1,013 matches
-
umane). De fapt, Toscani nici nu are nevoie de text ca să-și disemineze în mod global diversele-i mesaje. Figura cristică a muribundului aflat în faza terminală a bolii ori chipul expresiv al fetiței cu ochi mari și cu pielea înnegrită de murdărie, ținând o păpușă albă în mâini, nu au cum să mai aibă alături de ele o aglomerare de cuvinte care să le suplinească mesajul elocvent. Cuvintele își dovedesc, iată, cu pregnanță inutilitatea aici. Pentru unii o problemă de moralitate
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
dăruit pe de-a-ntregul semenilor, n-a primit mai nimic în schimb. Dar funcțiile? - vor riposta unii. Câți n-au funcții importante și nu fac altceva decât să se afunde în plușul moale al jilțurilor? Avea destui dușmani, care îi înnegreau zilele, dar cărora se pricepea să nu le rămână dator, ca un om dintr-o bucată ce se afla. Unii l-ar fi strivit cu plăcere pe „veneticul” cu gura supărător de mare și cu defecte destule, ca orice muritor
SERAFIM DUICU-UN CAVALER DE DOLJ SUB CULORILE TRANSILVANIEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346386_a_347715]
-
dor, se tămăduia cu dor, găsea sprijin în Pronie, nu-i trebuia nimic altceva! Totuși, înainte să-și ude buzele cu picuri de apă, sfredelea scoarța pârjolită, găsind rădăcini de mestecat. Alteori, slăbit, se mulțumea cu ceva mărăcini uscați și înnegriți de cenușa picată dinspre tării când și când... Mai demult, când vlaga nu-l abandonase, exersa imbolduri ancestrale de vânător... Ultima oară, își amintea lehămetit, deja cu brațe slabe și vedere istovită, depășise imposibilul. Ochise o pasăre sleită de puteri
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
Acasa > Poezie > Cantec > RITUAL DE SPĂLAT IUBIREA Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1510 din 18 februarie 2015 Toate Articolele Autorului la râu toate zilele sunt înnegrite murdare perlele albe ascund în ocean lacrimile sincerității nu-ți întinde rufele iubirii la același soare spală neliniștea ritualic cu frunze de pelin minciunile iubirii se decolorează cu sare mă dezbrac de lutul lumilor copt în cuvinte împrumut ochii păsărilor
RITUAL DE SPĂLAT IUBIREA de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377084_a_378413]
-
non-distructivă. Observând ritmul în care aceste flori dispar, atât fostul custode cât și actualul custode, pregătit de fapt în ani buni de înaintașul sau, urmăresc an de an semințele de bujor de stepa, iar în perioada în care ele se înnegresc, le culeg, le selectează și le seamănă în pământul fertil al celor două parcele înlocuind plantele dispărute. „Când văd an de an câți turiști vin să se încarce cu energia acestor flori, mă simt fericit” spune Octavian Călugăr de fiecare
SECRETUL BUJORULUI DE STEPĂ DE LA ZAU DE CÂMPIE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375249_a_376578]
-
colega lui de clasă, și mamele lor râdeau de ei și le scoseseră vorbe că se plac. Se așeză pe un butuc gros din lemn de salcie, scobit a fi bancă. Deși era de pe vremea copilăriei lui, crăpase și se înnegrise, dar nu putrezise, sau uitase el cum a fost. Deja era impresionat și timpul parcă se oprise în loc... Privi unde odinioară era vatra focului, unde se coceau jaiurile de la porumbii rămași toamna verzi. Atunci iarba nu creștea niciodată pe această
ȘATRA DIN POIANA STEJERERULUI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372278_a_373607]
-
prea multă energie «galaxiile de lumi pierdute vin din sure văi de chaos» atrase nu de dor de viață, ci de dorința creării haosului în mintea omului”. Apocalipsa: „Nu mai e necesar să se întunece «catapeteasma lumii», fiindcă s-a înnegrit găndul omului aducător de rău.” Timpul estetic: „Nu mai e nevoie de o regresiune în timp, nici de o proiecție în viitorul neștiut pentru a vedea frumusețea nașterii și a prăbușirii lumii, fiindcă oamenii nu mai au ochi pentru adevărata
OMENIREA POATE CERE IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379686_a_381015]
-
cai-putere. În trecerea sa, a mânjit cu motorină și ulei diafanele flori de câmp de pe ștergarele de borangic. Au venit în iureș camioanele cu gazele înecăcioase și pocnetele țevilor de eșapament. Toate au pătruns brutal în sufletele curate de la Govie, înnegrind cu fumul lor salcia și liliacul înflorit. C.A.P.-ul a pătruns cu steagurile sale roșii în lăzile de zestre. Femeile au fost duse pe câmp cu camionul la ora șase dimineața și aduse acasă noaptea, frânte de oboseală. Nu
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
în prag să mă cheme la masă apoi să-și răsfire degetele prin păru-mi cârlionțat dar... tristețea îmi torturează privirea mă uit la buruienile ce-au invadat pridvorul și la ochiul de apă înecat în fântână lampa s-a înnegrit sub grindă un păianjen obosit își devorează prada nimic nu seamănă cu ce a fost ca un condamnat îmi descifrez vina apoi îmi împreunez palmele pentru iertare Referință Bibliografică: acasă printre iedera urcată peste horn / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN
ACASĂ PRINTRE IEDERA URCATĂ PESTE HORN de TEODOR DUME în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374777_a_376106]
-
așa, în goana mașinii, mi se păreau minunate, fiind fascinată de simplitatea acestei lumi arhaice, pe care rar aveam ocazia să o vad. Zăream copile îmbrăcate sărăcăcios, cu părul despletit și în papuci de plastic, băiețandrii alergând pe biciclete uzate, înnegriți de soarele dogoritor al verii ce trecuse; într-un sat, pe un drum neasfaltat, îmi amintesc a trebuit să încetinim foarte mult, când în cale ne-a ieșit o turmă de oi. În ceas de seară, ciobanii urmau să le
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
Delicatete > DIN CHINUL DURERII Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1303 din 26 iulie 2014 Toate Articolele Autorului https://youtu.be/q8Vz GFdgxM Lucina Hișu -interpretare Din chinul durerii Elena Buldum Și munții și zarea între noi legături... Eterne poteci înnegrite pe guri, (Curcubeul ca fierea amar e pe limbă) Când crucea pe umeri cu tine se plimbă. Învinși de dureri îmi stingi răsuflarea... Însetați cu iluzii întinse ca zarea, Lumini din lumină din cer s-au născut O clipă divină
DIN CHINUL DURERII de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362234_a_363563]
-
Acasa > Orizont > Reportaj > „COMOARA DIN APAHIDA” Autor: Ioan Ciorca Publicat în: Ediția nr. 1755 din 21 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului „COMOARA DIN APAHIDA” Biserica de lemn, monument istoric O siluetă înnegrită de trecerea vremii, încremenită într-o tăcere blajină și răbdătoare, la o răspântie de ulițe a unui sat transilvănean situat în apropierea Someșului Mic, își așteaptă vizitatorii în fața cărora să-și depene povestea îndelungatei sale existențe. Este vorba despre Biserica
„COMOARA DIN APAHIDA” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378675_a_380004]
-
ei strădaniile mărului disperat să ajungă lângă blonda pară și oftă într-un bâzâit prelung când o pală de vânt îl desprinse de pe creangă și îl rostogoli pe pământ. Căzând de la o înălțime foarte mare, mărul se bătuci și se înnegri imediat pe partea lovită, așa că, ajunse la coșul de gunoi înainte chiar de a mai arunca o ultimă privire spre multiubita lui. Înfuriată, viespea se aruncă să o înțepe pe trufașa din cauza căreia mărul sfârșise atât de nedrept, chiar înainte de
IUBIRE DE TOAMNĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377788_a_379117]
-
celor buni (ce pier). [2] deoarece societatea celui rău, dacă nu "frige", în cazul cel mai bun "mînjește": Cu omul rău nicicînd nu căuta Să fii cumva prieten sau unit: Te-o frige, de-i cărbunele-ncălzit, De-i stins, el înnegri-va mîna ta. [15] Mai ales nu te-ncrede în omul rău cu mierea pe buze: Omul rău, cu vorbe bune, Să nu-l crezi om de ispravă: Miere-n vîrful limbii pune, 'N fundul inimii... otravă. [7] Chiar dacă l-
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
că cauza relelor este regimul parlamentar, ci lipsa de cunoștințe ascunsă în cuvinte sforăitoare! Când dar "Romînul" afirmă că noi urâm regimul parlamentar și vrem desființarea lui el înaintează un neadevăr cu bunăștiință, și neadevărul spus cu intențiunea de a înnegri pe altul se cheamă în toate țările calomnie. "Romînul" termină articolul său printr-o observațiune pe care o crede ingenioasă. Singuri recunoașteți, ne zice el, că cauza relelor de cari sufere societatea română este și veche și adâncă; atunci voi
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
tabere: în patrioți și aristocrați, bunăoară ca și la noi, în reversibili și reacționari. Hainia, din toate pasiunile sale, este cea mai lesne de lingușit. Acesta era elementul cu care se nutreau clubiștii. Aci se denunțau cugetările cutărui om, se înnegreau intențiile celuilalt, se declama în contra deputaților, a miniștrilor, a regelui, a reginei, a nației și a tot ce părea că nu merge în spiritul și cu pasiunile acelei aglomerațiuni de individe cari populau salele cluburilor. Geniul uman era condamnat; știința
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cu zâmbetul lui obosit și ochii galeși ne privea printre ghivecele cu flori și parcă asculta istorisirile Charlottei. De cealaltă parte a curții umbrite de frunzișul teilor și al plopilor se înălța o casă mare de lemn cu două etaje, înnegrită de timp, cu ferestre mici, întunecate și bănuitoare. Pe asta și pe semenele ei voia guvernatorul să le înlăture cu limpezimea grațioasă a stilului modern. În clădirea aceea, veche de două secole, locuiau băbuțele cele mai pitorești, ieșite direct din
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dintr-un râu... Intrând în încăpere, primul ei gest a fost să pună mâna pe piatra sobei. Era călduță. Charlotte a simțit o amețeală plăcută. Voia deja să se lase să lunece lângă sobă, când, pe masa din scânduri groase, înnegrite de ani, a observat o carte deschisă. Un volumaș vechi cu hârtie aspră. Sprijinindu-se de laviță, s-a aplecat asupra paginilor deschise. Curios, literele au început să tremure, să dispară - ca în noaptea din tren în care visase strada
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
doamne... Și, pe urmă, generalul Boulanger, dictatorul mazilit, nu își zburase creierii pe mormântul iubitei? Într-o zi, întorcându-ne dintr-o plimbare, am fost surprinși de o aversă... Mergeam pe străzile vechi ale Saranzei, alcătuite numai din izbe mari înnegrite de vreme. Sub streașina uneia dintre ele, am reușit să ne găsim adăpost. Strada, sufocată de căldură în urmă cu o clipă, s-a cufundat într-un amurg rece, măturat de rafale de grindină. Era pavată ca pe vremuri - cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
noi, care ar fi vrut să se aventureze în acel no man’s land zăvorât asupra comorilor lui ruginite. Chiar în spatele desișurilor din Stalinka trecea o cale ferată îngustă; o cale ferată parcă în miniatură, cu o locomotivă mică, toată înnegrită de funingine, cu vagonete, mici și ele și - ca într-o iluzie optică - cu un mecanic îmbrăcat într-un maiou pătat cu păcură: un fals uriaș aplecându-se pe geam. De fiecare dată, înainte de a traversa unul dintre drumurile care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
simple cu sunete, cu mirosuri, cu lumini voalate de ceața gerului... Ea scutura clanța și ușa, spărgând un chenar de gheață, se deschidea anevoie, cu un scrâșnet ascuțit. S-a pomenit înăuntru, în casa mare de lemn, în fața unei scări înnegrite de timp. Treptele scoteau gemete tânguitoare sub pașii ei. Culoarele erau înțesate de dulapuri vechi, de cutii mari de carton, îngrămădite de-a lungul pereților, de biciclete, de oglinzi vechi care străpungeau spațiul acela cavernos cu o perspectivă neașteptată. Între
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acea ființă ne-nțeleasă Nu-și aruncase umbrele în lume? Umbrele ce sînt: moartea și nemurirea. Ah! el și-a dat foc sie însuși, crudul, Și arderea-i eternă sîntem noi. Când se va arde-acest pământ cu totul, Când s-a-nnegri cerimea cea albastră, Gând va începe ca să curgă sânge Din stele și din soare, când ființa Ne-om mântui - ne-om stinge pentru veci. UN PAGIU Legatul Romei D[ECEBAL] Cum... așa de iute! C[ELSUS] Ura e repede, o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
viu din cuget s-a prefăcut în plumb Nesimțitor la toate mișcările vieții... Să-i spui lui Mihnea Sânger ca să rămîie-n tindă... ROMAN (iese și spune) Tu, vino mai aproape! Roman ce crezi tu, [Roman]? O - nu spune - - taci... nu-nnegri cu cărbune Gândirea mea cea sură destul de-apăsătoare! Roman! m-auzi tu;.. nu e un om să aibă frică Cum eu o am acuma... Iubitul meu Bogdan - Roman, Roman, așa e că-i un frumos copil"? O! Spune-mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-n palatul fericit Gândit de-adîncul mărei, de aer oglindit. O, de m-ar iubi, Mira, de m-ar iubi, atunce M-aș face-o filomelă ce cîntă-n sânte lunce, M-aș face-un poet-înger dintr-un tiran de fier Ce înnegrește lumea sub cel mai senin cer. {EminescuOpVIII 169} M[AIO] Poate că te iubește... de unde știi? ȘT[EFAN] Nu spune, Privirea ei e fixă ca a unei nebune, Adeseori cătat-am să-i spun amorul meu, Dar ochiul ei cel
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ca lumina de lună și eu îmi duceam prin ea tremurul inimei mele - m-apropiam de palat - porțile deschise morții, ferestrile deschise îmi părea că așteaptă să iasă prin ele sufletul unui omorât - treptele de marmură albă părea că se-nnegrise pe-alocurea de blestămul pasului d-omorîtor - intrai în palat: nimeni - intrai în odaia Domnului și-mi închisei ochii de spaimă. Pe marginea cea albă a patului sta, galben ca lumina de lună ce-i cădea în față - cu capul și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]