1,838 matches
-
Fumero, cu care, se pare, avea un lung palmares de conflicte. — Fumero? am Întrebat eu, amintindu-mi că așa se numea soldatul care-l ucisese pe tatăl Clarei Barceló În castelul Montjuïc, la Începutul războiului. Omulețul a Încuviințat, palid și Îngrozit. Se vedea că era Înfometat, murdar și puțea a luni Întregi de viață În stradă. Sărmanul nici nu avea idee Încotro Îl duceam, și am remarcat În privirea lui o anumită teamă și o neliniște crescîndă, pe care se străduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pielea. — Auziți, mai bine plec și vă las pe domniile voastre, bălmăji el. Tata Îl apucă de braț cu blîndețe. În nici un caz, pentru că fiul meu mi-a spus că dumneata vii să iei masa cu noi. Cerșetorul ne privi, uluit, Îngrozit. — De ce nu urcați În casă să faceți o baie bună, fierbinte? zise tata. Apoi, dacă poftiți, o să mergem pe jos pînă la Can Solé. Fermín Romero de Torres bîigui ceva neinteligibil. Tata, fără să-și abandoneze zîmbetul, Îl conduse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
membru al societății, el își dă seama destul de exact că împotriva lui e neputincios. Când am văzut că Strickland este cu adevărat nepăsător față de blamul pe care i-l putea atrage conduita sa, n-am putut decât să mă retrag îngrozit ca din fața unui monstru al cărui chip abia dacă mai are ceva omenesc în el. Ultimele cuvinte pe care mi le-a spus când mi-am luat rămas-bun au fost: — Spune-i lui Amy că n-are rost sa vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ce se uita și el. — Dumnezeule mare, mi-au slăbit de tot nervii! zise el. Era cât pe-aci să mă sperii de moarte. Se uită din nou la bietul obiect care fusese cândva un om și apoi se trase îngrozit înapoi. Dar era orb! — Da. Orbise de aproape un an. LVII În acel moment al narațiunii ne-a întrerupt apariția dnei Coutras care fusese în niște vizite. Intră, ca o corabie cu pânzele umflate de vânt, o ființă impozantă, înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
până la genunchi. Pâraie de sudoare Îi curgeau pe trup, dar emoția descoperirii părea să Îi fi alungat orice oboseală. Nu izbutea să vadă Încotro se Îndrepta. Apoi mai izbi o dată și se opri tresărind, În timp ce, În spatele său, se ridicau strigătele Îngrozite ale străjerilor. În fața lor apăruse un uriaș bărbos, Înalt de mai bine de șase coți. Pe capul său monstruos, Împodobit cu o coroană, două cumplite fețe, opuse una alteia, scrutau Întreaga zare cu o dublă privire vicleană. Uriașul ședea Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
hanului. Înfrângându-și scârba instinctivă, priorul mișcă ușor capul, Îndepărtându-i părul alb și lung ce Îi cobora pe ambele părți ale feței, pe care o, și apoi Îl ridică spre sine. Chipul victimei acoperea era marcat de o strâmbătură Îngrozită, ascundea astfel vederii. Și totuși, era sigur de asta, nu fusese din pricina durerii sau a surprinderii. Nu, omul acela Încercase să vadă până În ultima clipă. Să cunoască experiența morții și nu să i se sustragă. Căută În negrul pupilelor dilatate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să se lase străpunși de soldații tăi, ca turcii de mucava de la Întrecerile cavalerești? Îl zeflemisi priorul. Celălalt tuși violent, Încercând să scape de praful din gâtlej. În jurul lor se pornise un haos de oameni În fugă, orbiți de praf, Îngroziți că prăbușirea se putea repeta. Cei rămași teferi căutau Între timp să se reorganizeze, târându-i pe răniți la loc ferit. O companie de arcași se retrăsese până la capătul celor trei străduțe care dădeau În piață și, de acolo, reîncepuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care le cunosc și le descifrează. Sunt aici și nu reușesc să o spun. Nu știu cum s-o fac. Degetele îmi tremură. Stomacul mi se strânge. Ochii mă înțeapă. Am peste cincizeci de ani și totuși mă simt ca un puști îngrozit. Beau un pahar de vin. Apoi încă unul, pe nerăsuflate. Și un al treilea. Cuvintele poate că totuși vor ieși din sticlă. Beau direct din ea. Clămence vine lângă mine. Mi se apleacă peste umăr. Îi simt răsuflarea încă tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Își aveau În el căminul cam o duzină de boboci. După o discuție grăbită cu proprietăreasa, a ieșit din nou din clădire ca să exploreze Împrejurimile, dar nu parcursese nici măcar o distanță de lungimea unui cvartal când și-a dat seama, Îngrozit, că era probabil unicul bărbat din oraș care purta pălărie. S-a Întors grăbit la University 12, și-a lăsat acolo melonul și a ieșit din nou, de data asta cu capul gol, ca să se plimbe pe strada Nassau, oprindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
i-l dădea capotul vechi și vocea spartă și cavernoasă cu care vorbea — Sunteți băieți de la Princeton? — Da. — Unu’ de-al vostru e mort aicia și alți doi aproape morți. — Dumnezeule! — Priviți. Femeia Întinse un deget și băieții au privit Îngroziți. În lumina tare a unei lămpi cu arc voltaic de la marginea șoselei zăcea o formă omenească, cu fața În jos, Într-un cerc de sânge ce se lățea. Au sărit jos din mașină. Lui Amory i se păru că... da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dungate și batistele din buzunarele de la piept, În aceeași gamă de culori. Țineau legat cu un lanț zornăitor un motan uriaș, Înnebunit, vopsit ca un tigru. O jumătate bună din lumea de la gară căsca gura la ei, oscilând Între compasiune Îngrozită și veselie gălăgioasă, iar la apropierea lui Phyllis, căreia-i cam căzuse falca delicată, cei doi se frânseră din șale și emiseră uralele colegiului cu voci puternice, răzbătătoare, adăugând la sfârșit numele lui Phyllis. A fost deci ovaționată zgomotos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
îl loviră direct în creștet, luându-și zborul pe deasupra Bucureștiului și poate, cine știe, până-n America. Na, că Sorinel le luase! * Contesa era îngrijorată: heruvimul lipsea. A găsit televizorul deschis, încremenit pe Tom cu o tigaie ridicată deasupra unui Jerry îngrozit. De câte ori imaginea se mișca puțin străbătută de dunga gri, Contesa se aștepta ca Jerry s-o ia din loc sau măcar Tom să-i dea cu tigaia-n cap, dar asta nu se întâmpla. Poți să oprești în loc viața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ar fi Sfânta Familie, fără acoperiș deasupra grajdului, în bătaia ploii. Sophie a rămas cu gura căscată. Ceva se petrece în sinea ei, numai că nu știe încă ce. Sper că nu se petrece nimic în sufletul Sophiei, gândește Rainer îngrozit. Hans, care cunoaște filmele cu adevărat palpitante, nu pe cele la care nu faci decât să caști de plictiseală, o trage pe Sophie la pieptul lui și o sărută, mânjindu‑se pe gură cu sângele ei. Are un gust dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Rainer ține un monolog în care explică de ce a plecat el de bunăvoie. Din acest motiv este mai tare decât Hans, care n‑a rămas de bunăvoie. Slavă cerului că măcar sora nu face remarci sau obiecții stupide, Anna tace îngrozită fiindcă a trebuit să‑l lase pe Hans al ei într‑un mediu ostil. Iubirea ei a fost respinsă astăzi cu răutate, ca și iubirea lui Rainer, de altfel, ceea ce a provocat în sufletul gemenilor o fisură care cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
America vin blugii și multă muzică mișto și că el o să facă carieră de manager după modelul american. Dar n‑o să neglijeze nici sentimentele și n‑o să devină un carierist rece. Pe aragaz clocotește zgomotos ceva ieftin și urât mirositor. Îngrozită, mașina de scris ia o pauză și se împotmolește apoi definitiv. Hans îi spune mamei că omul trebuie să se elibereze, iar revoltându‑se, poate începe o viață fără constrângeri, după cum spune mereu Rainer. Unde are dreptate, are dreptate. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pur și simplu absurd într‑o țară ca America, unde aproape că nu există diferențe de clasă socială, iar populația e foarte liberală și permisivă. Dar numai așa poate Sophie să‑și explice de ce ea, și nu Anna. Aceasta tace îngrozită - oricum un vechi și îndrăgit obicei de‑al ei - și până și Rainer o lasă mai moale și întreabă dacă nu poate să ia Anna bursa din moment ce Sophie renunță. Sophie spune că nu, asta a întrebat și ea, dar anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
erau impecabil așezate toate florile Ce amăgire se afla în spatele lor nici măcar nu bănuia Era flămând , prea flămând de mine Era încrezător, prea încrezator în norocul lui Dar n-a venit nici măcar seara Când petalele îmi căzură el mă privi îngrozit Unde ești tu frumoasa inimii mele Și nerecunoscându-mă s-a îndepărtat Frumusețea o auzem plângând înăuntrul sufletului meu Drumul în doi are nevoie de altfel de ochi mi-a șoptit Omul Și atunci abia l-am văzut pe Adevăratul
SUFLETE PERECHE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364527_a_365856]
-
cu bomfaiere, care cu flexuri, sau cu autogene ca să taie bucăți din el, știută fiind apetența acestui brav neam pentru obiecte strălucitoare. Doar că, la cam un metru distanță, o flacără albăstruie îi spulberă pe atacatori. Restul muțiră și priveau îngroziți ... Nici muierile nu mai chirăiau ... Din obiect se ridică un fel de lumină și văzură toți cum un om înalt, cu părul lung, cam roșcat, cu ochi albaștri de o insuportabilă blândețe, le spune: - Fraților, este vremea păcii și a
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
poate pierde pin oricâte greutăți ar trece, fiindcă gândul îl însoțește în permanență, iar ca exempu vă pot oferi pe marele filosof al antichității - Bias din Pirene care, fiind întrebat de concitadinii săi (când toată lumea orașului, cucerit de perși, fugea îngrozită și încerca să-și ia cu ei toate averile): "Cum poți fi liniștit și nu iei nimic?" iar el a răspuns: "Tot ce am, eu port cu mine". Citind filă după filă și lund aminte, cu mult drag, la drumul
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
nevoie de ajutor, apoi eu sunt cel pe care-l așteptați! Boierii și căpitanii se ridică brusc de pe scaune. BOIERII :( în cor) Văleuuu, ăsta-i diavolul! URSUZ: Nu vă temeți de mine! Sunt un vampir cu gânduri bune! CEI PATRU: (îngroziți, în cor) Ceee!? Vampirul se apropie de gazdele îngrozite care se retrag într-un ungher al camerei lângă o feștilă care pâlpâie. URSUZ: Eu nu fac rău oamenilor. Doar mă hrănesc cu sângele lor! BOIER CIOCOIU:(îngrozit) Aoleu! E vai
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
-l așteptați! Boierii și căpitanii se ridică brusc de pe scaune. BOIERII :( în cor) Văleuuu, ăsta-i diavolul! URSUZ: Nu vă temeți de mine! Sunt un vampir cu gânduri bune! CEI PATRU: (îngroziți, în cor) Ceee!? Vampirul se apropie de gazdele îngrozite care se retrag într-un ungher al camerei lângă o feștilă care pâlpâie. URSUZ: Eu nu fac rău oamenilor. Doar mă hrănesc cu sângele lor! BOIER CIOCOIU:(îngrozit) Aoleu! E vai de noi! BOIER CONACU: (cu disperare) Ne omoară! Căpitanii
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
bune! CEI PATRU: (îngroziți, în cor) Ceee!? Vampirul se apropie de gazdele îngrozite care se retrag într-un ungher al camerei lângă o feștilă care pâlpâie. URSUZ: Eu nu fac rău oamenilor. Doar mă hrănesc cu sângele lor! BOIER CIOCOIU:(îngrozit) Aoleu! E vai de noi! BOIER CONACU: (cu disperare) Ne omoară! Căpitanii scot armele de la șold și fac un pas în față. URSUZ: Aveți o singură șansă ca să scăpați cu viață. CĂPITANUL ARNĂUTU: Îndrăznești să ne ameninți? URSUZ: (cu mândrie
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
nu o observase așa cum nu știa cine i-a desfăcut eșarfa ce-i acoperea ochii la intrarea în încăpere. Cu mâna șovăielnică a apropiat cupa de buze și s-a oprit. Secunde întregi a rămas nemișcat. - Bea! a tunat vocea. Îngrozit, a sorbit din lichidul roșu crezând că e vin. Avea un gust sălciu, metalic. Brusc n-a mai știut nimic dar au început să i se succeadă, ca pe un ecran improvizat în fața ochilor, scene din viața sa. Cu o
PACTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363441_a_364770]
-
cum îi rânjea hidos, cu ochii arzând și obraz schimonosit . Era CHIPUL SAU dar nu exista nicio oglindă. - Eu ți-am furat identitatea și am dat senzația că tu ești cel care ia decizii. - Nu aveai nici un drept! a strigat îngrozit și furios. Vocea șuierată l-a șfichiuit ca un bici: - Am avut dreptul de când ai-ncheiat pactul cu mine. Atunci când ai vândut viețile celor din jurul tău și ai făcut o afacere din asta. Tranzacția ai executat-o pentru mine! I-a
PACTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363441_a_364770]
-
Vă mirați voi, cum se poate,/Moș Crăciun, din cer, de-acolo,/De le știe toate, toate?/ Iată cum: vă spune badea...”. Dar nu a putut badea să explice cum se face că moșul le știe pe toate, pentru că învățătoarea, îngrozită de ce auzea, m-a întrerupt. Octavian Goga era unul dintre poeții interziși de autoritatea comunistă și în perioada aceea de epurări și arestări absurde era suficient să vorbești despre el pentru a fi reținut de securitate; a recita din opera
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363565_a_364894]