3,183 matches
-
o gâscă, cam slăbuță dar vom avea o bucățică de carne pe masă. La auzul acestor cuvinte, lui Ionuț Îi Înghețase sângele În vine. Cele două gemene chicoteau Într-un colț al singurei odăi, În care trăiau cele șapte suflete, Înghesuite Într-un pat mare de scânduri cu salteaua plină cu paie. Mama observând paloarea lui Ionuț, Încercase să abată discuția În altă direcție. Cuvine-se oare să jertfim Domnului o pasăre cu beteșug și găsită măi omule? Nici nu putem
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
clar.... Știi ceva? De unde vrei tu să iau bani să cumpăr o pasăre fără beteșug, iar dacă nimeni nu o revendică, iar copilul a găsit-o nu a furat-o, se chiamă că este a lui. Din colțul unde se Înghesuiseră, cele două gemene-i făceau În necaz fratelui lor prin semne. Ai să vezi tu, piaza rea va ajunge friptură de Crăciun. Ochii lui Ionuț Înotau În lacrimi de supărare. Bobocul de gâscă era cel mai bun prieten al său
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
pentru duhovnic! ce să ne mai spună? Crede și nu cerceta. Vocile Eram într-o mică sau mare bântuire? Vocile mă îngropau, mă acopereau, nu mai știu în ce stare eram, pentru că nu mai auzeam nimic decât vocile care se înghesuiau în timpanul meu, vibrând asurzitor. Vocile zburau în jurul capului, îmi cuprindeau mâinile în semn de adio! Cineva a îngenuncheat lângă patul meu, să mă apere, să mă trezească din acest animism păgân. Remușcările, pasiunile s-au frânt la jumătatea drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
se vadă. Îmi făceam loc pe culoar, printre valize enorme, ca niște depozite de armament, toate de aceeași culoare, gri sau bleumarin (de ce își cumpără toți oamenii valize gri sau bleumarin, oare?). Strident și stingher, sacul meu verde. Și eu. Înghesuit pe locul 38. În curând trenul va scrâșni (nu, ăsta e un loc comun!). În curând trenul va icni (sec). În curând trenul va porni (așa rău am ajuns...). În curând trenul se va încorda, ca animalele care se arcuiesc
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
creștea de la un anotimp la altul, străbă tând Europa, Asia, Americile... Acum ziarele publicau poza lui mare, pe jumătate de pagină. Purta barbă, avea ochi cenușii, triști și perciuni îngrijit tăiați. Dominique le păstra pe toate. Le împăturea atent. Le înghesuia sub pat, acolo unde dormita cutia cu cretă. Pe urmă nu se mai uita la ele niciodată. Pleca să cumpere verdețuri și fructe, la piață, cu Alexandre flecărind vesel, stăpân de-acum pe bicicleta lui. Își trecea mâna prin părul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de tuș urcaseră iederă în jurul lui, Alexandre exhiba toate simptomele îndrăgostitului clasic, clinic fără speranță. De mâncare se atingea arareori și fără poftă, piețele colorate ale Parisului nu mai repre zentau o fascinație, ci o priveliște mo no cromă, deja înghesuită într-un trecut îndepărtat, scria acasă rar și, în rest, nu mai scria aproape deloc, parte din lipsă de chef, parte ca reacție la unele observații ale ei, juste, în fapt, dar dureros chirurgicale pentru orgoliul lui dintr-o dată timorat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
prins în mijlocul flăcărilor încetase zbaterea. Nu-i rămăsese altceva de făcut decît să strige, și Lupino îi auzea tînguirea greoaie. Totuși, nu se grăbi. Ca să reușească, trebuia să se asigure că nu-i rămîne nici un petec de blană uscat. Se înghesui mai vîrtos în firicelul de apă. Și cînd, în ciuda căldurii infernale, simți fiori reci pe șira spinării, înțelese că reușise. Se năpusti atunci, cu tot curajul lui de lup neînfricat, direct către cercul de foc. Se piti la marginea lui
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
el nu mai încasase nimic de la Fondul literar. Și cam de multișor! Luă din nou ziarul și citi: „Angajăm urgent meteorolog cu studii”. „Și de ce nu?” - exclamă, sărind destul de sprinten de pe fotoliu. Adună repede documentația și aproape toată aparatura, le înghesuie în geamantanul de piele cu care se plimbase, pe banii Uniunii Scriitorilor, pe Elba, pe Neva, în Georgia... Dar ce importanță mai are acum? Este necesară o nouă experiență de viață, așa cum la o friptură de purcel nu pot lipsi
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nu era de-ajuns că te suportasem coleg de bancă vreo doi ani... Ei, bine, acum eram obligat să nu te mai suport... Parcă văd cum te avântai, când ai fost la mine la masă pentru ultima oară. Mă cam înghesuiseși cu filosofia ta, știi, am recunoscut totdeauna că în teorie ești mai tare. Cum eram cam la strâmtoare, nu se putea să nu-i sară țandăra nevesti-mi. Mai ales că mă considera în bună parte, dacă nu chiar în întregime
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
intrare în hotarele sale, și nu pitită pe undeva prin râpă, între tufanii de măcieș și lumânărică. O credință prin tăria căreia, probabil, și vânătorul preistoric încerca să-și aducă vânatul mai aproape. Mai știi?... Fără să vrem, ne-am înghesuit unul în altul, din mers și contrar oricăror reguli. Aproape ne atingeam cu coatele. Dar ce mai contează acum? Totul este să apară lupul sur, să sfârșim odată cu povestea asta, care nu mai este de familie, nu mai este doar
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
avem cum să ne rătăcim. E drept și e curat ca-n palmă. De altfel, veți ști singur înco tro s-o apucați. — Draga moșului, zău, nu înțeleg..., se fâstâci contele, dar nu îndrăzni să se împotrivească, așa că începu să înghesuie într-o traistă o cămașă albă. — Eu o să merg înainte ca să vă arăt drumul. Dumneavoastră doar să mă urmați îndeaproape. Calea vi se va arăta, veți recunoaște totul. Din nefericire, peste restul discuției între conte și Anna timpul a așternut
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de perișoare care se leagănă unsuros în farfuria cu dungă albastră, spălăcită și cu marca altui restaurant e formată dintr-o zeamă cu două guguloaie. Faci un efort, îți calci în picioare toate principiile, impulsurile sociale și lingvistice și te înghesui singur cu ideea conform căreia aia de se află la tine sub nas e ciorbă de perișoare, și nu o suprafață uleioasă care conține Dumnezeu știe ce. Oricum, nu e momentul să cazi pe gânduri. Farfuria e fisurată și e
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
limitat al oricărei pânze țesute vreodată de om, opul se încheia în mod bizar și oare cum inadecvat cu „Nici o masă fără pește“ și „Marian + Con s tanța = LOVE“. Cuvintele cu caracter personal ce fac de regulă trimiteri sexuale se înghesuiseră și ele pe aceeași pânză, văduvind gardurile și pereții liftului de noile achi ziții în limba română, extrase direct și cu tot cu rimă din ultimele manele la modă. Blocul 48A devenise un punct-cheie în cartier, o axă centrală, un fir roșu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
stâng depozita obiecte de o cu totul altă natură. Visa la noua achiziție câte o după-amiază întreagă, se amăgea cu ea înainte să-și întindă oasele, dar o lăsa întotdeauna pentru a doua zi dimineață, când urma să citească ziarele înghesuite prin coșurile de gunoi de la metrou, pe care le smulgea cu trei degete, aceleași cu care își făcea și cruce, imediat ce se strecura cu ele afară. Ionel, autorul compunerii „Patria Mea“, lucru despre care Plescăială țcăruia îi vom spune de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
MINISTRUL: N-am. Aici e minister, nu cîrciumă. PATROANA: Păcat. Ia uite cît spațiu ocupi. Mai bine făceai aici un restaurant, o discotecă, un bar. Ocupi locul degeaba. Și nenorocita aia de secretară are un pogon de birou și se înghesuie tot peste tine. MINISTRUL: N-o insulta. Nu-i secretară. E șefă de cabinet. O cheamă Otilia. Sau Venera. PATROANA: Sau Lolita, sau Carmencita! Poate s-o cheme și Vanessa, că tot o curvă nerușinată este. Ea te-a împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
armate ar trebui să fiu civil. JENI: Și nu sînteți civil? MINISTRUL: Nu mai sînt de ani de zile. JENI: Mă dau bătută. MINISTRUL: Păi nici n-aveai cum să știi. E un minister atît de nou... De-aia se-nghesuie purcelușii de gazetari în jurul lui. JENI: Dar cum îi spune? MINISTRUL: Nu are decît o denumire provizorie. De aceea nici n-o știai. Cînd o să capete o denumire definitivă, or să ne-o comunice. Ha-ha-ha. Nu-i așa că te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
privească soțul, iar vocea ei apare ca de nicăieri, spunând hai să nu mai vorbim de omul ăsta. Atât. Sophia a pus un punct final, pe care singură îl anulează în secunda următoare, și un torent de vorbe calme se înghesuie în șir indian la gura ei. Uite o coincidență. Adolfo mi-a spus azi că nu există om mai abil ca tine în afaceri. Pentru o clipă, am crezut că vrea să mă flateze. M-am gândit că-și închipuie
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
în continuare abonamentul la o companie de telefonie mobilă. Că există undeva, pe lumea asta. Și printre straturile de materie cenușie din creierul lui, apare un gând alb și gândul spune sunt gândit. Apoi gânduri gri și negre și murdare înghesuie gândul alb într-un colț și-l iau la pumni. Taci mă din gură și cum scap de asta și cât o să mai dureze și de căcat își fac loc cu coatele și ies în față. Gândurile vor să fie
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
la prima masă.Un tip s-a apropiat de el:”De când nu ai mai fost la o nuntă?”.”De mult...”.” Se vede...Hai să răpim mireasa!”. Era zece și jumătate.” Nu e prea devreme?”.” Nu.Așa e tradiția”.A fost înghesuit într-o mașină.Lipsea mireasa.Nedumerit,a întrebat:”Nu luăm și mireasa?...S-a schimbat tradiția?...”.” Am luat o,amice!”,l-au asigurat rapitorii.” O fi în poză sau în portbagaj?!”,se gândi Codin.Au ajuns la un bufet de
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
penajul) masculilor. Ceea ce indică o violență sublimată ce răbufnește în limbaj. S-ar impune a vorbi ceva și despre sensul ontologic al înjurăturilor. ٭ Civilizația occidentală conduce la diverse forme de înstrăinare a individului; spre exemplu, datorită autoturismelor personale oamenii se înghesuie tot mai puțin în mijloacele de transport în comun, lipsind astfel unul din instrumentele importante ale comunicării (și implicit al socializării): proximitatea. Și exemplele pot continua. Forma dominantă de interacțiune o constituie televizorul. Nivelul aspirațiilor sociale este reglat (mai degrabă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
urme de noblețe în limba română (și, prin asta, în spirit) ne străduim să identificăm rădăcinile grecești sau romane ale unor cuvinte, lăsând subtil să se înțeleagă că, odată cu preluarea lor, am păstrat ceva din spiritul acelor civilizații. Nu se înghesuie nimeni să vorbească despre unele cuvinte al căror sens ne vine de la huni, de la tătari, ori de la alte neamuri, odată cu ele preluând de fapt și ceva din firea lor sălbatecă. ٭ Maurice Merleau-Ponty are dreptate în importanța pe care o acordă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
cotidian; un "altul" apropiat de un ideal de sine ce își schimbă continuu contururile. ٭ Postmodernismul constată falimentul rațiunii sau îl proclamă? Cred că mai curând îi evidențiază caracterul de ideal, de orientare a acțiunii și nu de normă a ei. Înghesuim faptele în ceea ce știm despre posibilul lor, în explicațiile la îndemână sau care ne sunt cele mai convenabile; altfel spus, în puținele noastre concepte. Constituirea realității personale presupune o continuă siluire a datului. Omul nu poate concepe un sens al
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
recurgem la pseudo-tipologii de genul: prost, tâmpit, naiv etc. Forma mai înaltă (dar care are tot un caracter de lipsă) o reprezintă recurgerea la tipologii complicate; oricât de elaborate ar fi acestea, ele rămân șabloane în care încercăm să ne înghesuim semenii ce au nenorocul să ni se ivească în cale. E drept, la rândul nostru zăcem înghesuiți în cele mai ciudate "poziții" în care suntem puși de cei ce ne privesc. Cel mai adesea potrivirea formelor este forțată de interesul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
caracter de lipsă) o reprezintă recurgerea la tipologii complicate; oricât de elaborate ar fi acestea, ele rămân șabloane în care încercăm să ne înghesuim semenii ce au nenorocul să ni se ivească în cale. E drept, la rândul nostru zăcem înghesuiți în cele mai ciudate "poziții" în care suntem puși de cei ce ne privesc. Cel mai adesea potrivirea formelor este forțată de interesul celui care o aplică, unul din gesturile frecvente constând în a ne reteza din înălțime pentru a
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ochii sticloși și ghiare mai ceva ca de urs. Mereu mereu făceau câte ceva rău... Odată, Într-o vară, zmeii și balaurii s-au gândit să fure toată apa de pe pământ. Unde găseau un izvor, un pârâu, râu sau mare, se Înghesuiau buluc și sorbeau toată apa, până la ultima picătură.Mergeau pe sub pământ, zburau pe deasupra pământului În căutarea apei.Zmulgeau pădurile, sfărâmau munțti, doar doar or găsi un firicel de apă.De prin sate furau apa din fântâni. Ca orice lucru furat
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]