2,408 matches
-
casei mele. În liniștea care mă împrejură, am ațipit și m-am lăsat purtat de aripile unui vis ciudat. Se pare că mă aflam într-un uriaș labirint și lângă mine țopăia obositor o creatură nemaiîntâlnită. La început m-am îngrozit și, în ochii mei, se citea uimirea. Încercam să-i vorbesc, deși nu știam dacă mă pricep. Mi-am dat seama că este un spiriduș, ființa fantastică despre care citisem prin cărți. Nu dorea să-mi facă nici un rău, ci
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
clipă, fără nici un efort, fără păreri de rău. Fără suferință! Își făcea meseria cu plăcere și se bucura să recunoască acest lucru. În rest, bătea străzile trăgându-l și pe Petru după ea. Trăia Într-un provizorat continuu și se Îngrozea la gândul că această legătură i-ar putea fi fatală. În așteptarea revelionului, localul găzduia o nuntă. Mirii, foarte tineri, palizi, În capul mesei. Părinții, rude apropiate, colegi, probabil, În total vreo douăsprezece perechi. Confetti, lampioane. Spre ea se Îndrepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
excesiv pe efectul gesturilor sale. Calcul, exercițiu, premeditare. Sau bună creștere de care face atâta caz. Alida Übelhart: Va dispare odată cu noi, draga mea. Vorbea afectat, malițioasă. Ea Îi replica nepăsătoare: Și fără se poate trăi! Tocmai lucrul ăsta mă Îngrozește. Dar câte n-o Îngrozeau pe ea. Trăia totuși ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat. Câtă spaimă, atâta disimulare. Dați-mi voie să mă prezint: Flavius Tiberius-Moduna. Nimeni nu o mai privise așa până atunci: cântărind fiecare detaliu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Calcul, exercițiu, premeditare. Sau bună creștere de care face atâta caz. Alida Übelhart: Va dispare odată cu noi, draga mea. Vorbea afectat, malițioasă. Ea Îi replica nepăsătoare: Și fără se poate trăi! Tocmai lucrul ăsta mă Îngrozește. Dar câte n-o Îngrozeau pe ea. Trăia totuși ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat. Câtă spaimă, atâta disimulare. Dați-mi voie să mă prezint: Flavius Tiberius-Moduna. Nimeni nu o mai privise așa până atunci: cântărind fiecare detaliu al corpului ei. Un amestec neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o mască, dar nu ies niciodată mai în larg de locul unde ating fundul mării cu vârfurile degetelor de la picioare. Iar în Naxos, unde apa se adâncește dintr-odată, un singur pas te desparte de largul mării. Ceea ce m-a îngrozit, în puținele dăți când am încercat să fac scufundări, e uriașa întindere de albastru pe care o vezi când te uiți spre largul oceanului. Faptul că mă întorc cu spatele la ea, dimensiunea ei... nu știu. Mai ales, mă aștept să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cine sunt, nu-i așa? spuse noua lui voce. Stând acum în picioare, se întinse cât îi permitea corpul coilănos, împrăștiind picături de apă în toate părțile. Sunt tu, desigur. Suntem aceeași non-persoană moartă. Am coborât privirea și m-am îngrozit văzându-mi propria cămașă albastră udă și lipicioasă. M-am opus acestei dovezi de ne-logică - e doar transpirație, ești bolnav, e doar transpirație și nu gândești cum trebuie. Înaintă câțiva pași, împleticindu-se, lăsând în urmă o dâră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
urmat. Așa cum spusese, tunelul nostru se intersectă curând cu altul ce mergea de la stânga la dreapta. Am redus distanța dintre mine și rucsacul lui Scout și am ajutat-o să-l tragă după colț atât cât am putut. M-a îngrozit ideea că și rucsacul meu se va bloca, că va fi prins în încrucișarea T-ului. Spre norocul meu, când a venit momentul, din spate n-am simțit decât o slabă rezistență. Am tras încet, foarte, foarte încet și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
laudă cum fură somnul copiilor, pentru a-l restitui copiilor ei; singurul mod de a-i fi făcut să tacă din gură era prin adormire. Se strecoară în visul copiilor, în acel vis din starea de reverie ce pregătește somnul. Îngroziți de chipul ei, visul se transformă în coșmar și baba apucă somnul cu mâna, îl ascunde sub fuste, să nu zboare și dusă e. Fuga acasă la copiii ei, cu darul. În verile foarte umede, la cerere, poate provoca ploi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
paranoică în raport cu masele, grupuri, grupări, ședințe, conferințe, organizații și conclave. Pe omul singur, pe individ, îl putea duce și manipula ușor în sensul dorit de ea, cu limba ei elaborată și proteică, dar avea o aprehensiune pentru mulțime, ce o îngrozea, o dezarma cu forța ei năstrușnică și imbatabilă, cu obstinația și perversitatea ei. Intuia că mulțimile aveau acea capacitate să se transforme oricând în orice, să se metamorfozeze și să ia forme nebănuite la cel mai stupid și ignobil semnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
expunerii. Discursul, prin urmare, devine din ce în ce mai incoerent, mai lătrător și mai neinteligibil. Auditoriul dă semne de neliniște, se ridică în picioare, gesticulează, protestează. Țipete și lătrături fără noimă se aud din gura ce nu poate fi decât a mea. Mă îngrozesc și eu la auzul acelor sunete animalice ce le produc în timp ce continui să caut mereu imaginea din oglindă, cu înverșunarea lucrului interzis, înverșunarea damnatului. Sunt fie pe schiuri, fie la volanul unei mașini, sau în mijlocul unei mulțimi ce aleargă disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
iureșul spiralat al frunzelor, de plesnetul sec-uscat, castanele cădeau crăpându-și coaja verde, capetele damnaților nu crăpau, încercuite de gânduri, întrecând în iureș titirezul de vânt, gândurile depășeau prin viteză conul îndrăcit și plecând gonit de metafizica ciudatelor gângănii care îngrozeau mecanica fluidelor vântoase cu forțele lor celeste. Voi mi-ați luat sufletul? Nu! șuierau ciudații. Ar fi nedemn pentru noi. Avem de dat, nu de luat. Eu nicidecum! răspundea toamna. Ești prea seacă Mioara, pentru a te fura cineva. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o femeie mecanic, de ce nu? Te puteai gândi și că i-a telefonat soției lui ca să-i ceară numărul de la garaj. În cazul acesta, era suficient să apăs o tastă ca să anunț o doamnă că e văduvă. Rolul acesta mă îngrozi. Respinsei responsabilitatea. Apoi curiozitatea puse stăpânire pe mine. Aveam dreptul să mă uit prin actele de identitate ale necunoscutului? Nu mi se păru prea elegant. Îmi dădui seama că nici atitudinea acestui bărbat nu fusese elegantă: să vină să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de oră mai târziu? Folosise cu certitudine cuvântul „pană”. Mintea mea îi căuta scuze, așa că le găsi: suedezul putea să fi exagerat ca să-și justifice intruziunea în casa mea. Poate că nu era decât soiul acela de maniac care se îngrozește dacă scumpa lui caroserie scoate un zgomot ciudat. N-ar fi îndrăznit să-mi spună: „Scuzați-mă, mașina mea are un bâzâit ciudat, pot să folosesc telefonul dumneavoastră?” N-ar fi părut destul de grav. Politețea l-a constrâns să pretexteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mare, se citește în ochii Părințelului, la o parte! zbiară Roja din nou, luîndu-și elan, încovoindu-se pe spate, izbind din toate puterile în mijlocul geamului, făcîndu-l cioburi. La o parte, la o parte! se aude și țipătul Curistului, care se îngrozește văzînd că Roja nu se mulțumește doar cu atît, că își continuă opera de distrugere centimetru cu centimetru, curățînd rama de lemn pînă la ultimul colț de sticlă, plesnind apoi fiecare fotografie de cîte ori e nevoie ca să fie făcută
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că într-o bună zi o să se trezească la ușă cu niscaiva nepoftiți care o să-i dea toate planurile peste cap. A pățit-o chiar așa de rău, conașule, adică n-avea deloc experiență cu femeile? întreabă taximetristul. Mamă, se îngrozește Părințelul, era o diavoliță, Ana Pauker era o copiliță pe lîngă ea, spioană de catalog, completează Curistul, i-am spus și eu, reia Roja, nici nu știi de ce-ai scăpat tataie, putea s o pățească de zece ori mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe șoseaua Berceni. — Bine că nu l ai adus pînă la Televiziune, spune Roja. Numai așa ai fi putut să-l scutești pe Regizoraș de o bătaie de cap. — Ba din contră, zice Gulie, vă spun eu s-ar fi îngrozit dacă l-ar fi văzut în ce hal era. — Chiar așa? întreabă Roja. — Era ca o legumă, zice Gulie, după ce l-am făcut să înțeleagă despre ce era vorba, n-am mai reușit să scot de la el nici măcar un cuvințel
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu Negruț, un câine cât un vițel mai micuț și, În conformitate cu antecedentele avute cu neprietenul său Vizanti, trebuia să urmeze lătratul acela năucitor și apoi uriașul Negruț să Înceapă să-i mănânce câte un picioruș, câte o mână și se Îngrozea la faptul că În final va ajunge și la căp’șorul lui, cel iubit de toată lumea, se ghemuise și se făcuse mic și cu inima cât un puricel când a simțit botul enorm amușinându-l și apoi limba marelui Negruț cum
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
-se În de neuitatul joc al tuturor copilăriilor, atunci când Între câine și copil se leagă o prietenie cum arar se mai poate găsi printre oamenii mari. -La revedere, Negruț! rosti copilul amintindu-și emoționat o formulă de la Cățălești și apoi Îngrozit la faptul că are o treabă de făcut și sar putea ca proaspăta sa nevastă să nu-i ierte Întârzierea, ba chiar să-l și bată, că era mai mare ca el cu trei ani, spuse oarecum șugubăț dar și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
literelor mici de tipar și nereușind a plecat capul În piept, ca un om mare, s-a rușinat și În ochii săi mari și luminoși au apărut lacrimile neputinței de a nu-i putea fi de folos bunicului și se Îngrozea la gândul că va primi un „Ămâia mătii!”. Bunicul l-a privit cu mulțumire și gândul i-a zburat În urmă cu cincizeci de ani, când tatăl său, dascălul Vasile, Îl bătea de trei ori pe zi pentru că nu-i
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
că vede o luminiță sclipind În ochii profesoarei. Profa Îl privi Într-un anume fel (oare cine-l mai privise așa de câteva ori? Aha, cealaltă profesoară, Marinița!) El n-a Îndrăznit să o privească precum cățelul-cerșetor, ba chiar la Îngrozit gândul. Doamna profesoară spuse pe un alt ton: Pot să ți spun măcar În seara asta că ești elevul dar și fratele meu? Și doresc să nu-mi mai spui așa de des d-na profesoară, dacă suntem frați spune
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
te iubesc!“ ‹ Dacă femeia asediată astfel nu-l acuză pe poet de hărțuire sexuală, îl putem acuza noi, cititorii, de hărțuire literară. Amenințarea cuprinsă în propoziția „nici o clipă-n a mea viață n-am să-ncerc să mă opresc“ ne îngrozește. Ar fi o tragedie ca o viață întreagă de acum încolo să citim asemenea poeme, pieptănate cu cărare și date cu fixativ: „Erai frumoasă ca regina și încântai orice privire; O zi întreagă n-am putut să-mi iau ochii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să sufere un atac de inimă. Autorul are un ton lugubru, ca și cum n-ar fi un contemporan de-al nostru, ci spiritul tatălui lui Hamlet. Trebuie precizat însă că Vlad Neagoe nu și-a făcut un scop din a-l îngrozi pe cititor. Poemele din volumul pe care îl avem în vedere (Aionos - armonii ale paradisului spiritual, Tritonic, București, 2001) n-au fost concepute în mod deliberat ca poeme horror. Autorul a vrut cu totul altceva: să ni se prezinte ca
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vreau să beau din inima ta / la sărbătoarea inimii mele“ etc. După cum se vede inima este intens solicitată, mai intens decât oricare altă parte a corpului (dovadă sigură că poezia de dragoste nu alunecă în „vulgara sexualitate“, aceea care îl îngrozește pe Mircea Micu). Se întâmplă chiar uneori ca inima să devină ea însăși un personaj, care are ochii și gândurile lui: „Inima mea / stă așa, pe gânduri, / cu ochii la tine / și se tot miră / că n-ai și tu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
e pe măsura ta / și dorești a învăța. // — mamă, îți promit solemn: / că de azi eu voi fi demn, / că n-am să te necăjesc, / munca o s-o prețuiesc!“ Tinerii căsătoriți care citesc prin cine știe ce întâmplare această carte se pot îngrozi la gândul că, dacă vor avea copii, vor auzi prin casă replici de genul: „mamă, îți promit solemn: / că de azi eu voi fi demn, / că n-am să te necăjesc, / munca o s-o prețuiesc!“ Astfel încât n ar fi exclus
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să-l lovească din nou pe Cezar. Bietul cîine a suportat și bastoanele lui MacKena în timpul luptei, dar acum terminase treaba și s-a dat la mîna agresorului. Vasile a ajuns la timp pe cîmpul de luptă și s-a îngrozit cînd l-a văzut pe MacKena cu mîna sfîrtecată. Cu greutate îi eliberează mîna, dar Cezar a continuat să-l flocăiască încă o bucată de timp. La spital medicii au făcut minuni și din nou pe gîtlejul lui MacKena băutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]