8,755 matches
-
În fine, „Craii de Curtea Veche“, dramatizare și regie de Alexandru Repan, este al treilea CD al colecției. Ion Caramitru va fi înregistrat cu „Hamlet“ în montarea lui Tocilescu, Olga Tudorache va imprima „Regina mamă“, Victor Rebengiuc optează pentru „Copilul îngropat“, iar galeria marilor nume continuă cu Radu Beligan, Tamara Buciuceanu-Botez, Carmen Stănescu. „Regele Cymbelin“ l La Teatrul German Teatrul German de Stat Timișoara își începe stagiunea pe 24 septembrie, la ora 19, cu o premieră-eveniment: spectacolul cu piesa „Regele Cymbelin
Agenda2004-36-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282835_a_284164]
-
rigoare ale celor de la ARTiade, care acum sunt și ei în litigiu cu sponsorii pe care ne bazam inițial cu toții. Cei la care, mai apoi, am apelat personal sau prin mijlocitori au spus nu, merçi, și-n răspunsul ăsta se îngroapă șansa României de a avea un reprezentant cultural la Atena“. Să fie oare așa? Trist ar fi... Casa de vise Povestea vieții acestei senzaționale artiste, adevărată revelație a generației tinere de creatori din Timișoara, e întrutotul neobișnuită. Iar Linda o
Agenda2004-29-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282649_a_283978]
-
acopere adecvat temele mari, neclătinate de vreo intenție ironică, si un discurs supravegheat să genereze expresivități din sfera sublimului: "parfumul tău dansa cu călcîiele goale pe pieptul meu" (Abia tîrziu prin orașul pustiu): "mama de mult în lacrimile ei/ mă îngropase" (Oțelul inclement al utopiei): "acum iubesc numai apusul/ lumină lui în care ne topim că două lumînări de geamăna ceară" (Povestea cea mai simplă). Sînt componentele unei nobleți niciodată dezmințite. Păstrînd ceva dintr-un menestrel nostalgic, care nu ezită să
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
E un adevăr. E ceea ce se întîmplă în acel moment. Miranda alege Lumea nouă. Și Prospero o alege. Căci nu-i mai ajunge nici "regatul strimt al bibliotecii", nici magia prin care l-a dominat, fiind totodată dominat. Și-și îngroapă cartea. Prospero revine în Milanul sau (cuvîntul e în text, iar sublinierea în spectacol), unde chiar dacă urmează să citească (lăsînd să domneasca generația tînără, cum i-a sugerat Alonso într-o scenă anterioară), Prospero își trăiește propria postmodernitate. Lumea Veche
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
on brad"; "În anu patrusprezece / S-a-nceput un război rece / Eu de-acasă am plecat și trei copii am lăsat". Cum respectivele cruci au fi fost făcute ulterior, de obicei pentru pomenirea unor rude, a unor soldați morți și îngropați prin alte locuri, e foarte probabil că utilizarea sintagmei să fie un caz de "etimologie populară", de resemantizare și remotivare a unei metafore politice din anii '50-'60, în interiorul unui alt cod metaforic. Adjectivul rece are într-adevăr, în textele
"Război rece" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17783_a_19108]
-
unui calendar sacral local, cu file întoarse patetic, într-un netimp celebrator în absolut: "Vai, vremea cum trece/ rostogolind în abisuri/ sfintele cercuri:/ joi, vineri, sîmbătă,/ duminică, luni, marți, miercuri...// Dacă aș avea timp,/ aș scrie un poem despre/ Magiștrii îngropați în bărăgane,/ printre abecedare și icoane// Dacă aș avea timp/ aș scrie un poem despre/ diaconul Ion Creangă,/ despre sfintele cercuri:/ joi, vineri, sîmbătă,/ duminică, luni, marți, miercuri..." (Vedere din pridvorul Bojdeucii). Sau această devotată închinare, pe o trama antitetica
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
visul care i-a anunțat primul ciclu menstrual fără ca destinatara mesajului oniric să înțeleagă ce anume i se comunică. Ea a fost doar traumatizata de "coșmarul" din acea noapte și a încercat să-l uite, nereușind, bineînțeles, decât să-l îngroape în subconștient. Visul respectiv este o remarcabilă creație literară a lui Dumitru Radu Popa, care, dacă ar fi trăit pe vremea lui Freud, ar fi devenit fără îndoială interlocutorul privilegiat al întemeietorului psihanalizei. Fetiță "aude" întâi zgomote suspecte în casă
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
peste împrejurarea că de vreo zece ani încoace s-a mai schimbat câte ceva pe la noi, s-a pierdut cu firea. Poate, asemeni, să fi citit în presa dlui Vadim cum consilieri ai actualului președinte ucid prin văi și vâlcele și îngroapă nestingherit/romantic sub clar de lună adversari preferați. Sau, cel puțin, se spune că... Însă când dl Iliescu n-ar fi tocmai așa de înfricoșat/indignat de oribilul sfârșit pus în față, din simplul motiv că scrisoarea în cauză ar
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
de ani sau cea fără de păcate de la 80? Îmi vine în minte o întâmplare hazlie. Tatăl poetului Flurin Camathias și-a amputat un deget tăind lemne. S-a dus repede acasă, l-a pus într-o cutie și l-a îngropat. El credea încă în învierea trupului și nu voia să renunțe la un deget. Abia după aceea s-a legat la rană. Ești scriitorul romanș cu cele mai multe lucrări traduse în românește (cinci romane, nuvele, poezii), ce știi tu despre România
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
a lui Samson Bodnărescu și eminesciana Peste vîrfuri. Un alt istoric literar consideră a putea afla o similitudine între poemul lui N. Nicoleanu, Secreta mea durere, și Melancolia lui Eminescu. Reproducem textul lui N. Nicoleanu: "Secreta mea durere se va-ngropa cu mine/ Și nimeni nu va plînge la capu-mi arzător,/ Un plîns de vecinic doliu, de vecinice suspine,/ căci vieața-mi fu o lungă oftare de amor/ Zadarnică, perdută ca și cum n-ar fi fost!// Căci razele speranții și glasul mîngîierii
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
Alan Parker după un best-seller omonim scris de Frank McCourt, a ars la foc mic odiseea cenușie a unei familii de irlandezi întorși acasă după eșecul expediției americane, consumînd-o totodată pe Emily Watson în rolul unei mașini de făcut și îngropat propriii copii... Sunt două exemple în care Realitatea (din nou, ea!) nu a mai servit la nimic: nici tușele autobiografice ale lui Figgis din The Loss..., nici cele ale lui Frank McCourt din Angela's Ashes. De unde și o posibilă
Realitatea, mod de întrebuințare by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17270_a_18595]
-
trăise la Viena). Confruntarea cu inconștientul este calificată în general, pe fondul dificultăților majore și al furtunilor sufletești pe care le implică, ca o coborâre în infern. Situația pacientei din roman circumscrie un infern isteric, alimentat dintr-un trecut bine îngropat care îi provoacă suferințe insuportabile, dar care, pe măsura recuperării sale în amintiri și revelații, îi aduce un calm concret, binefăcător. În orașul natal, Lisa pare că și-a găsit în sfârșit pacea. Infernul personal s-a estompat, aproape de granița
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
l-am auzit toată noaptea cîntînd:/ "Let me kiss your cheek your brown/ Toudoritza, darling!/ Kiss your eyes and Lashes now,/ Toudoritza, darling!"/ m-aș trage totuși la căldură pe undeva mai aproape de vatră/ pe undeva către centrul Pămîntului/ aș îngropa toată Geologia în litere/ pîn' la țîțișoare/ pîn' la mezosferă/ și chiar mai adînc/ ca Basarab la Posada cînd l-a dus de nas pe Karol Robert/ iar mai tîrziu Țepeș pe turci îmbrăcîndu-se în șalvari și Ștefan/ cu vuiet
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
cioplirea crucii, executarea "portretelor" morților, a motivelor florale sau geometrice ce însoțesc textul), încă din anii '30, a meșterului Ion Stan Pătraș, artist naiv total-poet, sculptor, pictor - ajutat de "elevii" săi, pînă în 1977 cînd a dispărut și el, evident îngropat în cimitirul "său". De atunci, inscripțiile au rămas în grija discipolului Dumitru Pop zis Tincu, născut în 1955. Cum toți acești talentați și originali artiști populari erau departe de a fi cultivați (folosind un palid eufemism!) nu este de mirare
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
totuși se poate, e atît de rar, încît devine încă o parabolă.) Iar să fugi de ispită înseamnă nu numai să nu-i sucombi, dacă apare, ci mai ales să n-o cauți cu lumînarea. Dar nici să nu-ți îngropi talantul. M-a fascinat dintotdeauna ceea ce cred a fi lecția fundamentală pe care i-o dă calul eroului (sau eroinei) din unele basme românești: "Dacă o vei lua, te vei căi, dacă n-o vei lua, iar te vei căi
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
evoluția necesară. Ridicarea nivelului de trai era prioritatea care se impunea imediat, dar care, s-a soldat cu un eșec total. La fel ca mareșalul Ion Antonescu, Nicolae Ceaușescu a fost și el împușcat, tot de comuniști. Amândoi au fost îngropați în locuri neștiute. Gloanțele acelor asasinate politice s-au abătut, într-un târziu, asupra propriului popor nevinovat. Conspiratorii nu au suferit cu nimic. Din contră. Sunt salvați de platoșa imunităților diverse și a multiplelor conturi bancare. Începând cu 1 ianuarie
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
falus cum n-au mai văzut. Apoi, când obiectul admirației ei se zdrelește și sângerează, ea îl pansează cu drag, făcându-i un capișon din tifon. Desuetudinea bordelului, comicul de situație, ca și frumusețea metafizică a peisajului (ninge la nesfârșit, îngropând faptele oamenilor sub troiene de puritate de proveniență celestă) conferă farmec întregului episod. Dar romanul cuprinde nu numai erotism, ci și dragoste. Dintre poveștile de dragoste presărate asemenea unor fire de beteală în paginile lui, cea mai tulburătoare este aceea
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
timp în care scriitorii au trăit (deși, firește, nu le putem elimina din discuție) și mai mult de identificarea unor paradigme diferite și de predominanța unora dintre ele, în condițiile unei succesiuni dificile, cu suprapuneri multiple. Punctul esențial (și care îngroapă definitiv viziunea biologistă asupra conceptului de generație) constă în aceea că, nefiind "naturală", ștafeta generațiilor literare implică omologarea critică, fie și postfactum, a dominantei. Istoria literară a încetat să mai fie privită ca un șir natural de autori, de opere
Generație literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17385_a_18710]
-
pînă în ochii sfinților pictați pe biserici/ pînă în sunetele care ies din clopote.// gîndul cade se scufundă -/ bănuț pe fundul oceanului./ mai bate nu mai bate/ inima transparență a gîndului?/ în adînc în adînc îngropat este gîndul/ cum e îngropată bucuria în creierul/ pruncului care se va naște peste o sută de ani" (Nouă glaciație). În același timp se remarcă urmele indubitabile ale formației pozitive a bardului craiovean (absolvent al Facultății de Automatica și Calculatoare din orașul natal), a cărui
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
bagatelizează, cînd nu le neagă, orice merit - s-a putut cîți de curînd (în episodul Cărți enervante - 10) că onirismul inițiat de Dimov și Tepeneag e o gogorița, o simplă curiozitate puternic datata, o strategie literară de moment, moartă și îngropată împreună cu momentul. * În FAMILIA nr. 3, într-un grupaj intitulat Leonid Dimov la judecata de apoi, zece critici literări și poeți (majoritatea sînt și universitari) argumentează de ce e Leonid Dimov unul dintre cei mai importanți poeți din a doua jumătate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17940_a_19265]
-
judeca pe oamenii care n-au scris, ci au făurit istoria, așa cum au fost, cu meritele și defectele lor, nicidecum un fel de chibiți la masa de joc a sorții nedrepte ce ne-a fost hărăzita. Trecutul nu poate fi îngropat. El supraviețuiește în labirinturile istoriei, călăuzit de firul neîntrerupt al adevărului. Falsificarea se poate obține și prin... omisiune, justificată fiind de interese pragmatice, minore. În realitate, istoria se rescrie întruna, ceea ce l-a determinat pe Goethe să spună cu limpezime
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
tifos și-l ucide cu un păr. A doua zi, cînd se trezește din abureala vinului, realizează, ca suflet cucernic ce era, marele păcat (moarte de om) săvîrșit. Găsește trupul ucisului, îl căra, pe spate, în cimitirul românesc, și-l îngroapă în cripta părinților săi. După ce și-a revenit din boală de tifos contractata de la cel ucis, sufletul îi este apăsat și se chinuie amarnic. Își abandonează treburile (avea o chivernisita prăvălie de cizmărie, care confecționa produsele puse în vînzare), se
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
sfătuind-o pe bălăuca: "Uită totul. Nenorocirea care m-a lovit e destulă pedeapsă pentru că n-am voit să te ascult." Apoi a venit sfîrșitul, Veronica sinucigîndu-se la cîteva luni după moartea poetului, la mînăstirea Văratec, unde a și fost îngropată. Legendă acestei iubiri, socotite unică (deși n-a fost) s-a consolidat cu trecerea vremii. D-na Simona Cioculescu a avut bună inițiativa de a relua, într-o ediție de-sine-stătătoare, textele acestei corespondențe din volumele XVsi XVI ale ediției academice
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
de ordonare" (Rîme pentru margine și sobă). Pofta de viață" îi e stimulată pe celalalt versant al demoniei, de modestia, inaparentă, imprecizia decompoziției. E, am zice, o introvertire a extrovertirii: "e primăvară și mă retrag la umbră/ miroase a lucruri îngropate de cîteva luni și scoase la vînt și umezeală/ miroase mult prea bine/ lucrurile care putrezesc îți dau pofta de viață" (Pe hol). Experimental și anafectiv (experiență că atitudine asumată e, îndeobște, o expresie a anafectivitătii), poetul caută locul zero
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
caută o teorie, căci ea nu ar putea fi decît dogmă? Răspunsul îl oferă autorul printr-o parabolă: un țăran lasă cu limba de moarte copiilor lui să caute în ogorul din fața casei o comoară pe care el ar fi îngropat-o acolo. După moartea tatălui, fiii sapă adînc pămîntul, răscolindu-l în lung și în lat, dar fără folos, pentru că nu găsesc comoara. În schimb, simplul lor efort de căutare se dovedește a fi adevărată comoara: pămîntul săpat astfel este
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]