395 matches
-
Roland Bell, care deja se îneca de râs, își șterse machiajul întunecat de pe față și dezlipi și sprâncenele groase, apoi unghiile roșii false care le acopereau pe cele negre și lucioase. Își recuperă apoi portofelul din mâinile lui Edward Kadesky, înmărmurit de uimire, pe care îl plantase atunci când se aruncase în el și în Sachs în tentativa de „evadare” pe ușă. Sachs clătina din cap, prea surprinsă ca să reacționeze. Și ea și Kadesky se uitau la corpul de pe podea. Tânăra iluzionistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
trenci gri. Deschizi ușa și Îl poftești În casă. Lasă În urma lui o dâră de miros crud, de carne de miel. Știți, ați avut un vis la Cluj, când erați militar, mă rog, satisfăceați stagiul militar. Da, e posibil, răspunzi Înmărmurit În fața unei astfel de Întrebări. E posibil. Vă pot ajuta cu ceva? Mă puteți ajuta, Îți spune misteriosul personaj. Vreți să vă scoateți puțin cămașa? Vreau să vă privesc spatele. Te supui, fără să crâcnești, rămâi În fața lui dezbrăcat până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu ea. Și m-a dus, plutind, până departe. Ușor, ca un fulg, am ajuns într un grajd, lângă o iesle. Din iesle mă privea un copilaș cu ochi mari și blânzi, din privirea căruia izvora, în valuri, acea lumină. Înmărmurit de uimire m-am simțit învăluit de razele strălucitoare. Spre cer se înălța o muzică pe care nu o auzisem vreodată. Eram mirat dar nu mă înfricoșam. Am întins mâna să-l mângâi. El m-a oprit ridicând din sprâncenele
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
a scris că „alergătorii” dintre paginile volumului nu pornesc Într-o competiție, eu am fost convins că pornisem exact Într-o competiție, cea mai importantă dintre toate. De altfel, peste doi ani aveam să-i spun, În piață, unei mătuși Înmărmurite cu plasa cu leuștean În mîna strînsă la piept, că voi ajunge cel mai mare scriitor român. Tocmai văzusem Drumul spre Înalta societate. Primise premiul Academiei Britanice de Film pentru cel mai bun film al anului 1958. Debutul regizoral al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Nu există nici casetă redacțională. Se-nțelege că domnul Săraru face totul singur. Asta nu e bine. Are totuși colaboratori, care-l ajută cum pot: Stalin, Petre Ghelmez, Vasile Macoviciuc, Romulus Lal, Freud și alții. Pe prima pagină, directorul ne Înmărmurește așternîndu-ne-n față poeticul articol „Starea de risc”: „Convingerea noastră fundamentală este că țara are nevoie de liniște”. Așa cum sîntem obișnuiți, citim printre rînduri și vedem un trandafir. Alături, o caricatură de-o idioțenie rară, pe care n-o pricepem. RÎdem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lui Rubens. Închisă. Muzeul Groot. Deschis. Intrăm, Rembrandt, Rubens (aproape trei săli), Brueghel, Frans Haals, Jan Steen, Jacob Isaaksz Ruisdael, Jan van Eyk, Adriaen van Ostade, Împresurați de foarte mulți pictori flamanzi mai puțin cunoscuți, ceea ce nu Înseamnă nimic, te Înmărmuresc la fel ca marii maeștri. Nu mă pot abține, mă uit În jur, apoi ating ușor, pe furiș, o pînză cu vîrful arătătorului. Mă absoarbe ca un expir și dispar Într-o clipită, scufundat În lumea secolului de aur. Tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de dispariție. Cărțile lor sînt În bună măsură splendide colaje (reunesc lucruri diferite pentru a forma, În cel mai bun caz, o altă realitate - Donald Barthelme), dar oricît de inventive, nu izbutesc să ascundă imaginea scriitorului pe care lumea-l Înmărmurește. I.M. Mai sînt experiențe neconsumate? Mai sînt surprize de așteptat? R.P. SÎnt convins. Însă nu mi le pot imagina, așa cum nu-mi puteam imagina că un roboțel va rula pe Marte, iar Năstase va ajunge prim-ministru. Sau ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu istorisirile sofisticate și exaltate ale celor ce călătoriseră, la sfârșitul veacului de dinainte, în orașul pe care îl descriau strălucitor și plin de podoabe, încât primul ei contact cu promisele frumuseți, ce îi fulgerau înaintea ochilor larg deschiși și înmărmuriți în ritmul care i se părea înnebunitor al taxiului, n-a fost decât dezamăgire, continuând să aștepte un an întreg - dar văzându-și de studiul ei, desigur, plin de întortocheli și obositor - să i se dezvăluie promisele frumuseți pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de nimic - și izbucnind și mai tare în lacrimi, incapabil să se stăpânească. Și-a amintit de țuguiul care ardea și de olanele înnegrite crăpând de căldură cu un trosnet înfiorător de os rupt și de bătrâna doamnă Marga Pop înmărmurită privind de lângă cotul lui, mică, subțire, delicată, slăbită de boală, înspăimântată de inevitabilul deznodământ anunțat de incendiu. Și-a amintit de o taină care nu fusese spusă și de o scrisoare care nu se încheiase și era ca și cum în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de omenie, a aruncat-o ca pe un sac de cartofi în cărută, a acoperit-o cu o pătură ponosită și a dat bice cailor, care nu s-au oprit până la Sasca, la azilul de bătrâni demenți.Vecinii au asistat înmărmuriți cu mâinile la gură. Cum se întâmpla ceva nou, cum afla întreg târgul și vestea căpăta consistență, mergând din om în om, dublându-și încărcătura emoțională. Așa a fost și cu zvonul, că dom' ofițer Țanțu are două neveste? Una
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
puternic, asurzitor, o înțepeni locului. Rafala de vânt se strecurase într-o clipită prin cameră, deschizând cu viclenie ușa dinspre bucătărie și năpustindu-se cu voluptate drept în geamul pe care Clara îl lăsase deschis mai devreme, pentru aerisire. Clara înmărmurise, cu mâna întinsă încă în aer. Era ca și cum rafala de vânt care se năpustise dinspre sufragerie înspre bucătărie într-o goană nebună fusese un fluture uriaș, orbit de fulgere, care se aruncase în gol pe geamul de la bucătărie, pră bușindu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
oarecare, cum zicea ea, nu persoana aia pregnantă de care pomeneai tu... Se opri din tiradă și-și șterse cu furie lacrimile de pe obrajii învinețiți de tensiune. O privea cu groază și cu ușurare totodată. Clara tăcea și-l asculta înmărmurită pe tatăl ei. Reacția lui neașteptată, de animal înjunghiat de moarte, o speriase teribil, chiar dacă ea nu arătase nimic. I se păruse că are în față cea mai străină persoană din lume, o vietate alcătuită doar din oase aninate pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
băgau în anus degetul unei mănuși de cauciuc, printre bombardamente anglo-americane și alte apocaliptice năpaste ale războiului, care zdrobeau metodic tărâmurile nemțești, dărâmând orașe întocmite din palate și gări uriașe, construite de împărați gospodari, măcelărind, fără alegere, pruncii și muierile înmărmurite de spaimă, Iuga începu să rupă pe nemțește. Mai mult de atât, auzind mereu, pe grăsunele în halat, de la bucătărie, pomenind, ca într-un refren, ceva despre o mâncare Erbsen mit Speck, desluși că e vorba de mazăre cu slănină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
apusul continentului, curgînd liniștit spre răsărit. Apele se bănuiau lucind, era o noapte de imperii, ea prinse brațul drept și-i simții căldura transmițînd emoția de care era cuprinsă, și În lumina becurilor dinspre restaurant, lucind pieziș, Îi văzui ochii Înmărmuriți de spectacolul acela rar ce venea din măreția milioanelor de ani, la care nici nu gîndise pînă atunci. Întoarse capul și-și chemă fiica spre a Împărtăși alături bolțile acelui ceas. Soții Pavel rămaseră singuri: statutul bătrînilor. Ana cea mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Les contes d'hoffmann. Acasă a rămas bătrânul lor tată, așteptând întoarcerea lor. Deodată se lățește vestea că arde teatrul Ring, ajungând până în camera bătrânului. Un amic intră repede și întreabă de fete "Du-te și le adu", răspunde bătrânul înmărmurit pe scaun și rămâne tot așteptând. A doua zi el se pune a căuta și deodată cade lovit de apoplexie. Fiind paralizat pe jumătate și fără grai el zace acum și face necontenit semn, chemând pe fiicele sale cari sunt
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
apelativul de di‑ vin așa cum 1‑a numit poetul renascentist Ludovico Ariosto 12. Anul 1547 a fost pentru Michelangelo un an decisiv, an în care Vittoria Colonna a trecut la cele veșnice; după cum mărturisește Condivi 13, Miche‑ langelo a fost înmărmurit de durere, năuc ca și cum și‑ar fi pierdut mințile, l‑au auzit zicând că nu îi mai pare rău de altceva decât de faptul că atunci când s‑a dus să o vadă trecând hotarul acestei vieți nu i‑a sărutat
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
frică și că suntem siliți să facem concesiuni, pentru care nimeni nu ne va mulțumi, pentru că se vor crede datorate... Și una, și alta ar dăuna prestigiului noii Constituții. Noi vrem ca din ziua proclamării ei, când poporul va fi înmărmurit de lovitura de stat petrecută, când oamenii vor fi încă în spaimă și în nedumerire, în acel moment să recunoască toți că suntem atât de tari, atât de invulnerabili, atât de puternici încât nu ținem seama în nici un caz de
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
a învins greutățile neînchipuit de mari: „Peste noapte trăiesc minunea mult sperată a întoarcerii acasă, odihnindu-mă într-o cameră călduroasă și un pat minunat de odihnitor la care am visat chiar în cele mai dramatice evenimente de pe front, când înmărmuream de frig și camere reci, la temperatura de afară”. După război, ca și marea majoritate a participanților pe front la victoriile românești, el a devenit un neagreat, un persecutat, care, în ciuda vrăjmășiilor și a ignoranței noilor conducători, a rezistat timpului
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
întru totul regretabilă a oricărei mărturii fizice a trecutului evreiesc al orașului, ca și cum, sub bolta cerului invadat de stele în nopțile de vară asaltate de miresme amețitoare ori în nopțile de iarnă albite de viforul înzăpezirilor alternând cu sclipirile copacilor înmărmuriți sub prigoana unui ger aprig, nicicând pe aceste meleaguri nu se înălțau rugăciunile evreilor și psalmodierilor melodioase ale copiilor care memorizează aspectul și denumirea literelor din alfabetul ebraic la vârsta de trei ani... Dar în anii când destinul m-a
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
O înghițitură..., domnu' Vasile..., pentru cuțitul ăsta... Cu o mînă tremurîndă întinse un cuțit fără mîner, ruginit și vai de el. Bunul nostru moș Vasile se scoală, prinde vietatea și o dă afară, departe de privirile noastre. Busculada ne-a înmărmurit și ne-a oprit din mîncat. Carolina și cu mine începem a plînge. Moșu' Vasile intră în casă și ne spune blajin: Mîncați, dragii moșului, mîncați să creșteți mari... Nici unul nu mănîncă, lacrimi ne curg pe obraji și moșul suferă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe lume. O femeie speriată vine într-un suflet la cei adunați la căscat gura. Ce-i, ce s-a întîmplat? A născut? Da, a născut. Ce-i, băiat, fată? Nu, spune femeia speriată. L-a făcut pe Scaraoțchi. Toți înmărmuresc. O liniște nefirească și întrebătoare se așterne. Da, continuă femeia. Are ochii în frunte. Toată fața și fruntea sînt acoperite de păr. De fapt n-are frunte. Să tragem clopotele la biserică. Toți aleargă să ducă vestea că mare necaz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
îi dădea fiori: "Spuneți-mi/ când va fi?/ Și cum e, oare?"/ "Îți vei răspunde singur la-ntrebare."/ Și-atunci când ea mi-a cotropit simțirea,/ Lumea s-a stins deodată/ împrejur,/ Din tot ce-a fost/ a mai rămas iubirea./ Înmărmurisem în al ei murmur 131. Vom vedea cum, întocmai ca la Handenberg, o întâlnire întâmplătoare [...] a devenit ulterior conținutul întregii sale vieți 132 sentimentale. A copilăriei și nu numai. Izolarea copilului în oaza singurătății fericite a insulei ipoteștene din codrii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în viața ta ți s-ar fi părut că-i revezi în fiecare vânătă stea a dimineței, în fiecare undă albastră, prin fiecare geană de nori. Cât era de frumos acest copil și ce tânăr a murit ! (s.n.) Frumoși au înmărmurit ochii lui în negurile gândirii mele, precum ar rămânea prin nouri, pe bolta întunecoasă, două, numai două stele vinete 287. Unele portrete sunt reluate și descrise folosind aceleași cuvinte, atât în Sărmanul Dionis, cât și în Geniu pustiu spre exemplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
modernii” Gandhi și Nehru - toți făuritori de „ fascinantă istorie” a Indiei sau eroii de Vede sacre și de Mahabharate. India o țară cât un subcontinent și o călătoare deloc sfielnică, dar gata În orice moment să se minuneze, să rămână „Înmărmurită ca Într-o vrajă” (cum i se Întâmplă În fața „visului de marmură” - Mausoleul Taj Mahal)... O călătoare pentru toate continentele și toate anotimpurile. Între Un drum de Împlinit și Ultima privire - primul, respectiv ultimul capitol al cărții - Încap exact o
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
fi găsite în cele mai neașteptate locuri. Pliantul publicitar gratuit al lanțului alimentar „Kaufland”, distribuit în București în luna ianuarie 2011, vor bește de „pelerinajul anual a sute de credincioși” către Mănăstirea Cetățuia, în care „nu poți fi altfel decât înmărmurit de admirație. Mănăstirea este o adevărată oază de liniște. De fapt, unul dintre punctele de atracție ale mănăstirii ține de faptul că este izolată de oraș”. O firmă de asigurări propune „un pelerinaj gratuit” în Bulgaria și Ruse. „Ai citit
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]