1,433 matches
-
oricât de extraordinar, nu-l miră. La subraț avea un covor albastru, magic. Se răscolea prin uriașa sală, neputând să stea locului, iar eu, răbdător, l-am așteptat. Pentru că eu nu înțeleg mai nimic. - Luca, pleci? m-a întrebat el, îngrijorat. - Nu, i-am răspuns, mirat, cu ochii strălucindu-mi de presimțirea unor noi și nemaivăzute aventuri. Unde să plec? - Nicăieri. Era o glumă. Dar tu... văd că... - Că ce? - Nu mai înțelegi nimic! - Da... bine... Mă cam îmbufnasem. Și aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
altfel: odată cu această veste ieșită din comun, tot ceea ce gândise oricine oricând, deci mii și mii de ani de evoluție, erau practic aruncați la gunoi. În cu totul altă parte a lumii, însă, Ray Kurzweil ieșea din studioul televiziunii destul de îngrijorat. La fel de îngrijorat, observă că individul în costum negru elegant care îl adusese acolo nu plecase, ci îl aștepta în continuare, asemeni unui cerber răbdător. - Felicitări, zise acesta strângându-i mâna, ați făcut exact ce trebuia. - Dar e o nebunie, protestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
această veste ieșită din comun, tot ceea ce gândise oricine oricând, deci mii și mii de ani de evoluție, erau practic aruncați la gunoi. În cu totul altă parte a lumii, însă, Ray Kurzweil ieșea din studioul televiziunii destul de îngrijorat. La fel de îngrijorat, observă că individul în costum negru elegant care îl adusese acolo nu plecase, ci îl aștepta în continuare, asemeni unui cerber răbdător. - Felicitări, zise acesta strângându-i mâna, ați făcut exact ce trebuia. - Dar e o nebunie, protestă Kurzweil, cercetările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nevoie. Clossettino era unul dintre Psihici și satanist de notorietate. Cu toate acestea, Teleferic îl iubea nebunește, pentru că nu stă în firea unui câine să judece firea și preferințele oamenilor, indiferent dacă ele sunt sortite sau nu pierzaniei. Bietul cățel, îngrijorat, ornă împrejurarea cu una dintre intrejecțiile pe care le scotea când era neliniștit, interjecție care s-ar putea transcrie fonetic în orice limbă astfel: „kai!”. Cu un urlet, directorul sări cu picioarele pe birou, unduindu-se, țintuind cu privirea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
descălță de un singur pantof, după care începu să-și miște degetele de la picioare, ordonat, întrucât era vorba despre un ritual. Numără astfel cu voce tare până la 62, după care își ridică piciorul, punându-l după ceafă. Bobby Teleferic răcni, îngrijorat. Astfel contorsionat, lui Michael îi scăpă privirea pe una dintre numeroasele reviste porno răvășite pe podea. Se înflăcără pe loc, uitând că în mod normal ar fi trebuit să continue prin a-și suge degetul mare de la picior. Reveni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
accentua pe măsură ce observa că persoanele prezente refuză să-i vorbească. Conștiința faptului că se întâmplase ceva rău începea să prindă din nefericire un contur din ce în ce mai clar în sufletul său, făcându-l să amețească, cu tâmplele pulsându-i nebunește de teamă. Îngrijorat cum nu mai fusese de multă vreme, înaintă spre biroul soției sale. Ceea ce văzu, însă, avu darul să-l neliniștească și mai mult. Lucrurile de pe masă erau răvășite ca și cum cineva le răscolise cu furie, numai că acesta nu era încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să fac o conexiune cât de mică între două situații fără nici cea mai mică legătură între ele și al căror principal protagonist eram, bineînțeles, tot eu. În urmă cu probabil câteva zile, nu mai mult, bănuiam și speram eu îngrijorat, la petrecerea celor mai buni amici ai mei, bând monstruos, apoi cu siguranță în pat cu o tânără pe care abia o cunoscusem, pentru ca acum să mă aflu... unde? Pe trotuarul acestei clădiri impresionante și ploioase care este Uniunea Scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
îl putuse nemulțumi în asemenea măsură pe celebrul poet încât să-l oprească din avalanșa de elogii pe care începuse să i le aducă? Sau chiar aceste laude ale stilului ce îl făcuse faimos îl deranjaseră pe Giordano? Euripide privi îngrijorat spre cei din primele rânduri, cerându-le tăcut ajutorul. Deodată, poetul făcu ceva la care probabil nici el însuși nu s-ar fi așteptat. Cu o privire ce ar fi făcut invidios până și pe cel mai înverșunat nebun, straniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
bineînțeles pe mine și pe Maro, care ne prăbușirăm din nou la pământ. De data aceasta, orice încercare de a ne mai opri din noul acces de râs isteric ce ne cuprinsese se dovedi imposibilă. Respiram adânc și rar, deosebit de îngrijorat de faptul că îmi puteam pierde viața în timpul acestei crize fantastice. - Deodată ea intră pe ușă! țipă biata Aurora, interpretând reacțiile sălii drept admirative - și pe bună dreptate de altfel. Intră pe ușă văzându-l cât de înalt era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
aruncase în geanta de voiaj câteva schimburi și obiectele de igienă personală, făcuse plinul la mașină și pornise spre vestul țării. Îl sunase pe Traian de pe drum ca să-l anunțe că plecase la Baia de Sus și să nu fie îngrijorat dacă nu-l găsește acasă. Măi, ficior, spuse Simion Pop, după ce Cristi termină de povestit, mare cumpănă ai trăit! O țârucă mai trebuia și azi nu mai stăteam de vorbă. Eh, am scăpat! Uite, vezi dragă? se întoarse Pop spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de munte când Pohoață opri la câțiva metri în fața camionului. Cei patru coborâră și se apropiară de bărbații care se aflau acolo. Pop dădu mâna cu unul dintre ei și îi salută scurt pe ceilalți. Iar s-a întâmplat! spuse îngrijorat cel mai în vârstă dintre ei. V-am chemat imediat ce am aflat. Ia spuneți-mi, domnule Drăgan, ce avem aici? întrebă Simion Pop clătinând din cap și apropiindu-se de mașina uriașă oprită pe marginea drumului. Am observat de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
folos. Acum însă îi era limpede că ceva foarte grav se întâmplă. Faptul că în aceeași zi se semnalaseră deja două cazuri de așa zise dispariții, cum se încă pățâna Pop să le numească, îl determinau să fie și mai îngrijorat. Avea certitudinea că se confruntă cu un caz tipic prezentat în cursul de psihologie a crimei. Declicul din mintea asasinului se produsese și acesta începuse să se dezlănțuie, comitea faptele din ce în ce mai des. Ceea ce nu se potrivea cu litera cărții era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se înfioare și să își încetinească pașii. Își dădea seama că se află exact în aceeași situație cu șoferul dispărut cu trei zile în urmă. Noaptea stătea să sosească iar el mergea pe jos pe drumul forestier spre oraș. Privi îngrijorat spre marginea pădurii. Se afla în cea mai proastă situație. El în mijlocul drumului, într-un spațiu deschis, înconjurat de o parte și de alta de zidul de copaci. Nu putea să vadă nimic dincolo de aceștia în schimb, el era complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
privirile pierdute în gol. Avea gura întredeschisă, ca și cum ar fi vrut să spună ceva dar se oprise la jumătatea cuvântului. Trupul îi era înconjurat de o irizație cafeniu-gălbuie, ca o aură ușoară. Numai în jurul capului, conturul luminos căpăta nuanțe roșietice. Îngrijorat și puțin speriat de ce se întâmplă, Toma se aplecă și lăsă toiagul din mână rezemat de lavița pe care stătuse la început. Totul redeveni normal, semiîntunericul domnea iarăși în încăpere, iar Calistrat își lăsă mâinile să cadă pe lângă corp. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
său. Nu te speria, stai blând că, eu sunt! Ce cauți aici? Ți-am spus să rămâi acolo! se răsti la el inspectorul, ușurat pe de o parte că nu era vorba de un dușman strecurat în spatele său, dar și îngrijorat de faptul că dăduse greș în încercarea sa de a-l ține departe pe comisar. Nu pe aici trebuie să mergi, spuse Pop, ignorând întrebarea lui Cristian, ai trecut de locul pe unde se poate urca. Hai înapoi, ca să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din postul lor de observație. Din moment ce abia au instalat capcana, e clar că acum nu are ce să se mai întâmple. Abia la noapte va apărea animalul pe care vor să-l prindă. Vrei să venim aici la noapte? întrebă îngrijorat Pop. În nici un caz, spuse repede Toma, până mâine nu are rost să mai călcăm pe aici. Dacă în capcană cade ceva, atunci vom afla cu siguranță. Tu pricepi românește? Capcana aceea, dacă e într-adevăr o capcană, e făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îi făcea nimic. Nu erau cine știe ce informații, dar nu avea încotro, deocamdată trebuia să se mulțumească doar cu atât. Ceva însă îl rodea în adâncul minții, un detaliu peste care trecuse prea ușor. Tresări dintr-o dată speriat de moarte. Privi îngrijorat prin parbriz în jur. Umbrele se lungiseră foarte mult, se însera. Lumina soarelui scăzuse și aceasta era singura barieră ce împiedica arătarea să se năpustească afară. Astrul zilei coborâse dincolo de orizont. Doar o geană de lumină roșiatică mai cădea asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
noi... O fi venit, poate cât eram inconștienți. Asta nu e bine! Înseamnă că nu le pasă. Au alte planuri, mai importante. No, și? Ce-i cu asta? Or veni ei, doar nu ne-or lăsa aici! Pop nu părea îngrijorat, însă Toma era înfricoșat de-a binelea. Pentru el era clar ce plan puseseră la cale mercenarii lui Mihailovici. Își revenise complet și acum își amintea foarte bine toate cele întâmplate. Capcana din gura peșterii și întrebarea pe care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
va mai întâmpla nimic, în seara aceea, avea de gând să nege totul. Era treaba poliției să dovedească implicarea sa în toată povestea aceea. Du-te și cheamă-l pe Mureșan! îl trimise Pop pe Vasilică Pohoață. Domnule comisar, rosti îngrijorat agentul, să nu faceți... Du-te, măi băiete și fă ce ți-am spus! Fii pe pace, n-am de gând să-l strâng de gât. O bănuială încolțise în mintea lui Simion. Din moment ce nu dăduse de urma lui Cristi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
foaia cu instrucțiuni care-i fusese înmânată cu câteva zile înainte și unde se aflau, între alte indicații utile, numerele de telefon ale ministerului de interne. Convorbirea a fost scurtă, La telefon președintele prezidiului adunării electorale numărul paisprezece, sunt foarte îngrijorat, se întâmplă ceva cu adevărat ciudat aici, până în acest moment n-a apărut nici un singur alegător ca să voteze, e mai mult de o oră de când am deschis și nici un suflet, da, domnule, bineînțeles, furtuna nu ai cum s-o oprești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
făcu semn că se putea continua călătoria, Am pornit din nou la drum, informă prim-ministrul, Aici aproape n-am ajuns să ne oprim, răspunse șeful statului, Domnule președinte, o vorbă, Spuneți, Nu vă pot ascunde faptul că mă simt îngrijorat, acum mult mai mult decât în ziua primelor alegeri, De ce, Aceste lumini care s-au aprins la trecerea noastră și care, cu toată probabilitatea, vor continua să se aprindă pe timpul restului drumului, până ce vom ieși din oraș, absența absolut totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se întâlnește, adică, rutina unei investigații primare, recunoașterea terenului înainte să trecem la abordarea directă, Îl lăsăm să-și dea seama că e urmărit, întrebă primul adjutant, Nu în primele patru zile, dar după aceea, da, vreau să-l știu îngrijorat, neliniștit, Cum a scris acea scrisoare, trebuie să se aștepte să vină cineva să-l caute, Îl vom căuta noi când va sosi momentul, ceea ce doresc eu, iar voi să faceți în așa fel încât să se întâmple, este să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
comisarul înmânându-i plicul, Să ne așezăm, spuse directorul, și dați-mi două minute, vă rog. Lectura nu-l făcu să aplece atât de mult capul cum se întâmplase cu șeful redacției, dar era, fără îndoială, un om confuz și îngrijorat când își ridică ochii, Cine sunteți, întrebă el, fără să știe că șeful redacției pusese aceeași întrebare, Dacă ziarul dumneavoastră acceptă să facă public ce scrie acolo, veți afla cine sunt, dacă nu acceptă, voi recupera scrisoarea și voi pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aprinsă, există indicația că sunt două apeluri, poate că una e a inspectorului cerându-i să aibă grijă, alta o fi a vreunui secretar al albatrosului, ori sunt amândouă ale directorului poliției, disperat de trădarea unui om de încredere și îngrijorat în privința propriului său viitor, deși responsabilitatea alegerii nu fusese a lui. Comisarul puse în fața lui hârtia cu numele și adresele grupului, la care adăugase numărul de telefon al medicului și formă numărul. Nu răspunse nimeni. Formă din nou. Formă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
smulse din gânduri la vederea unei siluete masive care apăruse de pe o stradă perpendiculară, urcând curba vechiului amfiteatru. - Sănătate, messer Monerre! Îi strigă din urmă. Celălalt se Întoarse brusc, căutând din priviri cine din mulțime Îl strigase pe nume. Părea Îngrijorat, dar atitudinea sa circumspectă se risipi de Îndată de Îl recunoscu. - Poate că vei binevoi să schimbăm câteva vorbe pe drum, zise Dante, ajungându-l din urmă. - Messer Durante, pentru mine e o cinste să te cunosc. Deși Îmi imaginez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]