499 matches
-
focurile de pe prund. Erau acolo câteva zeci de fete, cu polovece argintate ori cu ciubere de lemn, care răscoleau apa, strigând numele morților. Trecuse apoi pe la bucătărie și mâncase un blid mare de linte bătută. Bucătăresele se uitau la el înmărmurite. Își dădea seama că trebuie să spună ceva, dar nu-i venea nimic. La un moment dat, le zâmbise, iar ele deveniseră dintr-odată prietenoase, îl întrebaseră dacă nu vrea și o bucată de pâine de secară, iar Savetina îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe picioarele ca ale unei broaște uriașe. Apoi se lăsase încet pe burtă, cu capul ridicat deasupra apei: - Ai venit aici pentru că te-a adus Zogru. Acum este în tine, iar eu te asigur că el există. Zoe a rămas înmărmurită de cum l-a văzut, iar când i-a auzit cuvintele, a încercat să facă semn soldaților să-l ucidă, însă mâinile n-o ascultau. Zogru era uimit de reacția ei și aproape că o lăsase să ridice mâna. Apoi, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu Pobedă neagră priponită în poarta cu pantere. Casa lui Achile, cu cerdacul ei brâncovenesc, fusese vopsită maro, ca să țină la murdărie. Zogru a plutit în curte pe deasupra măciuliilor de nalbă și, cum a văzut-o pe Vencica, a rămas înmărmurit. Nu și-a dat seama imediat cine este. Arăta ca o tovarășă înfășurată în costum-taior bleumarin, cu părul tuns și dat pe spate și cu o față câinoasă. A intrat în sângele ei mai mult ca să vadă despre ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
arunc o privire lui Guy. — Adevărul e că, de când am plecat de la Carter Spink, am... în fine... am mers mai departe. Am o slujbă. Care îmi place foarte mult. Așa că nu voi da curs ofertei dumneavoastră. Se lasă o tăcere înmărmurită. — Vă mulțumesc, adaug politicoasă. Și... ăă... mersi pentru șampanie. — Vorbește serios ? spune cineva din spate. Ketterman și Elldridge schimbă între ei priviri încruntate. — Samantha, spune Ketterman venind spre mine, poate că ți s-au oferit oportunități și în altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
care face un pas în față și îi întinde mâna. Sunt Melissa Hurst. Femeia se uită la Melissa fără expresie preț de câteva clipe. — Nu cu ea avem treabă, spune. Ci cu ea. Și arată către mine. Într-o tăcere înmărmurită, toată lumea se răsucește pe călcâie să se uite la mine. Melissa a mijit ochii, cu maximă suspiciune. Îi văd pe soții Geiger schimbind priviri între ei. — Ea e Samantha, spune Trish, perplexă. Menajera. — Deci tu ești Samantha Sweeting, da ? Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-mă să-mi regăsesc echilibrul. De ce o fi făcut la stînga ? Mă uit pe geam, deja enervată la gîndul că poate mă lasă prea departe și clipesc, uimită. Doar nu... Nu se poate să... Ba da, se poate. Mă uit Înmărmurită pe geam. Ne aflăm chiar pe străduța mea. Iar acum oprim chiar În fața casei mele. Pornesc În goană pe scări, aproape scrîntindu-mi glezna și mă uit blocată la șofer. — Ellerwood Road, numărul 41, spune cu un gest Înflorit al mîinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sunt... călător prin ploaie... (Reacție violentă a personajelor; ȘEFUL GĂRII se ridică, se repede spre CĂLĂTOR, se răzgândește, se învârte în jurul scenei, își frământă mâinile; HAMALUL sare din cărucior, își șterge hainele de praf, se apropie de CĂLĂTOR; CASIERUL rămâne înmărmurit, se ridică respectuos de pe bancă; la una din ferestrele fațadei care sugerează clădirea gării apare capul IOANEI, pentru câteva secunde.) HAMALUL (Surescitat, prinzându-l de piept pe CĂLĂTOR.): Cum ați spus? Călător prin ploaie? Sunteți călător prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de oră... HAMALUL: Da, dar asta a fost prima ploaie după cinci ani... CASIERUL: Aici plouă o dată la cinci ani, domnule... HAMALUL: Înțelegi? Ați luat-o într-o direcție greșită. Ploaia asta v-a dus în eroare. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Înmărmurit, pentru sine.): Deci asta era... HAMALUL: Poftim? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Pentru sine.): Ah, știam... știam... trebuia să vină! (Către ceilalți.) Acum știu! A fost o ploaie ucigașă! Am știut ca o să vină! HAMALUL (Nelămurit.): Ce? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ploaia u-ci-ga-șă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de la casă, ia banii, îi dă restul, îi întinde punga. Și când el întinde mâna să o ia, nu se mai poate abține, izbucnește în hohote de plâns. Plânge și plânge cu sughițuri și suspine. Iulia și Alexandru au rămas înmărmuriți. Iulia îndrăznește: Ce s-a întâmplat? Femeia nu poate vorbi. Ridică doar din umeri și le face semn să plece, s-o lase. Chiar nu vă putem ajuta? întreabă și Alexandru. Dar e numai o formulă. Știe și el, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
brusc și s-a cățărat într-un pom. Mă aplecasem prea mult ca să evit căderea. M-am dus pe asfalt și am alunecat ca pe gheață. Când m-am oprit, mă aflam deja în mijlocul mai multor soldați care mă priveau înmărmuriți. Prin turela unui tanc, un ofițer cu gura căscată a holbat ochii. Apoi a dat un ordin și doi oameni m-au prins de brațe. Mă țineau ei pe mine, dar de fapt se uitau la pisică. Cu copilul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
scot două cuburi, le înec în marea gălbuie și tot așa. Un cerc vicios... Iată o activitate extrem de plăcută pentru un criminal care va fi fotografiat bust, față și profil, apoi va lua contact cu oprobriul public și va asculta înmărmurit sentința. Care nu poate fi decât una singură, fie vorba între noi. Apoi va tresări atunci când judecătorul nervos va lovi cu ciocănelul în bucata de lemn și va realize că un drum s-a sfârșit și că urmează un altul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
șaptea e la parter, domnule!” îi răspunse el cuviincios. Iorgu se repezi în fugă pe scări și ajunse în fața clasei lui Emil. ”- Nu, nu mai este demult în școala noastră. A plecat! ” îi spuse un elev. Iorgu rămase fără glas, înmărmurit, cu cravata în mână în fața ușii... O presimțire rea îl mușcă de inimă, prin minte trecându-i cele mai urâte gânduri. Trăsnetul să fi căzut lângă el și surpriza n-ar fi fost mai mare. ”- Nu, nu se poate... nu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
singur...! îi șopti rar un gând. Singurătatea și tăcerea, ăsta-i destinul tău!”. Avea dreptate ”gândul”... toate amintirile și durerile lui erau cuprinse în tăcere și singurătate. ”- Vei fi și mai singur, de cât ești!”, auzi șoptindu-i alt gând. Înmărmurit, Iorgu asista la dialogul altora dintrînsul... Se simți căzând ca într-un hău... deși, avea ochii deschiși. - Doamne!... rosti el cu glas tare. De ce ai dat sufletului meu mai puțin tărie decât trupului?!... Dă-mi, Doamne, tăria să nu cad
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
vreme cât George este student. Ea nu spuse nimic. Fusese o altă palmă pe care o luă în ultimul timp și parcă începuse să se obișnuiască cu aceste stări. Gheorghe, când a văzut-o pe Frusina așa, slăbită, a rămas înmărmurit. - Noi nu mai stăm, îți va spune Frusina ce s-a întâmplat. Noapte bună, Gheorghe! - Vă mulțumesc pentru tot ce ați făcut pentru mine, spuse cu o voce stinsă și cu privirea în jos, Frusina. După ce au plecat părinții lui
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
mânca pâine, spuse cu o voce blândă, Frusina. Eu o s-o mănânc așa cum este, tare. - I-auzi! Eu vreau să mănânc peștele cu mămăligă, dar nu din asta! Luă farfuria cu mămăligă și o aruncă afară cu totul. Frusina rămase înmărmurită. Nu se mai atinse de mâncare, îi pieri toată pofta. Se duse toată liniștea din casă. Plecă din bucătărie și merse în casa mare. Deschise lada unde păstra fotografia lui George. O luă, o strânse la piept și începu să
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
nevoie de ceva să-mi spui, știi că te pot ajuta, tu ești o fată care meriți. - Mulțumesc, domnule primar, așa voi face! Frusina luă lucrarea de pe masa primarului și se întoarse în birou să se apuce de lucru. Rămase înmărmurită când îl văzu chiar pe Petre în carne și oase, în birou.Nu știa ce să facă. - Ăăă, se bâlbâi Petre, am trecut special pe la tine, să stăm de vorbă. Nu am venit acasă la nea Gheorghe, că mi-a
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
aceeași copii sau adolescenți de odinioară, dintr-o vacanță de vară, pe Șaman 185 o terasă Îmbrăcată În viță-de-vie, foșnind În vânt, În care, sub soarele blând de august, ni se relevă pentru prima oară existența lui Dumnezeu... Am rămas Înmărmurită. — De unde știți despre măgina ?... Pentru că pot vedea, șopti Père Joseph, Închizând ochii. Pot vedea În sufletul și destinul omului... — E locul copilăriei mele... — Am văzut un loc În care nu Îți era teamă de nimic, pentru că știai că Dumnezeu e
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
voce sugrumată de durere. Tremurând, Își scoase haina și Începu să o Împăturească cu mișcări febrile pe patul meu. mâna Îi tremura. — iartă-mă, spuse, dar trebuie să execut unul dintre ritua- lurile mele ca să mă pot liniști. Îl priveam Înmărmurită. Nu văzusem niciodată un maniac obsesiv În plină criză, și să văd unul chiar În camera mea, la miezul nopții, Într-un hotel de la capătul lumii era ultimul lucru la care mă așteptasem. m-am ridicat de pe scaun vrând să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
suntem aceeași copii sau adolescenți de odinioară, dintr-o vacanță de vară, pe o terasă îmbrăcată în viță-de- vie, foșnind în vânt, în care, sub soarele blând de august, ni se relevă pentru prima oară existența lui Dumnezeu... Am rămas înmărmurită. — De unde știți despre măgina ?... Pentru că pot vedea, șopti Père Joseph, închizând ochii. Pot vedea în sufletul și destinul omului... — E locul copilăriei mele... — Am văzut un loc în care nu îți era teamă de nimic, pentru că știai că Dumnezeu e
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
o voce sugrumată de durere. Tremurând, își scoase haina și începu să o împăturească cu mișcări febrile pe patul meu. mâna îi tremura. — Iartă-mă, spuse, dar trebuie să execut unul dintre ritualurile mele ca să mă pot liniști. Îl priveam înmărmurită. Nu văzusem niciodată un maniac obsesiv în plină criză, și să văd unul chiar în camera mea, la miezul nopții, într-un hotel de la capătul lumii era ultimul lucru la care mă așteptasem. m-am ridicat de pe scaun vrând să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Roșcuțul meu drag! Of, doamne, oameni buni, ce mare nenorocire, ce mare și fără de pereche păcat am putut să fac, eu; cum am putut să fac, oare, una ca asta; cum, de nu m-am gândit, oare; cum, oameni buni?! Înmărmuriți, nuntașii, priveau, cu milă și durere, totul: cum, socrul mic extrăsese, cuțitul-sabie, din rană, și, acum ducea taurul, apucat, duios și cu milă, de gât, Îl ducea, zic, În spatele casei, sub cireșul sub care sta, el, de obicei; cum, sărmana
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și a încuviințat cu un semn al capului și cu privirea. Carmen s-a retras într-o liniște deplină. Nu s-a auzit nici foșnetul halatului și totuși... - A ieșit... Suntem singuri, domnule... doctor, șopti Iustin. Eugen rămase o clipă înmărmurit, privindu-l admirativ. Nu-i venea să creadă că auzul bolnavului a perceput totuși mișcarea pe care el nu a simțit-o deloc. Este foarte adevărat... Suntem singuri. Dacă simți că poți vorbi, îți stau la dispoziție. Să nu te
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cine va trebui să plătească ? eu. — Domnișoară ri, vă jur că îmi pasă foarte mult și sunt și eu cutremurat, deși fac eforturi să nu arăt, din cauza acestei catastrofe metafizice. sunt efectiv înmărmurit și nu știu ce să fac. — sunteți cu adevărat înmărmurit ? — Da, sunt înmărmurit. Cînd aude că sunt înmărmurit, Domnișoara ri nu se poate abține și mă răsplătește cu un sărut lung, enorm, în interiorul căruia se preling, împreună cu tot felul de efluvii fierbinți, pe lîngă parfumul buzelor dumneaei, în jur de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în curte, să se plimbe. Abia atunci își aduse aminte de Simion. - Cum îi mai este bătrînului? întrebă el pe Marina. - Eh, bătrînul! zise aceasta, disprețuitoare. Ai mai văzutdumneata drac mort? Uite-l, bătrânul se plimbă prin curte. Felix rămase înmărmurit. Aruncă ochii peste gard și într-adevăr zări pe Simion, care se plimba cu mâinile la spate și cu capul în pământ, foarte agitat. Crezu de cuviință să treacă dincolo, să se intereseze de sănătatea lui. Simion îl văzu și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
părul tare și negru, cu bărbuța maioresciană și care vorbea cu accent moldovenesc excesiv. - Domnule Dumbravă, se ridicase unul din ei (era în clasaa VI-a), colegii mei vă roagă, prin mine, să ne explicați ce este Dumnezeu. Dumbravă rămase înmărmurit. - Da ci, bre, voi v-ați zărghit? Valeu! D-apăi aveți răbdare, bre, până la anul macar, când v-o veni mintea. Ci vrai, sî mă bat cu părintele? Totuși le schițase câteva aspecte ale problemei. Felix își aminti acei ani și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]