638 matches
-
să fiu măgar, să-ți duc rucsacu-n spate ; Destul ai dus poveri, de greu avut-ai parte. Dar, nu-s decât un biet bătrân, de vremuri ruginit, Ce pierde-n barbă lacrimi, la plâns, la râs și la citit... Bătrân înlăcrimat, ce-o viață-ntreagă n-a știut să fie, Nici frunză, nici copac și nici izvor de apă vie. Referință Bibliografică: RESEMNARE / Aurel Lucian Chira : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2205, Anul VII, 13 ianuarie 2017. Drepturi de Autor
RESEMNARE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380989_a_382318]
-
și toată lumea se ridică în picioare. Atunci s-au aprins și luminile. Și Maria văzu! Văzu , în dreptul scaunului de la mijlocul primului rând, un bărbat. Era înalt, frumos, trecut ușor de prima tinerețe,îmbrăcat impecabil, care o privea fix ,cu ochii înlăcrimați. Și -i fugi scena de sub picioare! Pentru o fracțiune de secundă, a avut intenția să strige; -Tati!, dar trebuia făcută reverența de final, și pentru câteva clipe se aplecă împreună cu ceilalți. iar când ridică ochii..........din ochii ei începură să
ÎNGER SAU DEMON CAP. II de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374299_a_375628]
-
muncă,dar viața este cruntă, Căci țara lui nu poate să-i fie de folos. Mama îl așteaptă tristă, la umbra unui tei, Dar grija din suflet astâmpăr nu mai are, Gândurile toate zboarându-i doar la copilul ei, Iar ochii-nlăcrimați sunt dulcea ei chemare. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: SUFLET DE MAMĂ / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1282, Anul IV, 05 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gabriela Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
SUFLET DE MAMĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374370_a_375699]
-
de ani, slăbuță, cu un păr bogat, auriu împletit în două cozi groase ce-i coborau până la brâu. Fața era albă, doar vreo câțiva pistrui aurii îi stropeau obrazul, dar ochii mari, viorii erau grei de tristețe și parcă ușor înlăcrimați. Maria sparse momentul de vrajă: -Dar tu, fată, la cine mergi, că nu ești de pe la noi? -Of, așa e, nu sunt de pe aici, nici nu știu măcar unde o să ajung. Sunt o fată necăjită, de la oraș. Mi-a murit mama
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373311_a_374640]
-
cei care încă s-ar mai putea trezi, cât mai ales de purtarea de grijă a Bunului Dumnezeu, ca misiune providențială prin legiunile dacice de eroi, de mărturisitori, de martiri și de sfinți, Surâsuri înflorite în Primăvara cerului Său. Apelul înlăcrimat, ruga fierbinte ca o implorare chiar, a Alexandrei Svetlana, impune o chemare excepțională, sfântă, curat românească, privind ieșirea din încremenire, din nepăsare, din ură, din defăimare, din vânzare, din lașitate, din trădare, din fariseism, din meschinărie, din înșelare, din înșelăciune
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
ecourile sacre. Cutreier poteci milenare Prin istoria neamului meu cel viteaz... Și-n urmele pașilor lui mi se pare C-aud al eroilor glas. Cluj Napoca 18 august 2015 Am strâns Am strâns în pălmi splendori de vise Și-am împletit înlăcrimat speranțele cu dor Cu un mânunchi de stele în pupile prinse Am vrut să-mpart iubire tuturor. În cântul cel tăcut al dimineții În care sufletul mi se înalță lin spre cer Călătoresc pe aripile vieții Plutind în nemurire cu
URMELE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373495_a_374824]
-
și trupul de ce nu îmi aparține, până voi arunca tenebrele care mă împiedică să vâd lumina, iar ochii mei se chinuie în beznă? Să fie oare zadarnice lacrimile și rugăciunile? Nu pot totuși să nu recunosc faptul că ochii mei înlăcrimați caută iubirea. Simt chiar și o dorință inexplicabilă să fiu înghițită de noapte veșnicei uitări. ********************************************** Cuvintele de cele mai multe ori descriu o lume. Un cuvât poate chiar distruge o lume sau poate crea o lume. De cele mai multe ori cuvintele le trată
AŞTEPTAREA de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373597_a_374926]
-
proporțiile între suferință deținuților politici și a descendenților, a acelora care nu au avut origine socială sănătoasă și care au avut partea lor de suferință cu toate ca zăbrelele noastre erau afară, în aer liber. Cei care cred în esență cu ochii înlăcrimați, cu stăpâniri de sine, mai dau câte o pagină din cartea vieții a tinereților pierdute. Acești sfinți mai înalți decât istoria (mai înalți decât istoria, cum bine zicea cineva) sunt și vor fi pilonii neamului românesc. Bunicii mei au fost
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
proporțiile între suferință deținuților politici și a descendenților, a acelora care nu au avut origine socială sănătoasă și care au avut partea lor de suferință cu toate ca zăbrelele noastre erau afară, în aer liber. Cei care cred în esență cu ochii înlăcrimați, cu stăpâniri de sine, mai dau câte o pagină din cartea vieții a tinereților pierdute. Acești sfinți mai înalți decât istoria (mai înalți decât istoria, cum bine zicea cineva) sunt și vor fi pilonii neamului românesc. Bunicii mei au fost
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
proporțiile între suferință deținuților politici și a descendenților, a acelora care nu au avut origine socială sănătoasă și care au avut partea lor de suferință cu toate ca zăbrelele noastre erau afară, în aer liber. Cei care cred în esență cu ochii înlăcrimați, cu stăpâniri de sine, mai dau câte o pagină din cartea vieții a tinereților pierdute. Acești sfinți mai înalți decât istoria (mai înalți decât istoria, cum bine zicea cineva) sunt și vor fi pilonii ... Citește mai mult FragmenteEu de la naționalizarea
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
proporțiile între suferință deținuților politici și a descendenților, a acelora care nu au avut origine socială sănătoasă și care au avut partea lor de suferință cu toate ca zăbrelele noastre erau afară, în aer liber. Cei care cred în esență cu ochii înlăcrimați, cu stăpâniri de sine, mai dau câte o pagină din cartea vieții a tinereților pierdute. Acești sfinți mai înalți decât istoria (mai înalți decât istoria, cum bine zicea cineva) sunt și vor fi pilonii ... Abonare la articolele scrise de sorin andreica
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
noastre căpătate. Cum să nu dansăm în zori si să nu fredonăm seara, am ajuns tot ce puteam fi mai bun, mai desăvârșit! Iar în starea acesta, poteca zilei nu poate duce decât spre ochii ce ne caută neîncetat, curat înlăcrimat, total detașat, cu întregul curcubeu colorați! Referință Bibliografică: Celor care suferă / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2171, Anul VI, 10 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CELOR CARE SUFERĂ de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371477_a_372806]
-
focul afară gheața se poate topi inundație mare probabil va ajunge la țărm este timpul topirii gheții marilor iazuri încă mai aud oameni înspăimântați înecându-se tu în barca ochilor navighezi “ești cufundat în noroc” La mal fecioara cu ochii înlăcrimați umezesc perdeaua ochilor e frig unde am uitat focul e suficient că am o fereastră cerul șoptește în vârful pernei unde poți fi De ce lipsesc zidurile PARADISUL Dacă aș avea o fereastră martor al timpului Cu sprânceana așteptândcopiii la grădiniță
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VEHBI MIFTARI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375011_a_376340]
-
O PÂINE Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Printre gânduri trecători Strada vieții -mi dă fiori, Doi copii ca două flori Întind mâna, cerșetori. Aveau haine ponosite Mâinile neîngrijite Ochi frumoși -nlăcrimați. De destin și alungați. Era vară, era cald Se-ncingea acel asflat, Nu se mai putea de cald De durere ochii-mi scald. Pasul tatălui mereu Ochii sufletului meu, Sufletu'-i atârnă greu Scoate-un leu din portmoneu. Ce faci
INTRE CEI CE N-AU O PÂINE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373921_a_375250]
-
vânt. Cât mi-aș dori să văd iubirea cea curată Cu pașii de copilă, pierduți prin înserări, Dar timpul iar mă ceartă, cu noaptea înstelată Mă rătăcesc prin ceață, la margine de mări. Din visul meu mă-ntorc prin norii-nlăcrimați, Mi-ating cu teamă tâmpla scăldată de ninsori, Pe brațe-mi cade-o frunză și-n ochii ei mirați Văd zările iubirii brăzdate de cocori. Cum de-am îmbătrânit pe strada cu-amintiri? Ce lanțuri de neliniști mi-au legat
FILE DE CARTE de DANIEL LUCA în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373949_a_375278]
-
finanțare de milioane de euro bietul Băsescu se văita de soarta țării. Asemenea lui, de această dată Iohannis se declară și el aproape zilnic extrem de îngrijorat de lipsa de sustenabilitate a salariilor și pensiilor celor mulți iar între două gemete înlăcrimate mai face repejor însoțit de zgubilitica lui căpriță câte o scurtă excursie prin țările calde, își mai verifică dotarea corespunzătoare a viitorului avion președințial pe care îl va primi în curând plocon din partea ”guvernului său” și numai printre altele și-
SUSTENABILITATE TEHNOCRATĂ ROMÂNEASCĂ de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373948_a_375277]
-
nu vreau... Poate rugăciuni să le ajute cumva.... Mi-e teamă...Doar ieri, fericite, la Soare zburau... Numai El Singur, le mai poate salva... ...Peste noapte mi-a murit și Wisteria...ciorchini criogenați și frunze veștede amplifică isteria... Am ochii-nlăcrimați. ............................. ... Iar acum îmi vii Tu, în toată trezia, izbindu-mă drept în frunte, cu drogul meu, Poezia... ...Născută din transe cu ape-ghețate în Mai și nude naiade, puțin dezmățate, urmărite acerb, de Zei răzvrătiti, alungați din Pleiade...Superb! Altă idee
SĂ CONTINUE ÎN RAI SĂRBĂTORILE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374010_a_375339]
-
pe pământ. Singur printre lupii cenușii, cu privire aprinsă Îi iubea ca pe frații săi, într-o lume de ură învinsă. Născut în miez de iarnă, în păduri hiberboreene , Avea puteri de zeu, stăpân peste munți și poiene. Cu ochi înlăcrimați ca de om, legați de nemărginire, Lupii îl invidiau, urmărindu-l cu privirea lor ruginie. Falnic ca un brad, stătea zi și noapte de strajă la cetate Nimeni nu cuteza să atace ocina și cetatea din ape. Împărțea hrana celor
BALADA MARELUI LUP ALB de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374107_a_375436]
-
nu s-a apărat, a oftat ca un semn din cer, I-a iertat mirat, reînviind din mit, trimișii zeilor nu pier. De atunci hălăduiește singur printre destinul dușman, Își așteaptă lupii albi, adevărații frați regăsiți peste ani. Cu ochi înlăcrimați ca de stea mai stă de strajă la cetate, Când o Forță a Cerurilor ne va renaște din țărână și ape. Referință Bibliografică: Balada Marelui Lup Alb / Tamara Gorincioi : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2120, Anul VI, 20 octombrie
BALADA MARELUI LUP ALB de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374107_a_375436]
-
rămași în funcții, pentru că nu se știe niciodată și este bine să fii pregătit. Și ăștia erau niște oameni inteligenți! Televiziunile profitară din plin de momentul istoric al ridicării lui Lingurel din fața platului său, de către mascați, cu cătușe la mâini, înlăcrimat și condus la dubă de corul unor doamne care-și smulgeau părul din cap, blestemau de se cutremurau dicționarele limbii dar își mai ridicau și poalele robelor înflorate pentru a arăta lumii cât suferă ele din cauza acestor nedreptăți puse la
OPERA ŞTIINŢIFICĂ A LUI LINGUREL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375414_a_376743]
-
e fericit Strălucește ca o stea Și îi spune: Bun venit, Doar acelui care-l vrea. El aici pe-acest pământ Vă tot aștepta mereu Să găsiți al său cuvânt; Pace către Dumnezeu. Eu acum când scriu acestea Port ochiul înlăcrimat, Dar nu s-a sfârșit povestea Fiindcă eu nu am plecat. Mai am multe să v-arăt Lacrimi pironind tăcere, Însă nu merg îndărăt Ca să picur în cădere. El e dus să vă privească Fiindcă mult v-a mai iubit
NU AȚI ÎNȚELES NIMIC... de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375425_a_376754]
-
o amintire prefacuta-n stea Sclipind printre mărgăritare ... Să zbor prin gândurile împrăștiate Uitând de tine-n amintirea tăinuita, Să-mi descânt toate șoaptele spulberate, Ce-au învăluit iubirea mea adormita... În lumina clipei doar mângâierea Să-mi sece privirea înlăcrimata , Cu aripile-ntinse să sting durerea Ce-mi frânge speranța însângerata ... Să pot privii când lacrimile mă inundă , Să zbor cu tot ceea ce m-ai fermacat , Departe de clipele ce se scufundă În necunoscut , de când ai plecat .... Să nu simt
SA ZBOR de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375562_a_376891]
-
25 Noiembrie 2014 Lui. I. N. Mi-a plecat un prieten de aici, A plecat pe un străin meleag, Prietene și pictorul meu drag, L-am întrebat odată, hei, ce zici, Cum se vede Satul din Americi Cu dorul tău înlăcrimat în prag? Mi-a răspuns la toate cu măsură, Aud și-acum durerea lui cum strigă- Nicule, mi-e dor de-o mămăligă Ca luna plină sus pe Curătură, Mi-e dor s-aud izvoarele cum cură, Aici zgârie-norii mă
MI-A PLECAT UN PRIETEN... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371865_a_373194]
-
Pe creștet sărută copacii desfrunziți, de cald să le țină, cât timp sunt desfrunziți. Cu vinu-n pahare curge dor de viață, din toamnă-n primăvară ducând speranță pentru natura ce intră-n hibernare. Că, doar viața omului e trecătoare! FRUNZE ÎNLĂCRIMATE Frunze-nlăcrimate de pe ramuri cad, de vitregia vremii friguroase. Când ploaia curge cu al cerului vad, să spele zarea de fumul din case. Lipsite de părintească iubire, frunzele își plâng sfârșitu-n tăcere. Văzduhul răsună de-a lor jertfire, când copaci desfrunziți
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
e al vieții gropar. Din Cer, prohodul să-i cânte îngerii. Frunze-nlăcrimate se-aștern pe mormânt, plapumă să-i fie chipului din el. Că omul, ca frunza revine-n pământ, cum apa se-ntoarce în nori de pe Cer. Pe frunze înlăcrimate îmi scriu gând, de jalea sufletească-n Toamna vieții ce-și duce focu-n durere pâlpâind, pe calea căderii în noaptea morții. APUS DE TOAMNĂ Toamna cerne ploaie rece. Vântul șuieră prin ramuri. Rău mă strânge vântul-rege, noaptea bântuind la geamuri
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]