2,094 matches
-
surîde trist, rotește iar paharul în mînă, un gest rotund ca o sîrbă, vrea să bea, dar oprește brațul la jumătatea drumului spre gură, îl întinde puțin și, cu ciudă, izbește paharul de piatra cioplită, însoțind zgomotul cioburilor cu o înjurătură la adresa vieții. Apoi, calm, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat, dar cu ochii umezi, se întoarce spre Mihai și-l întreabă, imitîndu-și soția: "Aimez-vous Brahms?" Dar pentru că Mihai tace, impunîndu-și cu greu să rămînă calm, merge la bar, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în care se îngroapă vagonul. Aura! sare din pat Radu, direct în mijlocul încăperii, uitîndu-se buimac în jur. Ce-i, dragă? întreabă Paula, întinzînd mîna să aprindă veioza. Stinge-o dracului! țipă Radu, căutînd ceva să îmbrace, pornind o avalanșă de înjurături la adresa băuturii. Alo, alo! strigă în telefon, după ce formează 09 v-am rugat o convorbire cu Sălcii... Dați-mi-o urgent! Ce naiba, e-aproape cinci... V-am dat, tovarășe, legătura pe la douăzeci și trei, chiar eu am dat-o; am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
alături, apoi a plecat spre sală, trecînd cît mai aproape de actor, să fie observat că-i respectă instrucțiunea. Unde mi-i paharul și cafeaua? întreabă Sultana de cum intră în bucătărie, dar nu mai așteaptă răspuns că și iese, bolborosind o înjurătură, înfrînîndu-se cu greu cînd vede pe cei adunați în jurul telefonului. Își face de lucru la bar, trăgînd cu coada ochiului în urma soțului: îl vede cum duce platoul la masa femeii cu căciulă albă, destul de tînără, frumoasă, care, pînă acum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și te arunc în iaz! Am doi copii, ai auzit ce spun!? Fata încuviițează, scuturînd afirmativ din cap. Ești bolnavă? Nu, geme fata nu-s. Jur! Juri..., toate jurați, că parcă știți ce-i în fundul vostru... pufnește Sultana, scăpînd cîteva înjurături de mamă. Ieși de-acolo, îți aranjezi hainele, te speli pe față, apoi faci lună vesela murdară din bucătărie și sticlele de la bar; le curăți și de etichetă! Dacă sufli o vorbă, te omor! Femeia aruncă scîndură pe stiva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din priză..., că întorcîndu-se Aura, după o absență... Cînd ajunge lîngă fereastră, Runca se oprește, îl privește mult timp pe Radu, apoi, clătinînd încet din cap, fără să se sfiască de prezența asistentei șefe, dă drumul unui pomelnic întreg de înjurături. Asta ești: un nesimțit! Aura, abia ieșită din spital, stă la Sălcii, iar tu... ca nesimțitul. Pariez că nici n-ai dormit acasă ast' noapte! Iar vreo tîrîtură... Și cînd mă gîndesc că toți îi făceam curte Aurei, dar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
strînge puțin, dar speră să ajungă la Sălcii fără dureri, deși își dă seama că se va forma o bătătură mare. Cînd înaintează mai greu, gîfîind, abia reușind să taie valurile de zăpadă, prin șuierul ascuțit al viscolului se aud înjurăturile lui la adresa Paulei, căreia îi descoperă, acum, toate defectele, chiar și pe acelea care, în intimitate, făceau sublimul întîlnirii. "Acolo, în pustietate..." gîndește Radu, și imaginea Aurei, asemeni unei fata morgana, îl chinuie de cum a lăsat în urmă orașul, încercînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
L-ai mințit cînd...? face Lazăr un gest cu capul, pornind alături de Radu spre locul lor. Nu. Va trăi, dar nu datorită mie. Înfiorat de tonul medicului, surprins de o asemenea mărturisire, Lazăr întoarce privirea. Radu scapără printre dinți o înjurătură la adresa vieții și se trîntește pe saltea. Groaznic, Lazăre, groaznic! Băiatul ăsta nu venea numai pentru că mama lui e bolnavă. Era chemat să scoată niște bani puși la cec pe numele său..., era presat de ideea că viața mamei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
La șapte jumate e premiera, da? Absorbit de un gînd, Mihai uită să mai răspundă. Bea toată cafeaua din ceașcă, apoi privește lung ceasul de la mînă, scoțînd un fluierat tărăgănat, ca un vaiet: Dumnezeule! E aproape opt... Lasă slobode cîteva înjurături, spre stupefacția tînărului din fotoliu, care, intimidat, roșește tot, stingher. Nu pe tine te înjur spune Mihai în graba lui de-a se îmbrăca. Trebuia să fiu la teatru, am vizionare oficială. Ptiu! exclamă, uitîndu-se în oglindă, să-și aranjeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sau... spune Vlad încet, cu calm, lăsînd telefonul în furcă, pentru ca în clipa imediat următoare să dea cu pumnul în hîrtiile din față, împrăștiindu-le, începînd să se plimbe furios, gata în orice moment să explodeze într-o avalanșă de înjurături, dar nu reușește decît să se manifeste prin gesturi, sub privirea calmă a lui Mihai, care stă cu bărbia rezemată în palmele puse una peste alta. Ce stai ca un cretin și te uiți la mine?! explodează Vlad,observîndu-l. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mei și de-o chestie a mamei, altceva nimic, adio Rahan, Doamne, lasă-mă să trântesc ușa după mine ca să nu mă mai întrebe nimeni nimic. Păi, da, ca să mă întrebe acum, nu? La chestii d-astea cu flegme, cu înjurături și fumat poți să dai tu orice explicație îți trece prin minte - că ai fost amenințat, că te-au silit, că naiba știe mai ce -, poți să faci pe dracu-n paișpe sau să stai în cap, că oricum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe un fotoliu roșu, îmi vedeam de undeva de la înălțimea tavanului doar creștetul capului, respiram, eram dintr-odată doi: unul sus, plutind, celălalt jos, pierdut, înspăimântat, copleșit, bâjbâind prin ceață, neînțelegând o groază de lucruri (încruntarea lui tata, explozia de înjurături, pumnii), un fel de carcasă inutilă, abandonată pe un fotoliu roșu; sus era mult mai bine, puteam să întorc capul când vroiam, să privesc doar ceea ce aveam chef să privesc, să trag cu ochiul meu de șoim, pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe-aci s-o lovim. A ridicat spre noi un pumn mic, uscat și galben, zbârcit ca o castană, cu pumnul celălalt sprijinindu-se de trotuar, și a strigat: - Domni blestemați! - ba chiar: - Blestemați! Domni! - de parcă ar fi fost două înjurături în crescendo, și, numindu-ne domni, ne-ar fi considerat blestemați de două ori; apoi, un cuvânt în dialectul local, care însemna: „Nenorociți“, și: - O să vă ia... - dar în acel moment a observat uniforma mea și a tăcut, plecându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
când e El, când e Ea... n-are decât să le așeze cei de la editură. E treaba lor! Ciulește-aci urechea la bunica: șpilu’ e că poți citi cum te taie mintea. Eu dădui marfa, e-a-ntâia, are scene hard, înjurături, homo, perversiuni... E pe val, n-au decât s-o ambaleze ei! - Pro... - E-o carte ca un poem-fluviu-urlet, adică pentru marginalitate, împotriva falocentrismului, mă-nțelegi? Ea-El scoate la vedere ce-i sub piele, visează că-și scrijelește carnea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-o aici pe tanti Niculina și i-aș da două șnapsuri, dacă i-aș pupa mâna și dac-aș ruga-o frumos, hai, tanti, cum ziceai că i-ai pizduit și-ai aruncat cu noroi la colectivizare?, ei, ar recita înjurăturile, ar scanda ca-n latină, cu trăire. „Ce grebla coraslei lor de fătați prin bălării să fi făcut, măi băiete? Ce luna, asfințitu’ și luminarea lor de borobeți? Bărbatul îmi murise și rămăsesem io, femeie singură, am pus mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
posibilitățile de a pleca pe furiș din Vladia. Ajunsese rău de tot adjutantul Popianu, dar se străduia măcar să iasă la liman. Și chiar în acea noapte a plecat de-a dreptul prin vii, cățărîndu-se pe buza rîpei cu icnituri și înjurături printre dinți, dar reușind ca, spre dimineață, se afle la o distanță bunicică de vechiul aerodrom, în drum spre Comana. A doua zi seara se găsea în trenul de București, rupt de oboseală, dar cu mintea limpezită, cu un plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
În văzul lumii. Nimeni nu e mai ușor de ignorat decât vagabonzii. Poți să fii și Jane Fonda sau Robert Redford, dacă împingi un cărucior de cumpărături pe bulevard în amiaza mare, purtând trei rânduri de haine soioase și mormâind înjurături pentru tine - nimeni n-o să te bage în seamă. Ar putea face asta pentru tot restul vieții lor. Cercetașul și Inky se gândesc să se înscrie pe lista solicitanților de locuințe sociale. Vor să piardă vremea în săli de așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
brațelor inerte din umeri, vă urăsc pe toți! Vă urăsc! Fuck you all! Fucking shit! Fuck you all! Vă urăsc pe toți! Prea multe povești în capul meu, prea mulți vampiri de la distanță înfipți în carnea mea, îi arunc cu înjurături și îi scutur din mers, pe drumul pietruit, printre clădiri, în lift, în broasca ușii, nu mai pot, nu mai pot, cu Dumnezeu ascuns în cearceaf, la nivelul gurii, nu mai pot, nici Dumnezeu nu mai știe ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
resturile mărfii, salvată ca prin minune de la Îngheț și umflată cu mare greutate, a Împodobit bradul primului Crăciun petrecut În Siberia. A murit În '56, pe o stradă din Budapesta, Înainte de a termina traducerea În limba rusă a unei monumentale Înjurături ungurești. Aș fi putut să mă arunc pe geam și nici măcar n-ați fi tresărit, zise Andrei râzând. Marta se ridică și se lăsă sărutată pe frunte. Își simțea obrajii arzând. În schimb, la Înmormântare n-am fi lipsit. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
gata să-i numească, dar se abținu. Știu eu? Era zdruncinată de acest final. Își reveni Însă căci mai avea câteva avize. În căștile fetelor de la masă, din nou frumos aliniate pe cele cinci scaune, se auzeau apeluri disperate și Înjurături din toate colțurile țării. 27. Odată ajunși În stradă, Petru se simți dator să-și ceară scuze pentru intervenția de adineauri. În ciuda precauținilor și a deferenței, i se părea că gestul său păstra, oricât de voalat, ceva din urgența cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
adevărat. Neavând nici un dinte de aur, Brândușă se feri să-și dezvelească dantura sănătoasă de cal Încă tânăr, cu care, la nevoie, putea scoate, după un obicei al locului, capacul unei sticle de bere, dar nu ezită să mormăie o Înjurătură antisemită, chit că Ajan era doar armean, cu gândul la ziua când va putea investi și el ceva bani În câteva măsele de aur. Chiar dacă după moarte ar avea ceva neplăceri din pricina asta, În caz că hoții nu s-ar fi mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ce ne-a mai rămas, zise tatăl cu părere de rău. Asta cam așa e, Încuviință Gheretă În sinea lui pe când Încerca să se apropie de Zegrea și Horacsek, cu cât mai puțină osteneală și fără să atragă asupra sa Înjurături sau priviri grele din partea unor oameni care până atunci nu Își doriseră În nici un fel să se afle În preajma lui Cain. Socotea că legătura sa specială cu el, citiseră doar aceeași revistă, Îi dădea dreptul la un loc În primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
secretă, toate datele unei posibile inscripții scurte și totuși cuprinzătoare, legată de cel ce fusese singurul aventurier autentic pe care Îl cunoscuse. O cărămidă? Da' ce să face cu o cărămidă? Márta spus la mine che domnul Andrei compus o Înjurătură așa lungă și frumoasă chind fost Împușcat che trebuie un zid sau egy kicsi utca ca se incape tot ce spus el atunci ca intr-un téstament. S-ar putea studia și În școli, nu? Întrebă amuzată doamna Ster de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aceleași gusturi, aceleași rețete. Trăiesc la fel, mor la fel: infarct, avc, gută, diabet, ateroscleroză. Se chiar mira cum de nu vorbesc aceeași limbă din moment ce mănâncă la fel. Poate ceva mai condimentat, ungurii. Lucrul acesta se poate observa și În Înjurături: mult piper și ardei iute. Îți ia foc limba, dacă ești prea érzékeny. Ciuli urechile. De undeva venea, anume pentru sufletul său, vocea lui Placido Domingo cântând E lucevan le stele, din Tosca lui Puccini. Era cel mai frumos cântec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Regret s-o spun, sincer regret, dar e tipic pentru tine. Ești (o scurtă pauză) un necondimentat. — Necondimentat? — Da, scumpule. Își lipsește condimentul viu al experienței. Am râs din toți rărunchii. — Du-te-n mă-ta. — O, făcu ea, ca și când înjurătura mea ar fi fost cine știe ce revelație profundă. Mă privi în ochi. Ești furios, Eric? Ți-e teamă? — Dacă mi-e teamă de hamacuri? Ea îmi mângâie mâna. — E în ordine să plângi. Lui Clio îi place să-și dorească unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vieții de țară e doar închipuită, scoasă din basme. Cruzimea săracului, viclenia săracului, duritatea lui mi-au fost ascunse de-ai mei. Nu erau nici feți, nici frumoși țăranii din Dorobanț, parohia bunicului. Urîți, morocănoși, rupți de oboseală, puși pe înjurătură (în loc de dialog), așa erau. Traiul aspru, nemilos răzbătea din unghiile boante, din mîinile murdare de pămînt și numai a brazdă proaspăt răsturnată nu miroseau. Trăsneau a redeveu (rachiu de vin) de cu noaptea-n cap. Se îmbătau de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]