1,034 matches
-
scundă, atingând 30-35 cm în înălțime, în schimb este groasă și musculoasă; se situează în jumătatea posterioară a corpului. Marginea ei anterioară coboară lin spre corp, uneori fiind umflată, iar cea posterioară este abruptă, de regulă în formă de seceră. Înotătoarea codală (sau, mai simplu, coada) este foarte mare, cu marginea posterioară neregulată și zimțată situată orizontal, ca și la toate balenele. Coloritul balenelor cu cocoașă variază de la un individ la altul, ceea ce facilitează identificarea lor. Spatele și părțile laterale sunt
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
lor. Spatele și părțile laterale sunt negre sau cenușii-închise, uneori cu o nuanță de cafeniu-închis, totdeauna mai închise la culoare decât la alte balene brăzdate. Culoarea gâtului și a abdomenului variază de la neagră sau pestriță (cu pete albe) până la albă. Înotătoarele pectorale sunt negre, bălțate sau albe deasupra și albe dedesubt, dar se întâlnesc indivizi cu înotătoare în întregime albe sau în întregime negre. Culoarea părții superioare a cozii coincide cu cea a spatelui, iar a părții inferioare — cu cea a
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
mai închise la culoare decât la alte balene brăzdate. Culoarea gâtului și a abdomenului variază de la neagră sau pestriță (cu pete albe) până la albă. Înotătoarele pectorale sunt negre, bălțate sau albe deasupra și albe dedesubt, dar se întâlnesc indivizi cu înotătoare în întregime albe sau în întregime negre. Culoarea părții superioare a cozii coincide cu cea a spatelui, iar a părții inferioare — cu cea a abdomenului. Albinoșii acestei specii sunt rar întâlniți. Pe partea superioară a capului, între marginea buzei și
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
concrescențe similare. Buza inferioară are formă neregulată și diametrul de până la 30 cm. Concrescențele reprezintă niște foliculi din care crește câte un fir de păr. Întrucât fiecare individ are propriul colorit, ei pot fi identificați după culoarea părții inferioare a înotătoarei codale, care devine vizibilă în timpul scufundării după un salt deasupra apei. Dimensiunile și aranjarea concrescențelor de piele prezintă și ele diferențe individuale. Coloana vertebrală a balenelor cu cocoașă numără 7 vertebre cervicale, 14 pectorale, 10-11 lombare și 21 codale (în
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
la indivizii răniți. În același timp, balena cu cocoașă este una dintre cele mai energice și „acrobatice” balene, săriturile sale deasupra apei atrăgând atenția turiștilor. Hermann Melville o descrie, în romanul "Moby Dick", astfel: Deseori balenele cu cocoașă își izbesc înotătoarele pectorale și codală în suprafața mării, provocând spumă, se rostogolesc pe spate, își scot capul din apă. Câteodată, sar în întregime deasupra apei în poziție verticală pentru ca mai apoi să cadă cu un zgomot asurzitor (probabil în încercarea de a
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
sezonul rece se scufundă ca să se odihnească, iar în cel cald se odihnesc la suprafață. Ieșind deasupra apei, balenele cu cocoașă scot jeturi de apă de 2-5 m înălțime la interval de 4-15 s. Datorită obiceiului de a-și ridica înotătoarea codală în timpul scufundării, ele pot fi ușor identificate, întrucât coloritul părții inferioare a cozii diferă de la un individ la altul. Pe baza cercetărilor efectuate în Atlanticul de Nord în perioada anilor 1973-98, a fost întocmit un album fotografic cuprinzător al
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
mai întâi într-un cerc larg, lovind puternic apa cu coada. O altă modalitate este scufundarea rapidă a individului, după care acesta descrie o curbă în forma literei „U” și se ridică încet spre suprafață traversând zona turbulențelor provocate de înotătoare. Balenele cu cocoașă nu formează grupuri de lungă durată. În afară de afecțiunea mamei față de pui, relațiile între indivizi sunt, de obicei, instabile, iar grupurile se împrăștie repede. Vara, în zonele bancurilor de nisip, balenele cu cocoașă se hrănesc separat sau în
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
populației de sex feminin. În timpul montei, balenele sunt foarte excitate. Câte 2-20 de masculi se bat pentru a cuceri o singură femelă. Actul sexual are loc într-o atmosferă foarte romantică: masculul și femela înoată unul lângă altul, își ating înotătoarele pectorale, lovesc apa cu coada, după care încep să se ridice lent spre suprafață, înotând vertical în spirală, cu abdomenele lipite. Gestația durează în jur de 11 luni. Embrionul se dezvoltă foarte repede, crescând cu 17-35 cm pe lună. După
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
sunt comensali specifici balenei cu cocoașă. Printre paraziții interni se numără trematodele, nematodele, cestodele și acantocefalii. Balenele cu cocoașă au puțini prădători naturali. În timpul migrațiilor, indivizii tineri pot fi atacați de orci și rechini, care lasă cicatrice pe coadă și înotătorile pectorale. Bolile de care suferă balenele practic nu au fost studiate. În prezent, specia balenelor cu cocoașă este inclusă în Lista roșie a IUCN cu statutul "vulnerabil" și în Anexa I a convenției CITES. Mult timp balenele cu cocoașă erau
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
strălucirii argintii care se propagă în apă atunci când soarele strălucește. Ca hrană preferă algele(perioadă caldă) pe care le roade de pe pietre. Primăvară consumă icrele altor pești și viermi de apă. Colorația este verde-măsliniu pe spate, argintiu pe burtă și înotătoare sângerii.Capul scobarului are caracteristică (de unde i se trage numele latinesc) că maxilarul superior este mai lung decât cel inferior, având o proeminenta de tip "nas". În interior, peritoneul este negru că și cavitatea matelor, de aici este poreclit în
Scobar () [Corola-website/Science/318646_a_319975]
-
forțat-o să deschidă expoziția de la Stockholm în locul lui. Carol era foarte atașat de fiica lor, în timp ce Louise era îngrijorată de comportamentul "ca un fiu" al fiicei lor. Împreună cu fiica ei a luat lecții de înot de la Nancy Edberg, pioneră înotătoare. Inițial înotul nu a fost considerat potrivit pentru femei însă după ce regina și prințesa Lovisa au susținut acest sport, înotul a devenit la modă. Louise a angajat-o pe prima femeie dentist din Suedia, Rosalie Fougelberg, ca dentistul ei perosnal
Louise a Olandei () [Corola-website/Science/317471_a_318800]
-
șolzi mici de tip special, cu baza bombata , a cărui coroană crește prin adăugare de noi Odontodes (Un țesut calcifiat asemănător cu cel al dinților) care le acopeara exagerat pe cele precedente. Prezența de spini mari în fața tuturor înotătoarelor, cu excepția înotătoarei caudale aceasta are ca rezultat o structură unică “uniune” a coroanei. Acanthodienii sunt adesea descriși că “ rechini spinoși”,si inca sunt considerații de unii ca fiind starns legați sau chiar aparținând subclasei “Elasombranghii”( Elasmobranchii este una dintre cele două subclase
Acanthodii () [Corola-website/Science/321397_a_322726]
-
popular “rechini spinoși” este cu adevărat un termen impropriu pentru acești pesti.Numele a fost inventat pentru că aveau formă superficială de rechin, aveau corp hidrodinamic, înotătoare perche,si coadă puternică orientat în sus; le defapt au avut schelet cartilaginous , dar înotătoarele lor eru la baza osoase și spre vârf formau spini duri care aveau și rol defensive, spinii osoși făcându-se văzuți la toate aripile exceptând coadă. Solzii de la Achantodii au diferite ornamentații specific fiecărui ordin.De aceea solzii sunt folosiți
Acanthodii () [Corola-website/Science/321397_a_322726]
-
în controlul masculilor. Locul Un mascul în ierarhia socială este deseori determinat de rangul mamei sale. Împreună cu cimpanzeul obișnuit, bonobo este cel mai apropiată specie extantă de om. Deoarece niciuna dintre cele două specii ale genului "pan" nu este bună înotătoare, este posibil ca formarea râului Congo cu circa 1,5-2 milioane de ani în urmă să fi dus la speciația bonoboului. Ei trăiesc în sudul fluviului și astfel au fost separați de strămoșii lor, cimpanzeii obișnuiți, care locuiesc pe malul
Bonobo () [Corola-website/Science/324873_a_326202]
-
gropile mai adânci. Are o lungime de 20-25 cm, maximala de 50 cm, si o greutate de 80-200 g, maximala de 1,8 kg. Poate trăi 15 ani. Corpul este alungit, comprimat lateral și acoperit cu șolzi mijlocii. Abdomenul, între înotătoarea ventrala și anus, formează o carena. Capul aproximativ conic, prevăzut cu gura mică, dispusă terminal, aproape orizontal, și lipsită de mustăți. Înotătoarea dorsala cu baza scurtă, începe deasupra bazei înotătoarei ventrale. Înotătoarea anala cu marginea concava se găsește în urmă
Babușcă () [Corola-website/Science/323633_a_324962]
-
8 kg. Poate trăi 15 ani. Corpul este alungit, comprimat lateral și acoperit cu șolzi mijlocii. Abdomenul, între înotătoarea ventrala și anus, formează o carena. Capul aproximativ conic, prevăzut cu gura mică, dispusă terminal, aproape orizontal, și lipsită de mustăți. Înotătoarea dorsala cu baza scurtă, începe deasupra bazei înotătoarei ventrale. Înotătoarea anala cu marginea concava se găsește în urmă înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudala profund excavata, cu lobii subegali, mai mult ascuțiți. Colorația este cenușiu-verzuie pe spate, iar pe flancuri și abdomen
Babușcă () [Corola-website/Science/323633_a_324962]
-
alungit, comprimat lateral și acoperit cu șolzi mijlocii. Abdomenul, între înotătoarea ventrala și anus, formează o carena. Capul aproximativ conic, prevăzut cu gura mică, dispusă terminal, aproape orizontal, și lipsită de mustăți. Înotătoarea dorsala cu baza scurtă, începe deasupra bazei înotătoarei ventrale. Înotătoarea anala cu marginea concava se găsește în urmă înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudala profund excavata, cu lobii subegali, mai mult ascuțiți. Colorația este cenușiu-verzuie pe spate, iar pe flancuri și abdomen este albă-argintie; lațurile capului sunt argintiu-aurite. Înotătoarele pectorale
Babușcă () [Corola-website/Science/323633_a_324962]
-
lateral și acoperit cu șolzi mijlocii. Abdomenul, între înotătoarea ventrala și anus, formează o carena. Capul aproximativ conic, prevăzut cu gura mică, dispusă terminal, aproape orizontal, și lipsită de mustăți. Înotătoarea dorsala cu baza scurtă, începe deasupra bazei înotătoarei ventrale. Înotătoarea anala cu marginea concava se găsește în urmă înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudala profund excavata, cu lobii subegali, mai mult ascuțiți. Colorația este cenușiu-verzuie pe spate, iar pe flancuri și abdomen este albă-argintie; lațurile capului sunt argintiu-aurite. Înotătoarele pectorale, dorsala și
Babușcă () [Corola-website/Science/323633_a_324962]
-
ventrala și anus, formează o carena. Capul aproximativ conic, prevăzut cu gura mică, dispusă terminal, aproape orizontal, și lipsită de mustăți. Înotătoarea dorsala cu baza scurtă, începe deasupra bazei înotătoarei ventrale. Înotătoarea anala cu marginea concava se găsește în urmă înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudala profund excavata, cu lobii subegali, mai mult ascuțiți. Colorația este cenușiu-verzuie pe spate, iar pe flancuri și abdomen este albă-argintie; lațurile capului sunt argintiu-aurite. Înotătoarele pectorale, dorsala și caudala cenușii, ultima cu reflexe portocalii-roșcate; înotătoarea ventrala și
Babușcă () [Corola-website/Science/323633_a_324962]
-
anus, formează o carena. Capul aproximativ conic, prevăzut cu gura mică, dispusă terminal, aproape orizontal, și lipsită de mustăți. Înotătoarea dorsala cu baza scurtă, începe deasupra bazei înotătoarei ventrale. Înotătoarea anala cu marginea concava se găsește în urmă înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudala profund excavata, cu lobii subegali, mai mult ascuțiți. Colorația este cenușiu-verzuie pe spate, iar pe flancuri și abdomen este albă-argintie; lațurile capului sunt argintiu-aurite. Înotătoarele pectorale, dorsala și caudala cenușii, ultima cu reflexe portocalii-roșcate; înotătoarea ventrala și anala sunt
Babușcă () [Corola-website/Science/323633_a_324962]
-
bazei înotătoarei ventrale. Înotătoarea anala cu marginea concava se găsește în urmă înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudala profund excavata, cu lobii subegali, mai mult ascuțiți. Colorația este cenușiu-verzuie pe spate, iar pe flancuri și abdomen este albă-argintie; lațurile capului sunt argintiu-aurite. Înotătoarele pectorale, dorsala și caudala cenușii, ultima cu reflexe portocalii-roșcate; înotătoarea ventrala și anala sunt roșu-portocalii. Se hrănește cu matasea broaștei, alge, detritus, zooplancton, nevertebrate bentonice, moluște, chironomide și larve de insecte. Depune icrele pe vegetație, în aprilie și prima jumătate
Babușcă () [Corola-website/Science/323633_a_324962]
-
în urmă înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudala profund excavata, cu lobii subegali, mai mult ascuțiți. Colorația este cenușiu-verzuie pe spate, iar pe flancuri și abdomen este albă-argintie; lațurile capului sunt argintiu-aurite. Înotătoarele pectorale, dorsala și caudala cenușii, ultima cu reflexe portocalii-roșcate; înotătoarea ventrala și anala sunt roșu-portocalii. Se hrănește cu matasea broaștei, alge, detritus, zooplancton, nevertebrate bentonice, moluște, chironomide și larve de insecte. Depune icrele pe vegetație, în aprilie și prima jumătate a lunii mai la temperatura apei de 12-14°C. Are
Babușcă () [Corola-website/Science/323633_a_324962]
-
decor din morcov, pătrunjel verde și ou. Se strecoară supa, se degresează și se adaugă mujdeiul de usturoi (strecurat), supa rezultată se toarnă peste carne și se păstrează la rece. Peștele se curăță fără să se îndepărteze coada, capul și înotătoarele, se porționează și se pune la fiert în apă rece cu sare și foi de dafin, spumându-se de câte ori este nevoie. Când peștele este fert, se scoate (într-un platou adânc), lăsându-se capul să fiarbă în continuare la foc
Piftie () [Corola-website/Science/324189_a_325518]
-
într-un rostru, iar orificiul bucal se găsește pe partea inferioară a capului (ventral), sub forma unei crăpături semilunare. Lepidotrihii (razele externe osoase) din înotătoarele neperechi sunt în număr mai mare, de obicei dublu, decât razele interne cartilaginoase corespunzătoare. Coada (înotătoarea codală), ca și la selacieni, este heterocercă, lobul superior al ei este mai mare, cuprinzând și capătul coloanei vertebrale, iar lobul inferior este mai mic. Înotătoarele perechi sunt așezate orizontal. Pe marginea anterioară a înotătoarelor neperechi se pot întâlni fulcre
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
renală și se deschid în ureter. Nu există un organ copulator, fecundația este externă, iar icrele sunt mici și au o segmentare totală și inegală. Condrosteenii păstrează o serie de caractere ale peștilor cartilaginoși: rostrul, plagiostomia (poziția transversală a gurii) , înotătoarea codală heterocercă, înotătoarele perechi orizontale, valvula spirală a intestinului și conul arterial al inimii. Pe de altă parte, ei au caractere comune tuturor peștilor osoși: părțile osoase ale scheletului, operculul, pereții interbranhiali reduși (cel puțin parțial), vezica înotătoare, icrele mici
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]