ca autoevaluare a eului, prin aprecierea atitudinii proprii față de viață, față de cunoaștere: N-am de cuvinte foamea primară... Definirile indirecte ale sinelui (labirint ocultat, ca și cartea, Izvor îngenuncheat, stelar, de spume), de asemenea, tot prin raportare la amintita temă a dublului, exprimă nu atât realul, cât, mai ales, eul dorit, împlinit (prin vis; Onir). O trăsătură evidentă a poeziei lui Eugen Evu este prezența livrescului, atât la nivelul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pământul Ajutor de la Domnul care a făcut cerul și pământul Ajutor de la Domnul... Părintele Ieronim e foarte bătrân. Se zice că are o sută de ani, ca moșul din poveste, cu barba și pletele ninse. După miruit, părintele citește poporenilor îngenuncheați pe lespezi molitva dezlegării. În jurul bărbii părintelui, sufletele adunate ciotcă își murmură mătănii sau tac despărțite de gânduri. Flutură în bătaia cuvântului precum o sfoară de rufe întinse la uscat. Părintele Ieronim îi cunoaște pe fiecare în parte, însă ritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ca și cum ai strânge un șurub, făcu o curbă scurtă spre dreapta Într-un nor de zăpadă și apoi merse paralel cu dealul și cu gardul de sârmă ghimpată, Încetinind. Privi În sus, pe deal. George cobora făcând un telemark, aproape Îngenuncheat; un picior Îndoit și ținut Înainte, celălalt târându-se În spate; bețele-i atârnau ca picioarele subțiri ale unei insecte, ridicând norișori când atingeau zăpada și, la final, poziția asta Îngenuncheată se transforma Într-o curbă frumoasă spre dreapta, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sus, pe deal. George cobora făcând un telemark, aproape Îngenuncheat; un picior Îndoit și ținut Înainte, celălalt târându-se În spate; bețele-i atârnau ca picioarele subțiri ale unei insecte, ridicând norișori când atingeau zăpada și, la final, poziția asta Îngenuncheată se transforma Într-o curbă frumoasă spre dreapta, el ghemuit, cu picioarele Împinse unul În față și celălalt În spate, corpul contrabalansând mișcarea, bețele subliniind curba ca niște dâre luminoase, totul Într-un nor sălbatic de zăpadă. — Mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
adevărat transfigurat de evangheliarul pe care-l ținea În mînă. În biserica În care, copil fiind, la vîrsta școlii primare, mă spovedisem În fața lui, deși Încă nu Începuseră păcatele, dar pentru iertarea cărora se rugă punîndu-mi patrafirul pe spate, Încît Îngenuncheat cum stăteam inima Îmi bătea de Încîntare. De unde venea rațiunea rugăciunii lui pentru iertarea păcatelor Încă neivite, și Încîntarea mea, nu știu. Dar acum el nu mai era, biserica mi se păru goală... În numele Tatălui și-al Fiului... Crucificarea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]