410 matches
-
vezi tu la luptă că te chem? Nu crede cum că tremur, nu crede că mă tem! Ș-atuncea iar răsare și fața-i slabă piere, Și ochiul fix se uită, cu spaimă și durere: "O inima mea lașă, de ce-nlemnești în sân, Sfîrșește! Și pumnarul îmi scap-acum din mâni... Dar îl voiu strânge bine... Stai... stai, nebun mișel " - Lovește crud odată și cade mort - Brigbel. {EminescuOpIV 422} GELOZIE Când te-am văzut, femee, știi ce mi-am zis în sine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În mână avea un băț. În timp ce eu abia mă ridicam, încă nesigur pe picioare, ea începu să vorbească: - Joe Maynard, de câte ori ți-am spus să nu te apropii de ceasul ăsta? Când am auzit-o că-mi spune Joe, am înlemnit. Pe atunci, încă nu știam că numele bunicului meu fusese Joseph. Și mai era ceva ce m-a uimit peste măsură: accentul cu care vorbea femeia. Exprimarea era cât se poate de precisă, dar n-aș putea s-o redau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
tiptil, tiptil de puișorii de găină gata gata să înhațe unul. Văzând toată scena Gogu Pintenogu s-a făcut foc de mânie, s-a umflat în pene, și-a înroșit creasta și s-a repezit spre motan. Motanul Silvestru a înlemnit căci știa ce poate Gogu Pintenogu. A început să spună ceva cu glas tremurat: - Eu nu am vrut să fac nimic. Voiam doar să mă joc cu ei. Vreau doar să fiu prieten cu puișorii căci sunt singur și nu
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
obicei venea lumea dar acum, nu era nici țipenie de om și se gândea: - Cu atât mai bine! Când a zărit nisipul galben, măcinat în granule fine, fără scoici nerăbdarea puse stăpânire pe el. Dorind să alerge spre apă a înlemnit; a zărit mulți copii, cu cele mai inimaginabile defecte care se târau efectiv de la mare spre tabăra aflată la marginea plajei întinse și a crezut că visează urât! Făceau parte din lumea celor cu dizabilități din naștere, abandonați de familiile
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ferească... trăiam cu certitudinea, că suntem singuri, toată lumea se evaporase la 100 de grade. - Stai să o dau jos că ne încurcă! Și își azvârli bluza în capul lui Edy, de care uitase. Edy nu făcea în continuare nici o mișcare... înlemnise, nici nu mai respira ca nu cumva să ne incomodeze și să supere gazda, dar mai ales, că nu mergea nici un troleu pe care putea face blatul până la cămin. Într-o pauză, Giulia își aminti mânioasă: - Edy, de ce te miști
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nu știu ce substanță, până dimineața la 7 când plecam către casa ei. O mai blangodeam prin parc până dispăreau ai ei la serviciu, după care băteam cu semnal în poarta mare, verde, nu înainte de a suna de trei ori scurt. Apoi înlemneam cu ochii pe "zăvorulălamare" din fier, cu vopseaua căzută pe alocuri. Despre "zăvorulălamare" pot să vă vorbesc ore în șir, l-am privit, studiat, măsurat, în speranța că se va deschide cât mai repede. De fapt, cred că în secundele
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
a răspuns: Dacă pleacă el, plec și eu." Asta l-a amuțit și iritat la culme: Atunci, luați-vă boarfele și dispăreți amîndoi", am auzit eu răbufnind din cală, "diseară sîntem în Madagascar, n-aveți decât să coborâți împreună". Am înlemnit, mai ales că nu știam ce să mă fac cu ea, mi se părea o responsabilitate prea mare pentru mine, să am grijă de mai mult de o persoană, adică eu. A venit imediat la mine și mi s-a
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
îți aduci aminte, eram convins că se uită după curul ei. Când am rămas singur cu ea, Vero mi-a spus: "Dacă ești sigur că mă place, eu mă duc cu el, și mai facem rost de ceva bani". Am înlemnit când am auzit-o. "Cum adică?" zic. "Să mă fut cu el, cum adică cum adică, să mă fut pe bani, am mai făcut-o, ți-am povestit, am fost o curvă, am făcut-o când situația nu era așa
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
străina) trase dinspre măsuță un maț subțire care ieșea dintr-o cutie sticloasă și avea în celălalt capăt o rotunjime îngroșată, ca o jumătate de măr. Această rotunjime a mațului fu lipită de partea stângă a pieptului lui Auta, care înlemni înfricoșat, neîndrăznind să facă vreo mișcare. În cutia sticloasă se auzi atunci un țăcănit și începu să salte o lumină. După un răstimp, mațul fu îndepărtat și din cutie străinul care părea fată scoase o placă albă pe care parcă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
spunîndu-le că erau fără îndoială alți robi care fugiseră și se urcau acum din văi. Și arcașul le ieși înainte, deschizând gura să strige de bucurie. Dar în clipa aceea cineva îi puse mâna pe umăr. Mai-Baka se întoarse și înlemni. Apoi se azvârli cu fața la pământ. Dinaintea lui stătea zîmbindu-i Auta și-i făcea semn să se scoale. Mai-Baka sări în picioare. Mintea lui pricepuse repede ce era de priceput. Strigă către miile de oameni ale căror valuri împînzeau pieptul muntelui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-ți spun, dar după ce te-am ascultat, m-am convis că trebuie să știi. Tocmai a sosit o telegramă de la el, îmi cere actele tale și retragerea din școală, fiindcă-i bolnav, nu se poate descurca singur în gospodărie. Băiatul înlemnise de spaimă. - Și-i veți da ascultare? Să știți, mie îmi place ce fac aici, aș zice că mă și descurc. Vă rog să înțelegeți, nu plec după atâția ani de școală, doar pentru a lucra pământul sau să păzesc
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
resturi de copaci doborâți de furtuni, ocolește niște vreji de muri și zmeuriș... deodată se ghemuiește, se prelinge ca o umbră peste frunzișul căzut, mai aproape de unde se auzea un fâșâit; trece pe lângă un copac doborât, intră în tufișuri și înlemnește în apropierea unor urzici care se mișcau... doar, ciotul de coadă tresare agitat, în răstimpuri. Din nou se târăște mai aproape, apoi un salt și aterizează în încâlcitura de vrejuri. Dar, iepurele zvâcnește și scapă... Parcă rușinat, „vânătorul rege“ se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în sec, pentru a mai dispersa senzația rece și dură că ceva s-a rupt în ea. Dar care era problema? Știa că are prietenă. Doar că, cu toate certurile dintre ei, nu o luase niciodată în serios. Ashling era înlemnită. Ce am făcut? Când Lisa a sunat după un taxi care să o ducă la Morrison, a cerut - cu un vag sentiment de rușine - cu Liam. Începuse să facă asta în ultima vreme. Presupunea că îl place pe Liam, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
prieten al tău, Marcus Valentine. Coșmarul lui Ashling coti brusc către o altă direcție. Nu e prietenul meu, spuse vocea ei, ca dintr-o altă cameră. E iubitul meu. Puținii oameni care erau la birou - Jack, domnișoara Morley, Bernard - erau înlemniți de uimire. Singurul lucru care se auzea era sunetul suspinelor lui Dylan. Presupun că nu este surprinzător, spuse el tare. Nu e prima dată când îți fură prietenul. Se uită la ea lung și insistent și spuse: Ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mâna mea și scot eu declarația. — O declarație dată de bunăvoie, sergent. Fritzie se înroși: — Mă insulți, Millard. — Poți să crezi ce vrei, dar, la naiba, ai să faci ce-ți spun eu, cu sau fără domnul Loew! Fritz Vogel înlemni. Arăta ca o bombă umană pe cale să explodeze, iar vocea îi era fitilul: — Te prostituai împreună cu Dalia, nu-i așa, fetițo? Îți etalai fundulețul laolaltă cu ea. Ia zi tu, când ai văzut-o ultima oară? — Du-te-n pizda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tânără și foarte frumoasă, cum ieșea în fugă dintr-o cameră, venea în spatele lui Germanicus, lua mesajul și citea în grabă câteva rânduri, înainte ca el s-o împiedice. Atunci, pentru prima dată, o văzu pe mama lui plângând și înlemni; ea își luase fața în mâini și încerca să-și înăbușe hohotele, gata să se sufoce. Împotriva oricărei reguli, și ofițerul de gardă rămăsese nemișcat în fața ferestruicii. Dar femeia plânse puțin și, când își ridică frumosul chip, pe el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
către niște trepte. —Toffee e cel mai potrivit cal pentru tine care nu ai experiență și ești și puțin speriată. Nu te lăsa speriată de mărimea lui, este un mielușel. Mă simțeam de parcă aș fi urcat treptele eșafodului. Apoi am înlemnit. — Tocmai mi-am amintit de ce am călărit numai o dată, i-am șoptit eu Brendei ca să nu mă audă Ed. Mi-e frică de mor de cai. Brenda mă prinse cu blândețe de picior introducându-l în scăriță. —O să fie bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
destul de încins, se legase cu un ștergar în jurul frunții. Mirosul specific de atelier de croitorie, de stofă încinsă cu fierul supraîncălzit, mă înfășura într-o toropeală ciudată. Și atunci m-am revăzut într-o clipită, iar copilul de cinci ani, înlemnit în fața unei case din mahalaua Iașului, de niște țipete înfricoșătoare ce veneau prin ușa larg deschisă. Un spectacol de neuitat se desfășura înaintea ochilor mei căscați de groază: niște femei despletite și halucinate, înnebunite de durere, se luptau cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
am târât pe treptele hidoase ale întunericului și le-am parcurs ținându-mi liniștea în care delirul dintre noi dispăruse. Sufletul meu cenușă adunată în ziduri. Așa am plecat să-ți hrănesc cu spatele câteva dureri diabolice. Poate ți-ar înlemni stările să nu mai întâmpini nimic în statistica verbelor disperate... Până mai ieri împingeam ochii mei, stele spre tine, Până mai ieri n-am plâns niciodată. Astăzi otrava roasă în suflet a murit. N-am mai rămas decât un vânt
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
uscase. Nu mai avea salivă în gură și avea senzația că se sufocă. Bătrâna făcuse un pas înainte cu piciorul drept, îndoindu-și în același timp piciorul stâng. Încalecă și ține-te cu mâinile de coama mea! Tudorel a rămas înlemnit pentru moment. Nu mai punea la îndoială că vocea care l-a îndemnat era a Bătrânei. Asemenea unui robot ori a unui somnambul, s-a apropiat de ea, a prins coama cu o mână și cu cealaltă s-a sprijinit
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
un mort de lemn, cu cruce la cap, adică pe omușor, cu flori, cu tot ce trebuie, acest micuț cadavru din gură va strica aerul, Încetul cu Încetul limba va deveni rigidă, Înregistrîndu-se mari realizări În Îndeplinirea sarcinilor, limba va Înlemni, cuvintele vor aflui de pomană, Înflăcărat patriot, ilustru gînditor, procedeul ilustrat nu va influența mestecatul decît, cel mult, În sens negativ, adică-l va domoli, o victorie secundară. Că tot sîntem obezi, Ne e Congresul IX, spre comunism o treaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vrajbă dintre mama mea și mama lui Charlie, nimeni alta decât Contesa de Swyre. Încă nu fusese aplanată. Dumnezeule, m-am gândit, penibil moment. —Mamă! spuse Charlie. E-o prietenă din America. Părinții ei locuiesc la The Old Rectory. Am înlemnit. Contesta s-a încordat. Știa că știu că știe că sunt fiica tipului cu Afacerea cu Scaunele. — Ce s-a-ntâmplat? întrebă Charlie. Ah, cine-a spus că viața la țară e liniștită? Mă dor picioarele de mor, se plânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
călare pe pieptul meu, cu sucitorul În mână ridicat spre tavan. Sunt teminat, acuma o Încasez, Îmi zic. Nu-mi zic până la capăt, se aude zgomot de sticlă spartă. Leac aruncase cu un scaun prin geamul ușii. Puștiul se sperie, Înlemnește urmărindu-l pe Leac cum curăță tocul ferestrei de cioburi. Nu știu ce vrea tovarășul meu, probabil se gândește să intre În bucătărie pe-acolo. - Stai pe loc! urlă puștiul izbind cu sucitorul În pardoseală, chiar lângă tâmpla mea. Leac Încremenește, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Încolonate, În centrul orașului, În fața primăriei. Primarul vorbi din balconul cu Înflorituri de fier, alături de el cîțiva, și lîngă ei drapelul În bernă. Vorbitorul era, sau ținea să pară, emoționat, grupurile care pînă atunci se foiseră Între ele Încetară mișcarea, Înlemniră Într-o muțenie perfectă, era un moment al Istoriei adevărat, oamenii, dacă te uitai la ei, aveau fețele triste, În realitate țineau să pară triști pentru a nu fi trecuți pe listele ce erau convinși că se Întocmeau, chiar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
se aplecă brusc înainte în fotoliu și un surâs secret, ai fi zis feroce, îi înflori la colțurile gurii. Se pieptănase lins, pe spate, eliberând complet figura de podoaba părului și i se vedea chipul întreg, transfigurat de tensiunea clipelor... Înlemnisem și parcă mă cuprinse spaima că ar fi putut spune ceea ce mi se părea iminent în acele clipe, și ceea ce o femeie nu poate spune fără enorme riscuri. Petrică însă nu-i văzu surâsul și nu-i auzi răspunsul, rostit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]