577 matches
-
aproape toți au pretins că au fost gratificați cu viziunea sa sau că au primit instrucțiuni aparte. Cei aleși formează comunitatea fraților eliberați de sub orice tutelă, singura biserică autentică trăind "într-o stare de bucurie perpetuă, fără ca vreodată să se înjosească să muncească cu mîinile lor" (N. Cohn, op. cit., pag. 48). Așteptarea "Revoluției" Tema milenarismului desacralizat a dat naștere unei ideologii comune tuturor revoluțiilor. Descoperirea Lumii Noi a constituit pentru Occident un șoc cultural generator de numeroase speranțe care pînă atunci
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
într-o astfel de problemă și că numai statul hotărăște în privința mijloacelor de represiune care îi sunt necesare. Mitropolitul nu vede nimic umilitor în folosirea ciomagului și se înalță până la cele mai minunate considerații pentru a demonstra că cea care înjosește e crima, iar nu varga sau stigmatul; că umilința și suferința sunt, în plus, căi de purificare creștină etc..."63 "În Grecia, partida franceză și cea engleză nu s-au bucurat niciodată nici de importanța, nici de popularitatea celei ruse
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
și din întreaga Algerie, dacă nu o armată ale cărei renume și curaj sunt lăudate de toată lumea? Chiar acest semizeu, pe care ni se va permite să-l cităm, de vreme ce ne aflăm atât de aproape de scena isprăvilor sale, s-a înjosit oare pentru a fi curățat grajdurile lui Augias? N-a fost această osteneală socotită printre cele douăsprezece munci care l-au așezat pe vigurosul lucrător în rândul nemuritorilor?" Astfel că n-a lipsit nimic, nici sfaturile, nici citatele, nici exemplele
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pe care occidentalii nu au putut-o înțelege încă, de la distanța care îi separă de aceste interesante meleaguri. Mai există o explicație, în opinia noastră: aceea că adevărata libertate îi ridică pe oameni și îi face morali; asuprirea degradează și înjosește. Adunarea dizolvată prin lovitura de stat din 1864 elaborase câteva legi bune în sensul pe care îl indicăm. La rândul său, hospodarul, învestit cu autoritate absolută, în virtutea unui plebiscit pe care îl ceruse el însuși, a pretins să publice decrete
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de pildă despre Gh. Țițeica, pe care îl diviniza, dîndu-ne să înțelegem că pe un om mare nu-l poate admira unul mic. Într-adevăr făcea acest lucru strivindu-ne în același timp prin ironii mușcătoare și calificative care ne înjoseau; că, de pilda, niciodată vreunul dintre noi nu va ajunge nici un Euclid, nici un Gh. Țițeica. "Bine că ai ajuns tu!" îi răspundeam eu în gând și nu învățam nimic. "O să te lase corigent!" îmi spuneau ceilalți speriați. "Ei și? O să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
instrumentul descompunerii grecești. Lui îi place zeul Dionisos, care nu e numai un zeu al viei, al vinului și al nașterii, ci și al tenebrelor, expresia vieții plenare, instinctuale, Dionisos pe care Cristos l-a omorât. Cristos, după el, a înjosit astfel omul, înstrăinîndu-l de natura sa dionisiacă. - Și ce e Zarathustra? - Oricine distruge trebuie să pună, sau să propună ceva în loc, răspunse Miron. Ți-am spus, Zarathustra e tipul de om pe care îl propune el în locul omului moral, infestat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
striga lozinci cât o ținea gura: „Deveselu, scump pământ/ scutu’-și va lua avânt/ Deveselu’ te iubim/ mâine ne Îmbogățim/.” De cealaltă parte, o alta, striga: „vai de noi, vai de noi/ am devenit cu toți, boi/ primarii s-au Înjosit /cu scutul ne-am pricopsit/” Mărin se apropie de cele două tabere cu pieptul În afară ce Îi crescuse Între timp, de atâta mândrie, ridică mâna În semn de liniște și spuse: - Oameni buni, duceți-vă liniștiți la casele voastre
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
-mi răspunde!... Cred, cred, părinte! Toate fibrele inimii mele numai credință râvnesc, chiar când mă sfâșie îndoielile și întrebările!... M-am războit cu ispitirile urii și le-am izgonit din sufletul meu... Sunt în stare să mă umilesc, să mă înjosesc și să-mi presar cenușă pe cap, numai să dobândesc un strop de credință neclintită... Tăcu o clipă și apoi continuă cu o voce nouă: ― Mă plimb veșnic între două prăpăstii, Constantine!.. Veșnic, veșnic!... Prăpastie afară, prăpastie în sufletul meu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de-ale mele Spre-a coperi cu-espresia adâncă Unei simțiri adevărate - niște mofturi. Mai bine-aș smulge sufletul din mine, Aș stoarce cu o mână crudă, rece, Tot focul sânt din el, ca în scîntee Să se risipe, pîn-se va-njosi Să animeze pe deșerți și răi. O, și de-ați plânge chiar, dacă durerea Adevărată și neprefăcută V-ar topi ochii și a mea cântare V-ar arde sufletul din voi... Atuncea E și mai rău - și-atunci și mai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Există în creier o zonă a credinței. Pe care mulți au secularizat-o. Dumnezeu a creat lumea. Și după aceea a uitat-o, probabil, la soare. Diavolii au mult mai mult de lucru decât îngerii. Nu poți sluji pe Dumnezeu, înjosindu-i pe oameni. Țăranii au un suflet de catedrală, dar bani - doar pentru troițe. În biserică te așteaptă aproapele, în bibliotecă - departele tău drag. Clopotele rup felii de Absolut. În afara fiorului transcendental, nu există nici păcat, nici mântuire. Toate religiile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și cum este luat pămîntul de rîu: așa nimicești Tu nădejdea omului. 20. Îl urmărești întruna, și se duce; îi schimonosești fața, și apoi îi dai drumul. 21. De ajung fiii lui la cinste, el nu știe nimic; de sunt înjosiți, habar n-are. 22. Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui." $15 1. Elifaz din Teman a luat cuvîntul, și a zis: 2. "Se cade să dea înțeleptul ca răspuns înțelepciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Ființe mîrșave și disprețuite, sunt izgoniți din țară. 9. Și acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor; am ajuns de batjocura lor. 10. Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în față. 11. Nu se mai sfiesc și mă înjosesc, nu mai au nici un frîu înaintea mea. 12. Ticăloșii aceștia se scoală la dreapta mea, și îmi împing picioarele, și își croiesc cărări împotriva mea ca să mă piardă. 13. Îmi nimicesc cărarea și lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
filozofie, o nouă știință, chiar o nouă religie. Ne-am ales doar cu câteva experiențe halucinatorii adevărate și curajoase (înțelese, vai, de atât de puțini) și cu mii de epigoni care au mestecat și răsmestecat aventura câtorva iluminați, care au înjosit până la provincialism și boemă meditația despre poet (ah, Poetul...) și poezie (oh, Marea Doamnă...). înțeleasă ca aventură pur spirituală, ca mistică și ca simbolistică inițiatică, poezia acestui secol 82 nici n-a mai avut nevoie, practic, de un public. Dimpotrivă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mai randomizată. Dar spiritul european al străvechii tradiții greco-iudaice nu se alterează prin aceste mezalianțe, ci primește un sânge proaspăt absolut necesar. Gioconda cu mustăți nu are nici un sens decât prin raportare la adevărata, eterna Giocondă, pe care n-o înjosește, ci o face să strălucească mai departe. Valul de cultură populară a "americanizării", de care se tem atâția, nu este sfârșitul artei mari, ci ocazia ei de a face surfing pe creasta acestui val. în ciuda transformării artei în showbiz, în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
servește un puțoi obez, leneș și molâu, adică ar trebui să ne servească, dar nu se grăbește deloc. — Cine a mâncat toate plăcintele... Încep eu să psalmodiez rar, dar domnul Labagiu Beton Lennox refuză să mi se alăture - nu se-njosește cu chestii din astea, nu, nu cred. — Ce zici de două halbe mai târziu, ei, Ray? În niciun caz nu măntorc acolo azi dupamiază, asta-i sigur. Ray se uită la mine de parcă-s nebun. — Uiți ceva. De cheful surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
futem la greu și ne dăm drumu, și ea la fel, și sunt aceleași reguli. Aceleași reguli. Ea stă Întinsă, Încântată și visătoare, și-a luat doza de pulă. Bărbatul surorii ei. A câștigat ce pizda măsii. Iarăși ne-a Înjosit. Suntem goi pe dinăuntru. Brooossss Suntem În pat, stăm În fund pe pat, iar eu Îmi aprind o țigară și zic: — Mai ții minte cântiam călărit prima oară? — E un mod oribil de-a te exprima! se bosumflă ea Îndărătnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
șansă, Jilly-i aici... Jilly din Bath, curvuliță Împuțită ce ești tu... Lennox lansează zvonuri... nu, haide măi Jilly... țâțele tale Împuțite sunt superbe... ți-ar plăcea să ți le sug și să ți le ling... Toal... pretinde că nu se-njosește cu toată cultura aia de cantină, cum Îi zice el... futu-i În gură, haide măi Jilly, Robbo e băiatu care ți-o trage ca lumea... pun pariu că te razi la pizda ta cea mică... dacă ți-ai da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Dar având același duh al credinței, precum este scris>>; și la <<Crezut-am, pentru aceea am grăit... >>, 2, în vol. Despre schimbarea numelor. Despre răbdare. Despre milostenie..., p. 268) „Credința înalță la cer sufletul nostru; nu-l lasă să fie înjosit de nici una din greutățile cele de aici, căci îi ușurează ostenelile cu nădejdea celor viitoare. Cel care caută la cele viitoare, cel care nădăjduiește spre cele cerești și-și mută ochii minții acolo, nici nu simte durerea greutăților din lumea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
om al artei știe că reprezentația are mai mult impact decât simpla lectură. În avizul său adresat Cititorului (Au lecteur), cu care precede Mélite, scrie: "Știu că impresia asupra unei piese îi slăbește reputația, a o publica înseamnă a o înjosi, și chiar în asta există un dezavantaj deosebit pentru mine, având în vedere că felul meu de a scrie, fiind simplu și familiar, lectura va face ca naivitățile mele să fie luate drept lucruri neînsemnate." Are și convingerea că lectura
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
culegere, nicio colecție care să facă onoare Italiei. Am văzut cu durere că îi lipsește ceva acestei Națiuni, care a cunoscut arta dramatică înaintea oricărei alte națiuni moderne; nu pot concepe cum a putut Italia să o neglijeze, să o înjosească și să o facă să degenereze; doream cu ardoare să-mi văd patria ridicată la nivelul celorlalte, și mi-am promis că voi contribui la acest lucru." Cât despre commedia dell'arte, ea este, după părerea lui, muribundă, deși tradiția
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
1641, pe arhitectul Lemercier să construiască o sală de spectacole la Palatul Cardinalului, care va deveni, la moartea sa, survenită puțin după aceea, Palatul Regal (Palais Royal). 47 "Pe scenă-mi place actorul iscusit, Ce-n public niciodată nu este înjosit; Plăcut prin rațiune, el nu vrea s-o provoace. Cât pentru falsul comic cu groase echivoace, Ce are drept spectacol tot glume uricioase, Să meargă, dacă-i place, pe treptele glodoase, Netrebnica mulțime ticsită unde șade, Și slugilor să joace
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spunea că, doar pentru că un bărbat voia să se căsătorească cu ea, nu trebuia să fie mai bucuroasă decât fusese când se descurcase bine la examene; se consola însă cu gândul că orice om vrea să fie iubit. Nu te înjosește faptul că te-ai îndrăgostit de un bărbat și el de tine. Singura chichiță în toată treaba asta era impresia lui că viața alături de ea va fi liniștită. Darcey ar fi vrut să-l facă să creadă că va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
făcut sport, dar Dinu a plecat din clasă, de frica plictiselii unei convorbiri cu mine. Își bate joc de tot ce simt pentru el, mă desconsideră și mă lovește cu biciul nemilos al indiferenței și al disprețului. Simt cum mă Înjosesc, prestigiul meu În clasă a dispărut, chiar și bădăranul de T., bestie ordinară și mârșavă, are Îndrăzneala să mă insulte și să Își bată joc de mine și de suferința mea. Nu mai pot. Simt că mă Înăbuș. De ce, natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Împreună cu tine, eram un copil În mijlocul jucăriilor lui, care va cunoaște adevărata joacă, aceea a vieții. Apoi ai venit la mine din nou. Te-am primit cu un zâmbet cald pe buze, iubirea mea nu era pătată, chiar dacă tu mă Înjosiseși cu o necunoscută. Am zâmbit și am fost din nou fericită. Idealul meu de a Învăța se micșora În lumina orbitoare a dragostei care mă fascina. Cu timpul, Însă, am putut combina Învățătura cu gândurile, visurile de dragoste. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fi putut crede fie și timp de o clipă că Henry avea să primească din partea unui asemenea public ovații calde și unanime. Fusese un act de trădare, dar nu Îl putea dovedi și, În orice caz, nu intenționa să se Înjosească acuzându-l pe Alexander În față. Relațiile dintre ei continuară, reci și oficiale. Nu se mai duse la alte spectacole, dar, spre sfârșitul lui ianuarie, se duse la teatru Într-o dimineață, la invitația directorului, pentru a fi Înștiințat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]