345 matches
-
de autoritate a cărei scop este asertivizarea partidului însuși (acesta este de cele mai multe ori, așa cum am constatat, penetrat de influențe "burgheze" și "mici-burgheze"), pe lângă crearea unei hegemonii bazată pe acte de vorbire, reguli și autoritate de tip asertiv, menită a înregimenta ideologic societatea asupra căreia leninismul se exercită. Așa cum ne amintim, în cadrul leninismului romantic, dar și a leninismului post- revoluționar care l-a precedat, diferența fiind dată în primul rând de intensitatea propagandei, avem de-a face cu acte de vorbire
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
dar numai pentru că "trebuia să fie și..." așa ceva. Filmul oficial românesc era prost. De la tematica lui, dirijată spre "epopeea națională" și "actualitatea socialistă", pînă la stereotipiile formale, de care foarte puțini aveau curajul să se detașeze. Dar a nu te înregimenta nu însemna a da capodopere, însemna pur și simplu a exista, a respira puțin... Am avut filme bune, dar n-am avut o cinematografie validă. În schimb, noua generație din anii 2000 a venit, pe de o parte, liberă de ce
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de fapt, un meta-scenariu. Cum ați ajuns la această formă? A venit spre mine, căutându-mă și obligându-mă să mărturisesc... Scenariul inițial, Ziditorul, a fost scris în 1978 imediat după debutul meu în cinematografie. Unii "colegi", din Comisia ideologică, înregimentați în sistem m-au atenționat, scriind: E vorba de o biserică!!!... Biserica, ne înalță???... avertizare amenințătoare pentru acel timp. Era un proiect dorit obsesiv, care fora în mine, neliniștitor, adânc. Atunci eram cuprins de magia Tarkovski. Am înțeles înăuntrul meu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
structură acțiune, colectiv individual, afectivitate cogniție, intern extern. "Programați" în a susține și justifica ontologii, mulți sunt atât de atașați de principiul diviziunii, categorizării, clasificării, încât în loc să se oprească și asupra complementarităților paradigmatice doar accentuează antinomiile. Mulți uită atunci când se înregimentează într-o tabără sau alta a susținătorilor unei epistemologii că explicațiile sau interpretările partizane nu sunt decât fragmentare și că absolutul lor e iluzoriu, pentru că o cale spre cunoaștere este doar atât, o cale. Consecința acestei "lupte" vechi de când lumea
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
-n fiu) și instinctul adaptării, atunci va pîndi momentul cînd ai lui au nevoie de tovarăși de drum dintre... făuritorii de frumos și își va pune harurile, gospodărește, în serviciul cerut. Va deveni, pur și simplu, tipicul artist-activist de partid, înregimentat pînă-n măduva oaselor, ciupind gras din surse care mai de care mai dubioase, mereu pe fază în a-i strecura sub braț idolului aflat în vizite de lucru portretul cu zîmbet Divertis sau peisajul cu pășuni voievodale. Ce deprimantă ar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cei mai inhibanți: a dat seria de nebuni, unii, de ce nu, cocoțați în tronuri uzurpate. Dar cazul lui Baba e rarisim. O parte din maeștrii picturii dintre războaie, cei care și-au prelungit lucrul și în regimul comunist, s-au înregimentat din timorare, din oportunism structural în formațiunile care au întovărășit îndeaproape propaganda. Dacă nu s-au putut salva prin calitatea intrinsecă a picturii, au decăzut în piese artizanale, cărora le-au lipit titluri zornăitoare. Un pictor onorabil ca Bunescu, după ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lucrurile, nu-i rămîne decît să se închidă în carapacea sa, într-un univers artificial, dar care îi dă, totuși, posibilitatea de a trăi conform propriei structuri interioare. Personajele piesei nu sînt identități bine stabilite, nu au nume, nu sînt înregimentate în clasificări sociale, sînt doar "El 1" (CONSTANTIN PUȘCAȘU), "EA 1" (LIVIA IORGA), "El n" (CĂLIN CHIRILĂ), adică poate fi oricine. Bogat în metaforă, idee, textul vine în întîmpinarea actorului, oferindu-i acestuia posibilitatea de a se desfășura liber, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
toate societățile totalizante sau chiar totalitare. Dar această critică era întreprinsă în orizontul obiectivării, din perspectiva individului autosuficient, aspect obiectivat al persoanei. Pentru critici, cetatea platoniciană nu era altceva decît un proiect de societate realizabilă sau utopică, puțin contează care înregimenta individul. Statutul ei de simbol, de microscop al subiectivității, afirmat net de autor, era prea puțin luat în seamă. Or, teza inaugurală a cetății platoniciene e preemineța subiectivității asupra obiectivării. Cetatea și știința politică nu sînt aici decît obiectivările (transparente
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
vor asigura difuzarea unei forme reînnoite de adeziune față de Statul-Națiune. Cel mai mult a contat factorul militar, în conjunctura creată de război; în aceste condiții, ucenicia național-civismului s-a făcut sărind peste etapele logi-ce, întrucît țăranii analfabeți s-au trezit înregimentați cu mult înainte ca fiii lor să fie capabili a se înțelege, la școală, în limba națională. În consecință, pentru a lămuri mai bine propensiunea belicoasă ce caracterizează anii care s-au scurs de la Revoluția franceză pînă în 1815, se
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
evident, mult mai puțini se distingeau de ceilalți contemporani printr-un inconfundabil raport gândire-limbaj-reprezentare. Deși Foucault se apropie de acești autori clasici, a respins funcția social-politică de autor. În cadrul acestei funcții social-politice de autor, ideile și cunoașterile diverșilor... autori sunt înregimentate, utilizate, apreciate, criticate, atacate, descalificate, anulate, "disciplinate" de către un complex aparat instituțional al puterii-cunoaștere. Ești autor nu pentru că scrii și publici, ci pentru că faci parte dintr-o societate condusă de către puterea-cunoaștere sau pentru că ai o imagine mitizantă în ochii celorlalți
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ei "de reprezentare" se înscrie într-un joc activ-pasiv. Acest joc religios și intolerant de manifestare a puterii moderne nu este numai într-o singură direcție, ci mutual. Problema este că politicul activează prea mult fie pe creierele indivizilor (intelectuali) înregimentați în platforme program, fie prin măsuri arbitrare, fie prin mijloace subversive de acțiune prin folosirea "autorităților simbolice". Politica reprezentării este în situația agitată a adolescenților care au consumat prea multe băuturi energizante. E prea activă în detrimentul libertățiilor (fundamentale!) ale "populației
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
un corp social format din puteri individuale. Ceea ce nu s-a spus în toată istoria modernă, ceea ce Foucault a încercat să spună fiind drastic combătut, este propensitatea acestui sistem de a-și coloniza și subordona puterile civililor, pentru a le înregimenta în proiectele sale. Această funcție a sistemului modern de colonizare civică se face prin mai multe metode și mijloace, astfel că elementul lingvistic, discursul public, omul ca element impersonal, scopul și intențiile devin funcții în perpetuarea unui monopol religios pe
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și matură în gândire. Puterea politică funcționează în cadrul "cvartetului" cunoaștere-putere-guvernare-știință. Puterea politică nu poate exista fără ideea de cunoaștere, fie că aceasta este bună sau rea, eficientă sau ineficientă. Însă cunoașterea-în-sine există fără decizionalul politic, chiar dacă acesta încearcă să o "înregimenteze" în proiectele sale, să o combată, să o marginalizeze, să o anihileze, mai ales atunci când se opune proiectelor sale, iar toate luptele purtate de către factorul politic împotriva cunoașterii au fost pierdute înainte de a fi inițiate. Câte lupte nu s-au
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
intelectualo-politice prin practici neloiale. Nu întâmplător în România două, trei mari edituri au tendința de a domina piața de carte, de idei și de a stabili un set de autori pe post de simboluri religioase. Acești autori sunt, de regulă, înregimentați doctrinar și politic. O posibilitate de piață liberă a ideilor va exista doar atunci când editurile și mass media vor ajuta la modul dezinteresat anumiți intelectuali, care vor să-și publice ideile/cunoașterile prin intermediul cărților, al revistelor culturale etc. Cert este
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
la Stalin și Hitler. Televiziunile și fenomenul mediatic pe care îl dezvoltă sunt un loc potrivit pentru blazare mentală, uniformizare, manipulare, îndoctrinare și intoleranță. În loc de informare a oamenilor avem mai mult un efect de mimesis în "formarea oamenilor". Omul media, înregimentat în "stânga"-"dreapta", pe modelul elitelor sale viciate ideologic și politic, este triumful tribalismului în societatea contemporană. Nu sunt singurul care are o "imagine sumbră și negativă" despre efectul distrugător al televiziunilor în raport cu educația individuală și cu dezvoltatea unei culturi
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
forța cuvântului. Creem cuvinte din care nu va rămâne mare lucru. Sunt ironizate limbajul de lemn din toate domeniile (inclusiv cel din critica literară), cuvintele folosite de unii cu mândrie pentru a-i umili pe cei care nu s-au înregimentat: brainstorm: în anume împrejurări, se credea că mânia ori neliniștea din creier poate produce schimbări violente ale vremii... ideologie: procesul de a fabrica idei. Activitatea se desfășura în general în liniște și izolare, fiindcă era mare nevoie de atenție la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
erau funcționale în 1859 (ibidem). În Țara Românească, regimul de avarie în care a fost aruncat sistemul de învățământ de evenimentele revoluționare a durat mai mult. În primul an al reluării procesului educațional în mediul urban (1851), în sistem erau înregimentați mai puțin de 2.000 de elevi. Mai descumpănitor, s-a calculat că în 1853, școlile private în București erau de cinci ori mai numeroase decât stabilimentele educaționale de stat (24 de școli primare comparativ cu 134 particulare, cifre care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Românului, "închinată poporului român" de către autorul ei, maiorul Virgil Arifeanu, este redactată ca manual de educație națională menit să servească drept biblie ostășească și codice al datoriilor civice față de patrie deopotrivă. Totuși, mesajul cărții îi viza cu precădere pe soldații înregimentați în armata română, Cartea Românului fiind "autorizată și recomandată de Marele Stat Major al Armatei, corpurilor de trupă și școlilor militare". Partea întâi, ce stă sub semnul tripticului ideologic Naționalism-Patriotism-Militarism, așază bazale teoretice printr-o expoziție de concepte elementare care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fapt, propunerile au precipitat declanșarea unei "revoluții culturale" după modelul asiatic, al cărei efect a fost re-stalinizarea politică. Cultul personalității a fost consecința directă a acestei regrupări ideologice în jurul liderului suprem. Imediat după enunțarea tezelor din iulie, frontul cultural care înregimenta intelectualii partinici a percutat: în 1973 vede lumina tiparului volumul Omagiu Tovarășului Nicolae Ceaușescu, Secretar general al Partidului Comunist Roman, Președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, apărut la Editura Politică. Această carte omagială, care totalizează 521 de pagini
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
din populației încă tânjește retrospectiv, certifică ideea că, în fond, postcomunismul românesc se prelungește în contemporaneitate. 3.6.2. Sistemul educațional Proiectul modernizator, a cărui finalitate a fost proiectată în crearea unui sistem de învățământ public de masă care să înregimenteze întreaga populație de vârsta școlarizării, a fost completat de către comuniști. Cantitativ, în anii național-comunismului, efectivele de elevi intrați în circuitul educațional au atins cifre impresionante. Spre exemplu, în anul școlar 1988/1989, populația școlară era cifrată la 5.562.631
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]