396 matches
-
pretenar cu Yazaki, regizorul japonez de comedii muzicale...“. Auzi la el, pretenar, chiar așa mi-a spus. Ditamai omul, Îmbrăcat la costum, cu cravată, un om În toată firea, cu ochelari, și-mi spune: „Am auzit că sunteți pre-te-nar“. Eram Înmărmurit! Tipul ăsta nu era decât un rahat de câine, ba nici măcar atât, era o pisică moartă-n stradă, lovită de un camion. Asta gândeam eu despre el! Știi, cum vezi de-atâtea ori pe stradă, leșul uscat al unei pisici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În pas de defilare la vot. Iar Sandu a luat foc, motiv pentru care Gicu fredonează să vină pompierii, inima să-mi stingă... Eu - Își continuă Sandu pledoaria, de zici că tocmai a devenit avocat pledant și stă În fața juraților Înmărmuriți de emoție - propun votul obligatoriu. Adică nu mi se pare deloc firesc să nu dai cu ștampila În viitorul personal. O să stați acasă, la televizoare, cu vinul alături, și veți urmări cum votează alții. Păi asta-i treabă? Ia spune
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
între timp a mai băut o gură, îl oprește: — Gustave, poți să-i spui unui băiat să-mi aducă o Coca-Cola? Și un bol pentru Robespierre, că n-o să-l ținem pe uscat. În timp ce cățelușul dă din coadă fericit, Gustave înmărmurește. Când își revine, îi face semn unui picolo să se prezintă cu o cutie de Coca Cola. În restaurant se lasă o liniște mormântală, anticipând sacrilegiul pe cale să se comită. În ușa bucătăriei s-a strâns tot personalul, în frunte
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
oră, și să mor. Dîndu-mi din ochiul tău senin O rază din adins, În calea timpilor ce vin O stea s-ar fi aprins; Ai fi trăit în veci de veci Și rânduri de vieți, Cu ale tale brațe reci Înmărmureai măreț, {EminescuOpI 192} Un chip de-apururi adorat Cum nu mai au perechi Acele zâne ce străbat Din timpurile vechi. Căci te iubeam cu ochi păgâni Și plini de suferinți, Ce mi-i lăsară din bătrâni Părinții din părinți. Azi nici măcar
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nefiresc opri caii din zborul avântat și spectrele se buluciră unele într-altele amestecându-și trupurile, până împietriră în vechile forme. Drumul iernatic se desfăcea voluptuos ca o femeie obscenă întinsă sub globul Lunar. Caii l-au înțeles pe omul înmărmurit de frumusețea înghețată și au pornit încet, în timp ce un vânt hain a vălurit o pânză de zăpadă peste tabloul vrăjit. Luna se rostogolește printre apele cerului până se îneacă și rămâne ca o migdală inflamată în gâtul zării. Acum iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trebuia să sosească, neanunțată, moartea. De necrezut cum putea să sune Sonata în tren major pentru gări și orchestră, compusă din doi harpiști care ciupeau corzile fumurilor așteptând trenul, suflătorul la tubă, neîndemânatic, pentru că îi zbura știma de pe pupitru, probabil înmărmurit la vederea atâtor brăilence frumoase sau din cauza stării pe care ți-o dă tuba, aceea de a o înclina exact spre zarea dincotro mirosea a Haydn, Brahms și Bach, apoi viola da gamba, la care plângea o fată, urâtă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
furiș într-o noapte Chirilă și Halipa. Chiar în timp ce s-au dus la Plaja Lipovenească, după ce au privit stelele, s-au aruncat în apele îndoliate ale Dunării. Și acum întreg colectivul profesoral, elevii tuturor claselor, Primarul, părinții și vecinii priveau înmărmuriți în curtea școlii monștrii acvatici. Unul de 1,60 m, celălalt mai scund, 1,40 m. Aveau încă alge în aripile înotătoare și între branhii. Burțile erau însângerate, dar capul fiecăruia era neatins. Doi carași uriași cu solzi de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a rămas în nesimțire pe parchetul bej, sângele său începând să se prelingă din rana de la tâmplă. Pieptul nu i se mișca, ochii nu-i tremurau în inconștiență, iar el stătea acolo, întins pe podea, adormit pe veci în mijlocul nostru. Înmărmurisem cu toții. Nerealizând ceea ce tocmai făcuse, sau nepăsându-i de sănătatea elevului său, dirigintele s-a uitat superior în jos la masa de carne care nu mai avea suflet zicând: Și niciodată, vierme, să nu mă mai întrebi ce fac cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
negocieri purtate cu Ministerul nu va conduce decât la moartea noastră. Curiozitatea oricui va păși de acum pe aleea din fața colegiului va fi tratată cu o moarte rapidă. Nu mai există steaguri albe! Nu se mișcau. Nici nu clipeau. Erau înmărmuriți că un puști, un adolescent, poate să zică așa ceva cu atâta convingere. Sau dacă preferați să stați și să împărtășiți soarta celui mai înalt în grad dintre voi... eu n-am nimic împotrivă, zisei cu prefăcută sete. Se uitară unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
clătinând încet din cap. Părul ei roșu, aflat acum în bătaia soarelui, a devenit dintr-odată auriu. Misty era foarte frumoasă, vulnerabilă și atrăgătoare. O judecasem greșit. Mi-era clar că și Mike gândea același lucru. O privea atât de înmărmurit încât îmi era frică să mă mișc de teamă să nu destram privirea aceea care se țesea între ei. Dar stați! Misty voia să mai spună ceva! —Mike, când o să le spui să-ți pună bromură în ceai? Pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
iar păsărica a cântat tot timpul. După ce am scos plăcinta rumenită afară, ea a zburat. - Ce părere ai, Mihai? l-am Întrebat pe soțul meu. El, care Își făcea rar semnul crucii și nu știa să spună rugăciuni, a rămas Înmărmurit de uimire. - Asta a fost Într-adevăr o minune! a exclamat. Când unchiul Zaharia s-a Întors acasă de la biserică ne-a povestit de ce a Întârziat; Începuse slujba și nu a vrut să-l deranjeze pe preot, a trebuit să
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
decât cea care te doare! Purcelul nostrum evadase din sac și zăcea În mijlocul portbagajului! Toate sticlele din dulăpior erau Împrăștiate, nu știam atunci din care se scursese lichid și, Împreună cu mizeria de la porc, portbagajul arăta ca o cocină. Eram Înmărmuriți și nu știam ce să facem. Parcă eram În jurul unui sicriu, și nu În jurul unei mașini. Nu puteam scoate un cuvânt iar eu mă uitam cu coada ochiului la socrii mei - veniți și ei În vizită, să-și vadă nepotul-
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Împreună, În seara aceasta, mi-am dat seama ce fel de fată ești. Mâine voi pleca În deltă două zile cu soția și niște prieteni. Dacă vrei să ne mai Întâlnim la Întoarcerea mea, mi-ar face plăcere! Diana a Înmărmurit. I se păru că tot cerul a căzut peste ea; că nori grei, de plumb i-a atins moalele capului și, În loc de stele luminoase, vede stele verzi. - Ești Însurat? Și soția ta de ce nu este cu tine? reuși ea să
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cu ea. Și m-a dus, plutind, până departe. Ușor, ca un fulg, am ajuns într un grajd, lângă o iesle. Din iesle mă privea un copilaș cu ochi mari și blânzi, din privirea căruia izvora, în valuri, acea lumină. Înmărmurit de uimire m-am simțit învăluit de razele strălucitoare. Spre cer se înălța o muzică pe care nu o auzisem vreodată. Eram mirat dar nu mă înfricoșam. Am întins mâna să-l mângâi. El m-a oprit ridicând din sprâncenele
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
se transformă într-o expresie de iresponsabilitate brutală. Cealaltă Carol îl luase pe nepregătite și izbutise să-l dea afară. Dar acum își revenise din surpriză și tocmai își ducea mâna la șliț. Carol stătea lângă Ted Wiggins. Ambii erau înmărmuriți și asistau la scenă de parcă vitrina magazinului ar fi fost un ecran, iar ei plătiseră bilete să o vadă. Deși abia începuse să se obișnuiască să se sprijine de tejghea, cu o mână în buzunarul de la blugi, Carol învățase destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a construit Noi admirăm pe cei ce s-au jertfit, Ce au știut lupta, răbda și învinge Chiar de a trebuit să verse „lacrimă de sânge”. O parte din obștea Mănăstirii Schimbarea la Față Ilva Mare, jud. Bistrița-Năsăud 17 mai 1967 110 Înmărmurit de nemăsurată măreție culturală și de artă pe care am văzut-o numai în cele două săli ale muzeului, aproape că nu mai am cuvinte de scris în această carte. Mănăstirea Secu, vechi loc de cultură și de păstrare a
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Frusina va face liceul, o să fie învățătoare, vă promit că nu o să rămână așa! Eu pe ea o iubesc și cu ea vreau să mă însor, nu cu altcineva. Geta rămăsese ca trăsnită. Frusinei i-au dat lacrimile. Nicolae privea înmărmurit la această scenă. Cu calm, spuse: - Bine, vom mai discuta această problemă, nu se va încheia aici. Nu vreau să se încingă spiritele și Frusina să asiste la asemenea spectacol! Trebuie să chibzuim cum este mai bine. - Ba, să asiste
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
i-a făcut farmece! Când auzi a doua oară aceeași inepție din gura mamei lui, nu a mai stat o clipă. A plecat să ia o mașină de ocazie până la gară și să se întoarcă la București. Geta a rămas înmărmurită de atitudinea fiului și nu a mai scos o vorbă. Numai Nicolae s-a dus după el : - Fiule, stai, nu mai fi supărat, am să te conduc eu cu mașina la gară. Nicolae l-a ajuns din urmă și l-
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
drept răspuns la declarația de atașament a nepotului său. Eu vorbesc serios, unchiule, îl asigură băiatul. Nando îi spuse că era în regulă și intrară în curtea casei. Mafalda își vedea prin casă de treburile ei de gospodină și rămase înmărmurită de uimire și de bucurie, când își văzu fratele intrând pe nepusă masă pe ușă. Trecuse parcă o veșnicie de când îl văzuse ieșind pe aceeași ușă, ridicat de Securitate și cu țeava revolverului între coaste, ca un condamnat la moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
S-au auzit țipete și oameni au venit lângă tine și mi te-au cules ca pe o floare, te-au dus undeva. Mi se sfărâma ceva în mine. Priveam locul unde ai căzut, ca o frunză slabă, bolnavă. Am înmărmurit la auzul cuvintelor zgomotoase și agitate: Atac de cord! Azi, lângă al tău mormânt, mă gândesc cât de scurtă și diafană ți-a fost viața. N-am venit la înmormântare, regret. M-am comportat ca un amorezat și totuși te
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și unice compoziții monumentale. Emoția celui care, credincios sau nu, pătrunde în sanctuar se contopește cu perceperea acestui continuum plastic care îi oferă imaginea tainică a ceea ce el este fără s-o știe. Însă, în liniștea sanctuarului, vizitatorul mănăstirii Daphni, înmărmurit de cum pune piciorul în pridvorul exonartexului, nu este cuprins de această binecuvântată emoție, ci de stupoare. În fața lui nu se mai desfășoară ca altădată, într-un degradé minunat al luminii și al coloritului pe care aceasta îl înfățișează în nuanțe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
putea compara cu cocina aia. Unde mai pui că nesimțitul de recepționer m-a ținut un sfert de ceas în frig pînă a catadicsit să se ridice din pat și să-și urnească hoitul pînă la poartă ca să-mi deschidă. Înmărmuri cînd în cadrul ușii apăru Bulgarul cu ochii abia mijiți, umflați se somn, făcîndu-i semn să intre de parcă totul s-ar fi petrecut normal, după un plan stabilit dinainte. Încercă să întrebe ceva, dar fu nevoit să renunțe simțind un nod
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ca pana. Înainte să se dezmeticească, maiorul o zbughi afară ca o nălucă. În locul lui, pe ușa care rămăsese larg deschisă, intră un val de aer rece ca un țipăt de cucuvea. — La ora asta se vine? întrebă Roja, rămînînd înmărmurit în fața ușii larg deschise — N-am timp de pierdut, se auzi vocea gîtuită de efort a Curistului, care încearcă din răsputeri să-și mai tragă sufletul ca să poată vorbi. — Cam tîrziu te-ai hotărît să ne vizitezi, nu ți se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a întins cărțile cerute. Le-am luat și le-am așezat lângă celelalte. Nu-mi era gândul deloc la joc, așa că n-am dat atenție faptului că el bombănea nemulțumit, din ce în ce mai furios, plângându-se de ghinion. Jucam mecanic. Și am înmărmurit în clipa când am constatat că, fără voie, câștigasem. Mi-au căzut cărțile din mână. Eram palid ca un mort. El m-a privit cu o ură nestăpânită. Avea un zâmbet slut, lățit pe toată fața. Și a scrâșnit. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În sfârșit, aveam să-l văd afară, la soare. Va orbi când va da cu ochii de soare, m-am gândit. — O, nu, domnule sculptor, eu voi rămâne aici, murmură el. Voi muri în mijlocul oglinzilor, cum mi-am dorit. Am înmărmurit. Murea ca un căpitan de corabie care nu-și părăsește vasul! Încercasem să-l alung din cuibarul lui de sticlă, să-l umilesc, și nu reușeam decât să-i dau o aureolă eroică. În loc să moară ca un vierme bătrân, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]