1,779 matches
-
Tu ești, Violeta? De ce plângi, draga mea, ce s-a întâmplat? - Lasă-mă să plâng...tanti...că nu pot altfel. Vrei să mă primești în seara asta la matale? Nu mă-ntreba de ce! Discutăm când sosesc. - Bine, vino! Închise telefonul, îngrijorată: ce s-o fi întâmplat cu fetița asta? Să se fi certat cu ai săi? Nu se poate! După moartea fratelui său, Violeta a rămas singura bucurie a ... Citește mai mult 6. Un telefon în noapteSoneria stridentă a telefonului îi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Tu ești, Violeta? De ce plângi, draga mea, ce s-a întâmplat?- Lasă-mă să plâng...tanti...că nu pot altfel. Vrei să mă primești în seara asta la matale? Nu mă-ntreba de ce! Discutăm când sosesc.- Bine, vino! Închise telefonul, îngrijorată: ce s-o fi întâmplat cu fetița asta? Să se fi certat cu ai săi? Nu se poate! După moartea fratelui său, Violeta a rămas singura bucurie a ... VIII. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 5, de Năstase Marin, publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
București, la pregătire? - Nu am stat decât atât cât am avut de stat, am mințit. După venirea de la pregătire pentru sesiunea din februarie la Ștefan Gheorghiu, stătusem două zile acasă cu familia. Grupuri, grupuri am plecat spre gară. Eram cu toții îngrijorați și confuzi. Toată lumea se uita la noi. Nu știam că sunt interzise grupurile mai mari de trei persoane. Comentam sinuciderea generalului Milea, fără a înțelege încă gravitatea faptului. Am coborât în gara localității Șesu cu gândul să găsesc o mașină
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
amintirea a ceea ce văzuse În biserică. Un amănunt pe care mintea lui trebuie că Îl surprinsese pe neștiute, sugerându-i-l În vis, dar care acum apărea În toată lumina certitudinii. În timp ce era Încă zguduit de această descoperire, auzi glasul Îngrijorat al lui Teofilo. — Maestre, te simți rău? În loc să răspundă, puse la rândul său o Întrebare. — Câți dintre voi Îl cunoșteau pe mozaicar? Ceilalți schimbară o privire rapidă. Tot Teofilo fu cel care răspunse: — Cred că pot vorbi În numele tuturor, messer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
e vizibilă În mod limpede. Iar mesajul ei e fără echivoc. — Crezi că intrigantul acela i-a Înțeles semnificația? Noffo scutură din cap. — Omul e șiret și inteligent. Dar știe Încă prea puține. Încă. Pronunțase ultimul cuvânt pe un ton Îngrijorat, care nu Îi scăpă prințului Bisericii. — Crezi că se află pe pista cea bună? — Nu. Sunt sigur de asta. E confuz, orbit de perversa lui credință În rațiune. Se văd bine amprentele maeștrilor de la Facultatea de Arte. — A fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cele din urmă, oprindu-se. — E deja făcut. Mă bizuiam pe aprobarea eminenței voastre. 15 În aceeași zi, după-amiaza târziu Bargello se Înfățișă din nou În chilie. Dante Începea să creadă că omul acela era o piază-rea. Iar expresia lui Îngrijorată nu dezmințea această senzație. I se păru că deslușește din nou această presimțire neplăcută. — Ce s-a mai Întâmplat? Când te văd, nu știu niciodată dacă să mă bucur pentru solicitudinea dumitale sau dacă să nu blestem dinainte motivele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și eram convins că apăsarea pe care o generează un asemenea ambient trebuie să fie resimțită egal de toți. Uite că nu era. - Roger, iartă-mă, dar nu-mi arde de râs. Încerc să bravez, dar pe dinăuntru sunt vraiște, Îngrijorat și speriat. Ce se pune la cale aici? Pe cine serviți, cine vă plătește și cu ce scop? Howard mi-a aruncat o privire În care indulgența se Învecina delicat cu mila cea mai sinceră. Spusesem o prostie? Și Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În sine, al planetei Pământ II, căci dacă Celorlalți li se servea pe tavă calea spre o lume desăvârșită, nimic nu-i mai oprea să consemneze reușita experimentului și să tragă obloanele laboratorului: adio și n-am cuvinte... Ce tulburare Îngrijorată trebuie să fi copleșit Centrul, ce dezbateri aprinse, ce căutări disperate de soluții pentru contracararea efectelor posibile ale ideii domnului Fukuyama! Nu mi-ar fi plăcut să fiu În pielea lui atunci: cred că s-a plimbat o vreme nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Roger, iar În drum Îi Împărtășisem câte ceva din gândurile care mă asediau. Finalul discuției tripartite mă găsise pe mine mai bogat cu câteva confirmări, dar și mai frământat de Întrebări noi, iar pe ei, mai Întunecați la față și mai Îngrijorați. Howard, cel puțin, adunase atâta neliniște În ochii lui ca o nesfârșire verde, că nu mai lipsea mult și Începea să mi se facă milă de el. Ne povestise că stătuse de vorbă cu mai multe persoane și că aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se scurseseră nouăzeci și două de minute. Chinuitoare. Ce-o fi făcut Eva În acest răstimp?- mă Întrebam În drum spre sala Consiliului. Centrul arăta ca un urdiniș zgândărit. Ce mai freamăt, ce mai zbucium, mi-am spus excitat și Îngrijorat: aici se Întâmplă lucruri, cum zicea frate-meu când se vroia spiritual. Toți arătau a oameni bântuiți de febră. Cât despre participanții la ședința Consiliului... La ședința lărgită a Consiliului, vreau să spun: nu era nici pe departe vorba doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ar zice, mâine vor râde la soare. — Bine, bine, da’ cum poate El să fie chiar în toate? - întrebă cu naivitate Iovănuț. — Ei, asta-i acum! - se zburli Metodiu. Uite că poate! — Bine, preacuvioase, dar cum? — Măi băiete, măi! - spuse îngrijorat și surprins Metodiu. Măi băiete, măi, băiete, bag sama că ție-ți place maieutica, măi!... Episodul 19 LA HOTARELE MOLDOVEI Și tot așa, târâș-grăpiș, ba vorbind una, ba ferindu-se să vorbească despre alta, cei doi călugări înaintau prin stepă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și firesc, veni vremea să meargă cu toții să se culce. în cuvinte puține, dar simțite, Covaliov le sugeră că date fiind lucrarea insistentă și inclementă a țânțarilor, cât și temperatura îndeobște scăzută a nopții, el nu i-ar sfătui pe îngrijorații săi oaspeți să doarmă afară, ci îi rugă să vină înăuntru în. colibă, căci se va găsi un colțișor și pentru ostenitele lor ciolane, colțișor în care el amenajase deja un fel de așezământ din ceea ce li se spune popular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bogat, negru, căzând aproape de talie. Fără piaptăn sunt moartă - explică Laura, uitându-se în jur. Unde l-oi fi lăsat? începură tustrei să-l caute. — Nu de alta, dar îl aveam de la Marco Polo și trebuia să-l curăț - spuse îngrijorată femeia. Episodul 153 O TĂMĂDUIRE Căutară așa preț de câteva minute. Piaptănul, vorba lui Leibniz, parcă intrase în pământ. Obosită, atractiva femeie se lăsă să cadă pe ad-hoc-ul divan. — Să nu-l fi uitat aici? - se întrebă ea șovăitoare. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Gacel clătină din cap, sceptic. Nu știu dacă se vor întoarce la timp, spuse. Și chiar dacă se vor întoarce, mă tem că n-o să fie singura călătorie pe care vor fi nevoiți s-o facă. — Ce vrei să spui? întrebă îngrijorată Aisha, care devenise o femeie zveltă și frumoasă. Crezi că mai avem mult până o să dăm de apă? — Mă tem că da, interveni Suleiman, care până atunci nu-și spusese niciodată părerea în această privință. Am impresia că va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ashanti, un akli care se născuse și crescuse în sânul familiei, de un devotament dincolo de orice îndoială, era un bărbat foarte puternic și rezistent, capabil să facă față oricărei situații neplăcute. Cu toate acestea, Laila nu putea să nu fie îngrijorată văzând cum singura ei fată se pierdea în zare spre miazănoapte. — Allah e mare! își spuse în șoaptă. El o va apăra. Mai frică îi era de fiecare dată când unul dintre băieți cobora în puț; și își făcea atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
răspunse celălalt convins. Se îndepărtă călcând cu multă grijă, deoarece tălpile picioarelor sale erau o rană vie și nisipul ardea la ora aceea, iar când ajunse la umbră căzu ca trăsnit. Imohagul se uită la el îndelung, cu o privire îngrijorată, conștient că rănile deschise riscau să se infecteze, ceea ce în acel loc și în acele împrejurări însemnau o moarte sigură. Îi păru rău că l-a adus înapoi în tabără. Era clar că un european nu era în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dimineața, când vin acasă, ca o chestie uriașă... Se fac două luni de când sunt blocată cu ea și nu văd cale de ieșire. M-am uitat iscoditor la ea. Nu părea să i se pară ceva ciudat în asta; părea îngrijorată și gânditoare. își studia atent inelul de argint de pe arătător. Din experiență știam că asta înseamnă că e gata să facă o sugestie de care nu era sigură cum o să fie primită. —Probabil ai să urăști ideea, a încercat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am încruntat, încercând să par uimită. —Trebuia să-i aduc un catalog domnișoarei Jackson, cam pe la ora asta, și am tot sunat, dar se pare că nu am primit nici un răspuns. —O, draga de tine, a spus, cu un ton îngrijorat, ce lucru teribil. Ești vreo prietenă de-a ei, dacă îmi permiți să te întreb? Nasul ei aproape că se zbătea de nerăbdare. Nu, o cunosc foarte puțin, am spus. Prin galeria la care lucrează. Șefa mea m-a rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Slăbit din pricina sângelui scurs, Mircea Cârpenișteanu se prăbușise. Acum horcăia. - Chiar am încercat să te omor, tâmpitule, spuse cu greu scriitorul, printre suspine. Numai că tu n-ai apucat să vezi. - Dar de ce, domnule Cârpenișteanu? întrebă copilul, de data aceasta îngrijorat, aplecându-se spre el. Ce motive ați fi avut să mă omorâți? Doar n-am făcut nimic rău! - Asta crezi tu, Măceș. Asta crezi tu. Dar faptul că la vârsta pe care o ai scrii în pizda mă-sii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
i-am auzit pașii. - Ce-i asta, Vadicika, nici nu s-a luminat bine de ziuă și te-ai apucat să strigi? Ai s-o trezești pe doamna. Fața ei de femeie bătrână, mică și galbenă ca frunza toamnei, era îngrijorată și supărată. - Dar cu tine ce-i, băbătie, umbli în pâslari în plină vară? o întrebai eu, fără să ridic capul și simțind cum palpită o durere surdă între ceafă și pernă. - Tare mă dor picioarele, Vadicika, îmi răspunse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
probleme are tata? Am zis că nu pot să-ți spun. Atunci, nu te cred! I-am promis. Îți promit și eu că totul rămâne între noi. Trebuie să știu. Se cunoaște că ceva nu merge ca lumea și sunt îngrijorată să nu pățească ceva. E un om bun dar se consumă foarte mult. Ține în el atunci când are necazuri și mă tem să nu facă un infarct. Are proble me cu inima. Atunci mai bine i-ai spune să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fără să mai fie încercat de teamă. Ileana care nu se mișcase din locul unde o lăsase nici cu un pas, îl aștepta cu brațele întinse. Îl prinse de umeri privindu-l în ochi. Cum te simți? îl întrebă ea, îngrijorată. Bine, ridică el din umeri absent. Era obosit și deziluzionat. Se afla în același loc de unde plecase, nu reușise să se apropie cu nici măcar un pas de criminal. Femeia îl îmbrățișă și îl sărută apăsat pe buze. Luat prin surprindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sunt obosit. Se despărțise în zori de Moș Calistrat în capul străzii unde locuia Simion Pop. De acolo, mersese singur până acasă. Ileana nu dormea, îl aștepta în bucătărie. Cum îl auzise că intră se repezise la ușă privindu-l îngrijorată. I se aruncase la piept îmbrățișându-l și strângându-se toată lângă el. Se vedea pe fața ei că o frământau o mulțime de întrebări dar se mulțumise doar să-l invite la masă. Inspectorului numai de mâncare nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu o licoare care poate să învie și morții din cimitir. Prefăcutule! 22 Îmi spune și mie cineva ce se petrece aici? întrebă supă rată Ileana. În zori, când se întorseseră din pădure, o găsiseră acasă la Calistrat, așteptându-i îngrijorată. Era în pridvor, plimbându-se nervoasă în sus și în jos. Odată intrați în casă, bătrânul se și apucase de trebăluit pe acolo. Se mișca sprinten, de nici nu spuneai că numai cu un ceas în urmă bestia fusese cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
luni după ce se născuse el, iar maică-sa îl crescuse singură așa cum se pricepuse ea. N-aveau telefon acasă, iar femeia mersese la poșta din sat ca să poată vorbi cu el la unitate. Ce-ai făcut, mamă? îl întrebase ea îngrijorată, imediat ce îi auzise vocea în receptor. Ieri, au venit niște ofițeri la noi acasă și m-au descusut despre tine. Mi-au pus atâtea întrebări despre tine, de m-au băgat în toți sperieții. Ce putea să-i spună? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]