419 matches
-
ta. Dar persoana care mi-a dăruit-o mi-a cerut să-i făgăduiesc că am s-o țin ascunsă. I-o Întinde. Djahane o răsfoiește vreme de câteva clipe, simulând cea mai mare indiferență la vederea acelor câtorva pagini Înnegrite, răzlețite printre zecile de foi goale. I-o dă Înapoi, cu o strâmbătură clară de nemulțumire. — De ce mi-o arăți? Nu ți-am cerut nimic. De altfel, n-am Învățat niciodată să citesc. Tot ce știu am dobândit trăgând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
său muritor. Pe fețele zeilor vom Întîlni numai acel surîs imposibil de definit care a renunțat la alternativa fericirii și nefericirii. Țin minte că după un incendiu În munți, În pădurea martirizată de foc, am descoperit cum, la amiază, pietrele Înnegrite și cioturile carbonizate se umpleau de șopîrle care se Încălzeau la soare. Stăteau În cenușa abia răcită și dormeau. Încă nu știam atunci că ele semănau cu zeii. Și dacă nu știam, eram oricum mai aproape de zei decît acum cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
zi și tu și tata, Vom sta veșnic împreună. Bucium, 15.07.1998 Artur Enășescu (1889 - 1942) „O trestie umană clătinată de destin...Un cap frumos, dar alterat de prelucrările necunoscute ale unei boli neiertătoare. Acest cap cu pielea feții înnegrită de înnegurările acelor nori care întunecă pe dinăuntru și de bordul pleoștit al unei pălării vechi purtată la hainele uzate, ce nu păreau croite pe trupu‐i, o floare roșie la butonieră. Arăta ca un Oscar Wilde bom‐ marché.” Radu
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
fi noua dirigintă? Și gândul îi fugi la fosta învățătoare. În fiecare toamnă îi întâmpina cu flori și bomboane și le cerea să-i arate mâinile, să vadă cine și-a ajutat părinții la culesul nucilor, cine avea mâinile mai înnegrite fusese mai harnic și era lăudat de tovarășa învățătoare. Și ușor-ușor începeau să curgă poveștile despre cum își petrecuseră vacanța. Dar anul acesta oare cum va fi? Tăticule, astăzi culegem nucile? Da, dar mai întâi mâncăm și ne odihnim puțin
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
cel de a cărui absență mă temeam. Niciodată nu m-am bucurat mai mult să-l văd. Bineînțeles că, dacă aveam arme și pe Sergheiov, era bine, dar acum, că-l aveam și pe Soliteraj, era minunat. Pielea-i ușor înnegrită ce se vedea de sub straiele negre se potrivea perfect cu apusul întunecat. Ochii negri păreau mai înflăcărați ca niciodată, gata de luptă, pregătiți să înfrunte primejdia, împăcați cu gândul morții. Radia un soi de entuziasm bolnăvicios. Am venit cu cadouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ești la mâna lor! Îl deprimă și primele zile din martie, fără anotimp. Dacă te uiți, așa cum face el acum, la limbile anemice de zăpadă căzute În timpul nopții peste straturile din grădină În care n-au mai rămas decât tulpinile Înnegrite, cu spinii muiați de umezeală, ale trandafirilor, poți foarte ușor să te crezi În noiembrie sau ianuarie. Chelit de frunze, teiul se desenează uscat și negru, pe un cer plumburiu, la fel de murdar ca fațada murdară a casei de vizavi. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
udat, l-a acoperit cu cărbuni și a aruncat chibritul. Ai stat ciucită În fața sobei până când pălălaia dinăuntru s-a transformat În limbi tot mai mici care, cu ultimul trosnet mic, ca un sughiț, au dispărut sub mormanul de file Înnegrite. Legătura de piele și cărbunii ieftini lăsaseră În salon o putoare ca de pârțuri, mai ales că era prea ger afară ca să țină destul geamul deschis. Dacă tata s-ar fi Întors, atunci, l-ai fi pârât pe Walter cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
el, preșurile de zdrențe, de un cenușiu pestriț, Îndoielnic. La albastrul tare al bolții, pe care este desenată stângaci crucea neagră cu cei doi Îngeri cu aripi imense de berze, țepeni, rezemați de brațele crucii. Și scara, sprijinită de pereții Înnegriți, lângă schela rămasă de astă-vară, de când au Început zugrăvitul bisericii, atunci Încă mai trăia, și Buni, și Mihnea... Ah, cât se zbate sufletul, când se desparte de trup, spre oameni se Întoarce atunci... Și ghemotoacele de vată, vârâte În nările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
clar s-o facă cât mai bine. Unde mă aflam eu însumi la vremea aceea? Cu propria mea lucrare? Acasă, în modesta noastră locuință, Pavel se afla pe insula Malta, încă neterminat. Naufragiații care se agățau de stânci mai trebuiau înnegriți un pic. Așadar, mă apropiam de Apocalipsă. Și Strittmatter continuă: Ce au gândit soldații incendiatori din Berlin când au ars pe terenul lor de instrucție, arta modernă: Käte Kollwitz, Emil Nolde, Paul Klee, Marc Chagall, Max Beckmann, Oskar Kokoschka, Pablo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
hotărât eu. Dar eram așa de obosită și de sătulă de toate ciudățeniile din jur, încât abia seara târziu mi-am dat seama că la micul dejun nu avusesem nici un fel de fructe. Nici măcar un măr bătut sau o banană înnegrită. Ca să nu mai pomenesc de bufetul lung de-un kilometru, plin cu fructe tropicale, la care mă așteptasem eu! 18tc "18" în ziua aia toate mi-au mers cât se poate de prost. Eram amețită, îmi era tot timpul greață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sau artificială), fie este reflectată de către subiectul fotografiat. În urma procesului chimic de developare, imaginea latentă, invizibilă cu ochiul liber, se amplifică până la nivelul percepției noastre vizuale și se transformă în imaginea negativă, zonelor luminoase ale subiectului fotografiat corespunzându-le zone înnegrite pe peliculă. Imaginea negativă este stabilă la acțiunea luminii. Pentru a fi expusă corect la lumină, o peliculă foto are nevoie de o anumită cantitate de lumină, fapt controlat în aparatul de fotografiat prin modificarea diafragmei (un dispozitiv ce poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
-și mai amintea nimic din acele zile; memoria a pus frumos în acele sertărașe poveștile duioase ale mamei; singura imagine care i se atașează gândului fugar e un cer negru; undeva, spre înalt, urmele zilei se pierd rozalii în cenușiul înnegrit al nopții. Când familia tânără a trecut acele căi ferate, uitate de toate trenurile în întuneric, boțul acela de om făcea prima călătorie, în brațele puternice ale tatălui și sub privirea caldă și grijulie a tinerei mame, un pic amețită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ușurință, vrăjitoarele rele nu te vor mai putea localiza cu mirosul lor fin, nu vor simți decât miros de nuci și de vulpi. atenția ta trebuie îndreptată către vrăjitoarea fuamnach, singura care nu este oarbă, și poate zări pătuțul tău înnegrit alunecând tandru pe zăpada cea albă, de când a părăsit-o cavalerul midir este foarte geloasă, va fi geloasă și pe prințesa ta strălucitoare, știind că tu te îndrepți către ea cu o dragoste schimbată, purificată, va vrea să o transforme
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
săniuță și vei da drumul vulpilor-zburătoare-cu-cap-cenușiu, să se poată întoarce în cuibul lor din pădurea de păpădii, să se poată întoarce să hrănească puiuții din cuibul lor. nouă deasupra: trebuie să mai scoți, din când în când, capul de sub pătuțul înnegrit, uns cu ulei de nuci, și să privești drumul, altfel riști să îți pierzi axa sacră, e dificil, există un mic risc să fii detectat de vrăji toarea fuamnach, asta e, trebuie să ți-l asumi, scoate din când în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și cei care tocmai veneau la muncă, își urmară cu toții șefii. Când cei trei mii de oameni se strânseră la un loc, aproape că nu se mai putea distinge culoarea pământului de cea a oamenilor. Îndemnați parțial de stingherire, oamenii înnegriți înaintau ca un val. Totuși, nu-și pierduseră curajul prefăcut și cotinuau să glumească și să se grozăvească. Dintr-o dată, mulțimea tăcu, când Hideyoshi se apropie de scaunul pus lângă steag. La stânga și la dreapta lui stăteau solemni, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spune: — Seniorul Gamo a zis că e grăbit și că vă așteaptă în camera de oaspeți. — Și jocul? Mi-a cerut să vă transmit că nu are deloc talent la joc. — Ce țărănoi! râse Nobuo, dezvăluind un șir de dinți înnegriți elegant. La câteva zile după vizita lui Gamo, sosi o scrisoare de la Gamo și Shonyu. Nobuo fusese foarte bine dispus și îi chemă repede pe patru dintre vasalii săi mai vârstnici, pentru a le transmite informația. — Mâine plecăm la Otsu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
săi mai vârstnici, pentru a le transmite informația. — Mâine plecăm la Otsu. Mi-au scris că Hideyoshi mă așteaptă la Templul Onjo. Nu va fi nici un pericol, stăpâne? întrebă unul dintre cei patru bătrâni. Nobuo zâmbi, arătându-și larg dinții înnegriți. — Probabil că pe Hideyoshi îl tulbură zvonurile publice despre căderea noastră în dizgrație. Nu mă îndoiesc că asta e. Nu și-a făcut datoria față de persoana cea mai apropiată de tatăl meu. Dar ce fel de aranjamente s-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe nimeni care să joace cribbage și să se implice în chestii imorale. Așa trecuse weekendul acela lung. Ziua, Bull juca rugby. Noaptea făcea dragoste cu Alan. Iar la orele mici ale dimineții, acesta își conducea mașina neagră peste câmpurile înnegrite ale Angliei sudice înapoi spre Wincanton. Fața întunecată și frumoasă a lui Alan se întunecase și mai mult. Umbre violet îi apăruseră sub ochii frumoși. Tensiunea își spunea cuvântul, dar nu se putea opri. Sâmbătă seara se întâlniseră în barul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că dacă ești o persoană pornografică, atunci ți se întâmplă lucruri pornografice. Am luat-o spre vest prin frumosul East Side, cu decorativele lui lăzi de gunoi, cu copertinele lătărețe ale magazinelor cu fațada îngustă, cu mirosul fierbinte al gunoaielor înnegrite și am luat cina împreună cu Fielding Goodney și Doris Arthur, pe care i-am întâlnit, din întâmplare, într-un restaurant zgomotos și neaerisit al presei, doar la cinci străzi de agitatul Harlem. Scenariul lui Doris fusese aranjat de dactilografi. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
durat doar câteva luni, de toam na până primăvara, am șomat pur și simplu în tot acel timp. Ba am reușit să dau și foc biroului, uitând într-o seară soba aprinsă. Așa că acum gea mul ușii era spart, soba înnegrită și vreo două șipci din parchet carbonizate. Trăncăneam despre noul nostru ziar, Contrapunct, când am auzit bocănituri pe scara îngustă și abruptă de lemn. Nu mi-a venit să cred când am văzut apărând, cu zăpadă topită în păr, plină
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
papyri pe care Augustus le adusese de la Alexandria. În dimineața aceea, văzu ivindu-se din iarba înghețată violetele aduse de la lacul vulcanic Nemorensis. Văzu, după multe săptămâni, bobocii de trandafir, mierlele țopăind pe pământul proaspăt săpat, văzu ieșind din papirusul înnegrit și putred o mlădiță verde. Se întrebă cum de nu văzuse nimic din toate acelea până cu o zi în urmă. Se gândi deodată că, poate, viața îi aparținea. Avea un aliat: nici Tiberius, nici Livia, nici Sejanus, nici senatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în locașul vâslei, un vâslaș. Legat cu o frânghie de mijloc, robul vâslea din greu. Era dintre robii rome, luați din câmpiile de jos ale țării Ta Kemet. Părea să fie țăran, muncitor de pământ, așa îl arătau mâinile lui înnegrite și brăzdate de crăpături, și spinarea lui încovoiată, și ochii lui triști deasupra feței uscate și supte, ca și întreg trupul lui slab, înalt și osos. - Ți-e dor de ai tăi, Iahuben, așa e? îi spuse Auta, după ce se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ȘI ȘAPTE Un bărbat plin de vânătăi, într-un costum rupt, bate de șapte ori la ușa unui bordel. Exact la cea de-a șaptea bătaie ușa se dă în lături. Un zgomot spart atunci când omul se lovește de peretele înnegrit. Lumina unei lumânări. O femeie într-o cămașă de noapte lungă, din dantelă, cu părul căzându-i în cascadă peste umeri și cu chipul strălucitor. Omul intră, clătinându-se. Ușa se închide. Nu există sălbăticie fără o oază. Bărbatul zace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cețoasă a zorilor, vuietul a încetat. Brusc și fără veste. Pur și simplu nu se mai auzea. Flann O’Toole îl privea pe Grimus, așa că a văzut cum fața i se lungea, a văzut privirea plină de groază din ochii înnegriți, a văzut epuizarea ieșind la iveală din spatele durerii. A văzut și a zâmbit. — Așadar, l-ați găsit, a zis el către Peckenpaw. — Am găsit o mulțime de chestii, i-a răspuns Peckenpaw. Așa că le-am spart pe toate. Habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Piciorul drept i se Înnegrise până spre genunchi, iar degetul mare al fratelui său geamăn era mânjit de aceeași funingine blestemată. Înțelese atunci că ciudata lui boală era Într-o fază de-a dreptul galopantă, că Îl năruia definitiv. Mâna Înnegrită Îi devenise foarte ușoară, În timp ce el, cu sforțări caraghioase, Încerca să Îndepărteze praful acela cenușiu, care acum forma o crustă, un fel de coajă ce se usca repede și crăpa, pulverizânduse În tăcerea camerei. Se uită spre fereastră și văzu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]