1,308 matches
-
băiatule... Și ce frumos este așa! Iar ea este exact ceea ce mi-am dorit mereu. Este adorabilă!” Iuliana merse în bucătărie și se apucă de treabă. Se simțea fericită. Nu mai avea temeri de niciun fel. Era mulțumită că se înlănțuiseră momentele atât de bine, atât de frumos, încât îi dispăruse și acea jenă firească izvorâtă de atingerea lui și de gândurile la ceea ce știa că va urma. Nici nu terminase bine salata, că Eugen apăru în pragul ușii. Era încă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
trupurilor. Se doreau dureros de mult și se ofereau reciproc din plin, fără rezerve, cu o plăcere pe care nu o cunoscuse, până atunci, niciunul. Gesturile erau încărcate de tandrețe, iar unirea trupurilor îi trecea într-o altă dimensiune. Pluteau înlănțuiți pe undele calde ale iubirii... După șase zile de spitalizare, Iustin își recăpătase în mare parte forțele și pofta de viață, ceea ce l-a încurajat să solicite externarea. Simțea că poate merge singur oricât și își poate relua modul de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
vedeți rătăcind, străin, fără adăpost, refuzați să-i oferiți ospitalitate, dar în schimb îi decorați pavajul (casei Lui), pereții, vârful coloanelor; atârnați lanțuri de aur pe lămpi, dar nu vreți să mergeți să-L vizitați în închisoarea în care este înlănțuit. Vă repet încă o dată: dacă vorbesc astfel, nu este pentru a vă interzice să-L cinstiți la biserică, ci să-L și ajutați în același timp, sau chiar dinainte... În timp ce-L cinstiți în casa lui Dumnezeu, nu-l disprețuiți pe
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
zdrobit sărutul singura amintire respirată în doi lasă piatra să-și urle nebunia muntelului nechibzuit de umbră ca un veșmânt de bunătate suntem prea rotunzi în glas să mai trăim îngustimea țipătului nostru doar ecoul mai susține vântul în amurg înlănțuit de trupurile amorțite în cenușă nu vreau să fiu viu în tine nu poți să mori singură de mine Referință Bibliografică: am existat în tine / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 286, Anul I, 13 octombrie 2011. Drepturi
AM EXISTAT ÎN TINE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356482_a_357811]
-
a întrerupt-o el cu multă blândețe în vocea-i scăzută, apropiindu-se de ea. A cuprins-o drăgăstos în brațe și a sărutat-o. Anca nu s-a împotrivit. După câteva secunde de când buzele lor se uniseră, l-a înlănțuit și l-a strâns cu toate puterile ei. Mai apoi, i-a desfăcut înfrigurată nasturii bluzei și l-a sărutat pe piept. I-a desfăcut cureaua de la pantaloni. L-a cuprins peste mijlocul gol și i-a șoptit: - Te doresc
ISPITA (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355832_a_357161]
-
îl cuprind. Lacrimile pot fi de fericire sau de durere și știu să scrie o partitură unică pe obraz când îl spală. Atunci când paharul inimii este plin cu lacrimi, el se revarsă deoarece riscă să sufoce, să înece, pentru că durerea înlănțuie, încătușează și trebuie eliberată, iar cel mai bine știu să o facă lacrimile, cu puterea lor, cu acel giulgiu sfânt ce acoperă și curățește. Lăsând ochii să plângă o lacrimă în fiecare zi, dovedim că suntem ființe vii, sensibile, vulnerabile
LACRIMA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354777_a_356106]
-
în brațe și mi-e atât de bine. Privirea ta m-a îmbrăcat în haină de lumină, Binecuvântată căldură, bucuria mă alină. Izvoare erupeau din luturi fără viață Și parcă începea o nouă dimineață. Legături nevăzute se dezlegau pe rând, Înlănțuiți în fire și în gând. Și mii de stele luminau, Pe cerul nostru blând, se dăruiau. Șoapte, murmur de apă vie, Simțurile pe rând le învie. Două râuri ce se contopesc, De iubire-și povestesc. Îmi place Îmi place să
O NOUĂ DIMINEAŢĂ de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354979_a_356308]
-
cortinei realității și căutarea sensului existenței. Artă și filosofia sunt filtre prin care putem percepe adevărul asupra condiției umane, si anume ca omul este fragil în fața absurdului și nimic în fața morții, că este condamnat la suferință și nefericire, că este înlănțuit într-un univers material limitat, însă, deasemenea că are posibilitatea să se elibereze de frica dând un sens existenței. Hazardul și nașterea angoasei VIII, 50x70 cm Angoasa. Frică este factorul dominant al condiției umane. Frică stă la baza societatații, a
CONSTANTIN POPA HAZARDUL ŞI NAŞTEREA ANGOASEI de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 544 din 27 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355048_a_356377]
-
știu unde se află fericirea!/ Eu știu... eu știu! ...eu știu?!...(ȘOAPTA). Veșnicele esențe caracteristice romantismului conferă poeziei Viorelei Codreanu Tiron o specială limpezime. Apelul la inalterabilul stării duhovnicești eliberează și naște soluții la ieșirea din iluzie, deși, câteodată, disperarea înlănțuie inimile: Către Tine, Doamne,/ privirile au rămas pironite!/ așteaptă să le arăți/ unde-ai ascuns/ taina pământului/ și a vieții de aici?/ Auzul se-ncordează/ s-audă ceva!// Dar Dumnezeu tace!/ și morții mei.../ tac alături de El. (DUMNEZEU TACE!). Dumnezeu
CRONICĂ LA VOL. FĂRĂ TITLU/OHNE TITEL, VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355320_a_356649]
-
cealaltă, l-a mângâiat pe cap și l-a cuprins apoi în brațe peste umerii lui atletici, strângându-l cu dragoste și trăgându-l peste trupul ei. Fănel a lăsat prosopul să cadă și a urmat chemarea mâinilor ce-l înlănțuiseră, fără a înceta să-i sărute sânii pe care-i eliberase de sub sutien cu mișcări înfrigurate și dibace. Sub mângâierile mâinilor ei fierbinți, s-a retras cu încetineală către picioare, sărutând fiecare milimetru al trupului ce se frământa pătruns de
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
atins de privirile lui se însuflețește. Suferința diamantează aerul, cuvintele. Se știe pătruns de Duh. În vechime el se numea versuint, cel care spune și scrie versuri! Adeseori închis în celula vieții, cerneala era sângele său. Poezia nu putea fi înlănțuită. Nici culoarea ei! Nici cântecul. Poezia e starea ne-stării, cu bucuria poruncii dintâi: ”Să fie Lumină!” De aceea poetul este invidiat de întunericul din om și din afara lui! E arșița de pe crucea Celui ce a iubit atât de mult
POETUL ŞI POEZIA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356804_a_358133]
-
pe capete insuficiența cărnii din pântecul adormit al unui consens transpiră anotimpuri ca un așternut de vremelnicie în care insuficiența nu își găsește liniștea cărnii este doar un jurnal de călătorie la sfârșitul sufletului o junglă din picioare și mâini înlănțuite în așteptarea veșniciei nu am pretins niciodată că aș fi înger de pământ că îmi ascut vinovăția în fericirea zburătorului sunt doar un săritor de performanță spre moarte Referință Bibliografică: jurnal de călătorie la sfârșitul sufletului / Daniel Dăian : Confluențe Literare
JURNAL DE CĂLĂTORIE LA SFÂRŞITUL SUFLETULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356825_a_358154]
-
sufletul are întâietate asupra cuvântului, tot așa și fantasma iubirii unei Regine are întâietate absolută asupra cuvântului. Iubirea unei Regine este cel mai prețios răsad de fantasme erotice de bioluminiscență creatoare. Ea este generată din sute de milioane de inimi înlănțuite în succesiune ritmică de Sufletul Lumii printr-o Coloană a Soarelui de Vis, formată din scântei divine de Suflete Inteligențe Luminoase condiționate de un număr limită de cruci-multiple-înclinate și de Cuvinte de cod. Însă partea cea mai tragică a acestei
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 8 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356758_a_358087]
-
artei. Se trăiește artistic între manele și experimente extreme, străine, care par să legitimizeze creația, ce se vrea în armonie cu producțiile contemporane din afară. Artiștii tineri români arborează conștiințe înstrăinate, de cele mai multe ori americanizate, trăitoare în indivizi ce viețuiesc înlănțuiți de realitatea româneasca.Oricum, succesul lor depinde în mod radical de preluarea lor de către galerii ori dealeri din afara țării. Într-o țară în care FMI-ul are puterea de-a obligă guvernul să vândă bogățiile naturale străinilor, creația românească este
INTERVIU CU MAESTRUL PETRU BOTEZATU, PICTOR DE BISERICI, ICOANE ŞI PICTURĂ SECULARĂ de MARA CIRCIU în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356540_a_357869]
-
vis veral, Peisajul ancestral Îmi amplifică misterul... Vis păgân, stelele salbă, Dulce-a verii dimineață Te îmbie, te răsfață, Să faci dragoste în iarbă. Te privesc uimit, viril... Vrei si tu ( nu-mi vine-a crede ), Paradisul de dezmiardă, Ne înlănțuie tiptil. Ne aruncă, sus, în nori, Ne înlănțuie-n lumină, Împrăștiind a vieții tihnă Cu ai dragostei fiori. Obosiți, flămânzi și goi... În amurgul dimineții, Nu vom da voie tristeții Să pătrundă între noi. Dulcea verii feerie Cu miros de
VIS DE VARĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356109_a_357438]
-
păgân, stelele salbă, Dulce-a verii dimineață Te îmbie, te răsfață, Să faci dragoste în iarbă. Te privesc uimit, viril... Vrei si tu ( nu-mi vine-a crede ), Paradisul de dezmiardă, Ne înlănțuie tiptil. Ne aruncă, sus, în nori, Ne înlănțuie-n lumină, Împrăștiind a vieții tihnă Cu ai dragostei fiori. Obosiți, flămânzi și goi... În amurgul dimineții, Nu vom da voie tristeții Să pătrundă între noi. Dulcea verii feerie Cu miros de iarbă-ncinsă Va rămâne neatinsă... Doar a noastră
VIS DE VARĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356109_a_357438]
-
liniștită în absența nepoatelor. În privința fiului, la despărțire, acesta a preferat să ascundă ipocrizia dictonului latin în ceața depărtării relative. Dinspre balustrada parcării supraetajate a Aeroportului bergamez, unde se cocoțase, în trio-ul complet al familiei sale, cu fiică-sa înlănțuită de gât, cealaltă nepoată născută pe meleagurile Apusului, m-am simțit urmărit de priviri umezite, născute din dor de meleag natal, de la scara avionului și până ce mașina înaripată a fost înghițită de zările Răsăritului (va urma). Referință Bibliografică: NOTIȚE DE
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 498 din 12 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356233_a_357562]
-
din suflet, Într-o lume vinovată, Ce te știe după umblet. Cale nu-i în pustiire, Nu găsești lumină-n cer Dacă nu crezi în iubire, În eter și-n efemer, Într-o mângâiere blândă Din cel niciodată zisul Vis înlănțuit la pândă, Când destinu-și poartă visul, Toate sunt deja pierite, Stele în cer se vând pe bani, Tot crezând, mutând destine, Negociem viața în ani, Fără a mai ține seamă Că te înalți și poți să cazi, Numai tu trăind
GLOSSĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368839_a_370168]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > INSULA DE GHEAȚĂ Autor: Nicolae Stancu Publicat în: Ediția nr. 1649 din 07 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Pe insula de gheață lipsită de suflare, Cu stânci a’ căror piscuri străpung pe-alocuri norii, Înlănțuind tristețea, în sumbra condamnare, Un rătăcit de suflet așteaptă-ntruna zorii. Privirea-ncețoșată scrutează depărtarea, Să vadă o ființă, să simtă-aproape un om, Dar împrejur domnește, cât vezi cu ochii, marea Și-n insula de gheață nu-i nici măcar un pom
INSULA DE GHEAȚĂ de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368926_a_370255]
-
și dau semnificație celor externe. Cu toate că nu este nicio relație între derularea externă și impresiile interne, ambele împătășesc un element comun. Woolf prezintă elmente externe banale, care declanșează idei și lanțuri de idei care se desprind din present și se înlănțuie liber în adâncimea timpului. Opera Virginiei Woolf își găsește support în psihologia modernă a lui Bergson, conform căruia conștiința nu este niciodată o “stare”, ci se schimbă constant sub impresiile integrate evenimentelor trecute. Personajele ei par tot timpul transportate psihologic
TRĂSĂTURI DISTINCTIVE ALE MODERNITĂŢII ÎN OPERA VIRGINIEI WOOLF de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368914_a_370243]
-
Doamnei Ramsey din “Spre far”, o impresie puternică, atunci când privirea îi alunecă aspra acesteia. Alte motive și simboluri, în afară de timp, din opera Virginiei Woolf sunt: lumina, drumul, fluturele, barca pe mare, stejarul, toate tributare, sau convergând către motivul timpului, apoi înlănțuindu-se unele de altele, spre a recrea o conștiință universală, ca de la începutul lumii (“Valurile”). Epifania este apogeul și scopul căutării fiecărui personaj al Virginiei Wolf. Eroinele ei sunt puternice și feminine, conferind stabilitate celor din jur, ajutându-i să
TRĂSĂTURI DISTINCTIVE ALE MODERNITĂŢII ÎN OPERA VIRGINIEI WOOLF de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368914_a_370243]
-
DE CARRARA Autor: Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 1904 din 18 martie 2016 Toate Articolele Autorului O, tu, statuie albă de Carrara, Cu sufletul învolburat de Niagara, De ce taci și nu spui ceva, Rugându-mă mereu de dumneata. Ești înlănțuită de mâini și de picioare, Dar, gura ta, încă, voce mai are, Hai, spune, vorbește, zi ceva, Atât timp cât te iubesc, spune ceva. Au trecut zile, săptămâni sau luni, Oare, vrei să treacă chiar ani buni, Ca să-ți pot auzi vocea
O, TU, STATUIE ALBĂ DE CARRARA de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368979_a_370308]
-
cel al volumului, o dulce spovedanie a autorului în fața cititorului său. Poetul ilustrează întregul “proces” al creației, modul în care a “așternut pe coala albă / Un gând, o lacrimă, o slovă, / Ce-adesea-n râu de simțăminte / Au râs și-au plâns” înlănțuite într-o “horă” a cuvintelor, peste care a așezat apoi “Mătăsurile albe, grele, / Cu frumusețea lor pribeagă / La vis, la viață să ne cheme”. Ne mărturisește cum a reușit să descopere “[...] esența vieții / Până la oase și-am trudit-o / Adesea
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
iulie 2013 Toate Articolele Autorului MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI Încerc să evoc chipul lui Eminescu așa cum se desprinde el din amintirile apropiaților, ale prietenilor și cunoștințelor, ale celor care i-au stat în preajmă în timpul vieții. Imaginea lui se înlănțuie de la o etapă la alta a biografiei, în decoruri schimbate de-a lungul vieții, de la gimnaziul din Cernăuți până în ultimul an al vieții. Pe unde a trecut, Eminescu a cunoscut oameni, a fost văzut și urmărit de ochii atâtor contemporani
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
pe sub sprâncene, Cum tu, în vis, mi te cobori, Iar sângele în noi ne geme. În plete îmi zvâcnea o tâmplă, Pulsând în ritmuri ancestrale... Eram doar noi și ce se-ntâmplă, Că-n vis, noi nu purtam sandale? Zburam înlănțuiți în cosmos, Orbiți de aripi de mătase, De fructul buzelor, zemos, În șoapte dulci ce mi le coase... Și în clipa timpului finit, Zâmbetul tău iar ne desparte! Aș mai fi vrut să ne fi iubit!... Când te întorci? Iar
FATA DIN VIS de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370357_a_371686]