1,931 matches
-
mai mult pentru a trece timpul mai repede, pentru că asta înseamnă că încercă să se înșele pe sine. De asemenea, în Vinerea Mare, în tradiția populară sunt interzise mâncărurile la cuptor. Ouăle nu se vopesc în Vinerea Mare Femeile care nu au înroșit ouă în Joia Mare trebuie să facă acest ritual sâmbătă, înaintea Paștelui și în niciun caz în Vinerea Mare. În această zi se spune că nu se face nimic pentru spor, pentru că nu rodește.
Paște 2014: Ce este interzis să faceți în Vinerea Mare by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/36406_a_37731]
-
capul fericitului, chel ca și al lui Elisei (...) timp de trei luni a străbătut sfântul acel drum greu, dar a rămas strălucitor întocmai ca un astru, părând (în același timp) trupul său firav întocmai unui măr a cărui ramuri se înroșesc la extremități din cauza (căldurii) soarelui 55. De aceea, el nu mai ajunge decât până la Comana, în Pont. Peste noapte i s-a arătat fericitului Ioan Sfântul Mucenic Vasilisc, ce fusese episcop al comanilor, ale cărui moaște se aflau acolo. Sfântul
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
în afara taberei și de săpatul gropilor comune. Morții erau mai greu de cărat în al treilea cerc căci, uscați ca pământul afânat și cu oasele ușoare de frig, trăgeau apa și se umflau, iar venele muiate de apă se spărgeau, înroșindu-se ca o carne crudă. Umflați și greu de îndoit, ocupau mai mult loc și gropile, pe lângă că pământul era lipicios, trebuiau făcute mai largi.” Sau, un alt fragment în care vizualizarea ororilor e impresionantă și tragică: „Convoiul lor era
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
cu tristețe oaspetele. Eliberează ostaticii, Fritz! repetă. Libera obsides! Îndrăznești?... Indignarea nu-l lăsă pe colonel să continue. Îndrăznești să-mi dai tu mie ordin? Era fraza pe care o bănuiseră toți chiar înainte de a fi rostită. Cicatricele i se înroșiseră, apoi chipul îi deveni alb ca hârtia. Îndrăznești chiar să-mi repeți cuvintele în latinește? Ai înnebunit, Gurameto. Stăpânul casei ridică din umeri, gest care putea fi interpretat în mai multe feluri. Colonelul se dădu mai aproape de el, ca și când ar
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
-l așteaptă nimeni și-n odaia lui friguroasă fotografia fetei s-a dezlipit demult știm: numai marinarii pot să plece mereu ca pentru ultima dată numai alchimiștii pot crede în flacăra neagră dar eu te-am văzut răscolindu-mi așternutul înroșindu-mi filamentul venelor pipăindu-mi tendoanele ca pe o hrană meritată (oasele mele se vor sfărîma fragede între dinții tăi) Flacără neagră, flacără neagră cine crede în tine, ce răsplată așteaptă? Iov Despuiat de veșminte stau pe-o grămăjoară de
Poezie by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15218_a_16543]
-
republici unionale sovietice, momente politice "fierbinți" ale războiului rece, monografii culturale, portrete de personalități, starea republicilor intrate în sfera comunistă, religie etc. Imaginile șeicariene sunt puternice, nu pot fi uitate ușor - de pildă statuia de aramă a zeului Baal care, înroșită la foc, deschidea gura pentru a înghiți ofrandele omenești, e comparată cu noul păgânism: "După două mii de ani de creștinism, credeam că a dispărut cultul lui Baal. Și iată că Rusiei Sovietice, noul Baal, i se dau sacrificii popoare întregi
Din "lupta cu Baal" by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/15356_a_16681]
-
sîngele își ridică turnurile își coboară parașute prin vene timpanul vibrează ca un aeroport zgomot arhitectural durere de cercuri se ridică aripă cu diamante pulsînd în pupilă baioneta osului patrulează în reflexul străzilor zincul la întretăiere cu marile reculegeri corpuri înroșite în așteptare le vezi prin lentile prin valul călător al pereților suprapuse dansurilor cu muchii negre minuscule regimente prin oglinzi retine scufundate și steaguri de hîrtie în arhitectura fumului poți distinge primăvara dincolo de praful privirii transparența unei raze topite într-
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
cu sângele o pot vedea. în genunchi de stau și murmur o rugăciune, funiile văzduhului devin ca o batistă albă din copilărie ce îmi acoperea ochii, jucându-mă șotron. Așternutul parcă-i o arie încinsă a cărei puzderie mi-a înroșit tot albul ochilor. Ea îmi ia brațele, îmi ia inima; ne asemănăm cu un ecran fierbinte de televizor uitat deschis până târziu după miezul nopții. CUM SUNT ZILELE Ah! ce deal, prin vale, ce dospită clisă! trecuse și de glezne
Poezii by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/2632_a_3957]
-
înainte (ce e drept, nu știu ce face nici acum, dar nici nu sunt din cale-afară de curios). Nu înțeleg nici referința la eventuale poziții antagoniste pe care le-am fi avut în anii '90, când, spui tu, ,schisma pro-Iliescu - anti-Iliescu a înroșit sentimentele, pixurile și urnele". Cu toată onestitatea, nu m-a preocupat nicicând pe ce parte a ,baricadei" s-a aflat Mihaela Miroiu. Ca multe alte lucruri pe care eroina rândurilor tale efuzive le-a făcut sau nu, mă lasă rece
Scrisoare lui Gabriel Andreescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10715_a_12040]
-
iarăși răsăritul Cu lumina lui incertă, Deschizând prima coperta Din ceaslovul cu sfârșitul. Botezat cu ploi de stele, Sufletul primește harul Să iși poarte-n timp calvarul Glăsuit de cucuvele. Cartea Sfântă, în Lumina, A întors o filă nouă; Crucea înroșește ouă Care-ascund era creștină. Ziua crește dintr-o rază, Soarele din ea se naște, Moartea piere-n prag de Paste Când Hristosul înviază. Răsăritul iar vopsește Ceru-n sângele Luminii, Hăituiți mereu, creștinii Îl ascund sub șolzi de pește! EU
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
castele din nisip, își puneau frunze în locurile lor prețioase, neștiind că astfel, seamănă cu adam și eva și că frunzele acelea se iubesc mai pătimaș decât o fac unii din zilele noastre își mai ascundeau timizi ochii și se înroșeau când părinții lor se sărutau frumos pentru că pleca tata sau mama la muncă și nu se mai vedeau decât seara la 7, dacă aveau noroc. copiii își puneau câteodată degetele fine în urechile lor ascuțite, căci auzeau pământul cum se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și elevul pușcaș-grenadier Galea Pavel. Puternic foc de întâmpinare al elevilor. Coloana inamică este scăldată în fum, honvezi împietriți acoperă lunca. Derutat, dușmanul se retrage. La întunericul nopții își regrupează forțele, pregătind atacul de a doua zi. Soarele găsește pământul înroșit de sângele primelor jertfe. Se dau lupte grele. Au loc atacuri la baionetă. Elevii-mitraliori Ion Ecovescu și Ion Dascălu cad la datorie, apărând podul. La o altă mitralieră cade elevul Mircea Fota, cu mâna încleștată pe trăgaci și 23 de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
De această dilemă (Care-au uitat, probabil să mai fie copii) Ne spun că sunt plictisiți De această temă. Nu vor să se mai gândească la această Întrebare Și transpirați sub bila de foc (adică sub soare) Își șterg chipul Înroșit cu o bucată moale, catifelată de apă curată Și zic: ˝Hai s-o lăsăm pe altădată˝ INEDIT: Cezar Ivănescu, 15 februarie 2008 [transcriere după Înregistrare audio, partea Întâi] Constatări Această casetă va face un rezumat al constatărilor mele. Ea se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Recomandări Chiar dacă festivalurile de film îmi înroșesc (sau inrozesc neon, mai degrabă) calendarele cu săptămâni bune înainte de începerea lor, cumva programul mă ia întotdeauna prin surprindere și mă bulversează total. Ca simplu spectator mi-e greu uneori să parcurg o listă de 20 de sinopsisuri ca să-mi
BIEFF 2016 – Ghid de festival [Corola-blog/BlogPost/96699_a_97991]
-
capul, Eu îmi lipesc brațul de câte un trup Și de la umăr până la cot Pielea mea îi absoarbe Căldura dătătoare de viață. Sunt atâția necunoscuți în microbuzele astea, în fiecare dimineață tot mai mulți și mai calzi. Și brațele mele înroșite Se vor desprinde într-o zi Ca să rămână lipite de alții. Și brațele mele mă vor lăsa atunci Flămândă și slabă Cu atâta hrană frumoasă în jur. *** Nu mai miroase a pește în Piața săracă. Numai a papuci de gumă
Debutul și urmarea by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/10263_a_11588]
-
mormăit în direcția umărului stâng al necunoscutei: "... fără zece!", și mi-am continuat drumul. "Tataie, doamne dumnezeule!..." De ce, în sinea mea, nu acceptam procesul natural de îmbătrânire? Încă la Paris, de câtva timp (câteva luni, de nu câțiva ani), mă înroșeam la față când, în autobuz, fete tinere îmi ofereau locul lor pe banchetă sau mă întrebau dacă doream să ocup vreunul ce devenise liber. Refuzam cu o politicoasă îndârjire, rămânând în picioare (cale de vreo zece stații, între Place Balard
Paragrafe by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/10660_a_11985]
-
piardă mințile prima oară când vede sângele copilului ei și pe el urlând cu sughițuri, pentru că a căzut cu bicicleta și s-a julit. Să îmi amintesc cum am făcut pe Nadia Comăneci la bara de bătut covoare și am înroșit locul faptei cu sângele meu. Aș vrea să fiu o mamă perfectă, care să nu-și petreacă în fața blocului, scrutând orizontul cu privirile înlăcrimate de atâta așteptare, prima tabără a copilului ei. Aș vrea să fiu o mamă perfectă, care
Ce fel de mamă aș vrea să fiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18499_a_19824]
-
tac... Da’ nu mă pot abține și în autobuz, la plecare, o întreb iar pe colega mea: “Și zici că X e sora lu’ ăla?? Da’ tare uratzei mai sunt amândoi...” La care colega mea începe să facă fetze-fetze, se înroșește și reușește să strecoare printre dinți un: “Taci!!!! Y e nevastă-sa” - Y era exact în spatele nostru, tot colega de grupa cu noi - și eu, tuta, habar n-aveam că le aveam și pe soru’să și pe nevastă-sa
Gafa se întoarce, acum într-o nouă prezentare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18926_a_20251]
-
în sufragerie, ca să descongestioneze locul, nu de altceva! Numai că, până să le pună pe platou, se înjumătățeau... După Revelion, toți ai familiei au apreciat pregătirile, neuitând să puncteze faptul că fursecurile albe au fost grozave, dar... puține. Mira se înroșise ca racul când ochii Marietei se îndreptaseră pentru o clipă spre ea. Recunoscând tacit că așa se petrecuseră lucrurile, amândouă râseră vesele ca niște copii fără griji. Odată starea Marietei devenită normală, Mira o rugă să-i spună cum îi
CAPITOLUL 11 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373746_a_375075]
-
prima ședință care urma să aibă loc la începutul lunii. Înainte însă chiar de a formula un cuvânt cu acea ocazie, directorul îl întrebă deschis, în fața tuturor: - Ia, spune-ne bobocule, care e simbolul contului „Profit și pierdere”? I se înroșiră până și urechile de flăcările rușinii mistuitoare care îl făcu să înghesuie bărbia în piept. Zeci de perechi de ochi i se lipiseră de creștet, acuzând muțenia bruscă în care se prăbușise fără rost de salvare. Umilința durea cumplit. Se
ARHIVARUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384733_a_386062]
-
de pământ, prin aer, cu zefirii parfumați după ea și bucătăresele își dădeau coate și aruncau ocheade, ascunse printre oalele mari cât butoaiele, puse la fiert pe plitele sobelor și care abureau greu, arătând spre obrazul lui Ștefan, care se înroșise, cum sta el nemișcat din cauza Luciiei. O iubea de multișor Ștefan, nici el nu știa prea bine de când, să tot fi fost vreo doi ani și o iubea nici nu știa de ce, dar îi venise așa, văzând-o mereu pe
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
plângă aproape fără reținere. - Oameni buni, numai de la optzeci și nouă încoace, românii au omorât aproape douăzeci de milioane milioane de prunci curați și nevinovați ca îngerii și mai ales lipsiți de orice apărare. Adică încă odată populația României! Ați înroșit pământul țării cu sângele lor și acest sânge strigă întruna către Dumnezeu. Cum să nu fie supărat Dumnezeu pe noi românii care am fost creștini altădată?! Mai rău ca în camerele de gazare de la Auschwitz. O cruzime și un sadism
SFÂNTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361235_a_362564]
-
am ridicat ochii, m-a strigat pe nume și am tresărit ca un școlar prins copiind. - Eu o să termin imediat și mă trag să mă odihnesc. Dar să vii și dumneata înăuntru că am să-ți spun ceva. M-am înroșit până în vârful urechilor de parcă toți mă arătau cu degetul. Înăuntru gazda i-a oferit o gustare de măsline, prăjituri de casă și vin. A mâncat puțin iar firea mea nesuferită nu s-a sfiit să observe că înghițea și sâmburii
SFÂNTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361235_a_362564]
-
îl găseam pe nenea Nae în curtea casei noastre, cu pește și raci, venit să ia în schimb vin de la tata, renumitul vin ghiurghiuliu, cum îi mai spunea bunicul din partea mamei. Când eram mai mic, îmi plăceau racii cum se înroșeau după fierbere și carapacele le păstram ceva timp, să mă joc cu ele, până le arunca mama la porci. Atunci am visat pentru prima dată că aș putea deveni pescar și s-a născut în mine dorința de a merge
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
pește. Fiindcă în casă nu se găsea nicio sculă de pescuit, am plâns pe lângă tata să-mi pregătească și mie o undiță. Ca să scape de insistențele mele, a îndoit un ac din trusa sa de cojocărie și, după ce l-a înroșit la lumânare, l-a legat cu ața de pe mosorul său de cusut căciuli și bunde. Apoi, a topit plumbul de la un glonț rămas de pe timpul războiului, mai ales că în magaziile din curte fusese încartiruit un pluton de soldați din
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]